Linkuri accesibilitate

În ce măsură deciziile Înaltei Curţi aşteptate faţă de solicitările liberalilor vor putea contribui la rezolvarea crizei?


În Republica Moldova, Curtea Constituţională este în acest moment asaltată ca niciodată de solicitări – toate venite într-o perioadă marcată de controverse politice şi constituţionale. Cea mai recentă sarcină a Curţii Constituţionale ar fi să clarifice dacă decizia parlamentului de a permite premierului interimar, Iurie Leancă, să demită şi să numească în funcţie miniştri ar fi constituţională. Iniţiată de Partidul Liberal, sesizarea, dacă ar fi rezolvată pozitiv, ar da peste cap demiterile deja produse sau intenţionate ale unor miniştri liberali sau democraţi după destrămarea coaliţiei de guvernământ.

O altă sarcină pe care o are de rezolvat Curtea Constituţională este dacă Procurorul General, Corneliu Gurin, a fost revocat din funcţie în conformitate cu legea constituţională. Oponenţii revocării au spus că a fost o acţiune ilegală a liberal-democraţilor şi comuniştilor, iar adepţii ei spun că în joc ar fi scoaterea procuraturii de sub influenţa unui partid politic.

Şi tot Curtea Constituţională trebuie să clarifice dacă aflarea în funcţia de preşedinte interimar de parlament a liberal-democratei Liliana Palihovici ar fi constituţională. Dacă Curtea ar confirma că argumentele invocate de liberali, autori şi ai acestei sesizări, arată într-adevăr încălcări ale constituţiei, toate deciziile adoptate în perioada cât durează acest interimat ar fi considerate nule.

Dar, după o decizie memorabilă a Curţii Constituţionale din 22 aprilie, prin care fostului premier Vlad Filat i s-a interzis să candideze în urma unor suspiciuni neprobate că ar fi corupt, mulţi au spus că încrederea în acest organism este total compromisă, pentru că el acţionează acum mai mult ca un arbitru politic.

„Să interzici accederea într-o funcţie din cauza unor suspiciuni de corupţie – aşa ceva nu se făcea nici în antichitate,” argumentează bunăoară expertul în drept constituţional Nicolae Osmochescu, în trecut magistrat al Curţii Constituţionale.

Printre soluţiile propuse de experţi figurează de la reformarea procedurii de funcţionare a Curţii, după modelul CEDO, în care există mai multe filtre de expertiză a aceluiaşi act normativ, până la limitarea, pe viitor, a dreptului de a numi politicieni la Curtea Constituţională, interzicându-se accederea în ea de foşti politicieni. Cel puţin doi magistraţi din componenţa actuală a Curţii au făcut până la asta politică activă: Alexandru Tănase, fost coleg de partid a lui Vlad Filat venit în fruntea instituţiei după ce s-a certat cu acesta, şi Victor Popa, fost deputat în actualul parlament pe listele partidului liberal care a iniţiat cele mai multe din sesizările recente.

Constituţionaliştii exclud însă categoric încercarea de a-i lipsi de magistraţii Curţii de inamovibilitate.

„O mai mare grosolănie nu a existat în lume,” spune un alt fost magistrat al CC, doctorul în drept Victor Puşcaşu.

Cum ar putea fi însă făcută distincţia între partizanat şi natura politică, normală de altfel, a Curţii Constituţionale, care rezultă atât din modul ei de constituire, cât şi prin atribuţii? Soluţia experţilor este:

„Nici într-un caz nu poate CC fi un arbitru politic, că atunci se pierde însăşi esenţa ei. Ea trebuie să-şi caute argumentele nu în politic, ci exclusiv în dreptul pur, ” spune Nicolae Osmochescu. Dacă nu ar fi fost partizană, Curtea nici nu ar fi admis spre examinare ultimele sesizări, mai crede expertul. Victor Puşcaşu se declară, pe de altă parte, convins că problema nu e partizanatul Curţii, ci lipsa de experienţă a magistraţilor:

„Eu fireşte aş fi dat altă soluţie la 22 aprilie. Dar experienţa e mică a acestor judecători. Unii nici nu au fost judecători în viaţa lor, ci au fost mai mult în politică, şi ei încă nu s-au deprins că sunt nişte principii judiciare care nu pot fi încălcate,” spune Victor Puşcaşu.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG