Linkuri accesibilitate

De ce Tiraspolul îşi mută Sovietul suprem la Bender


Sovietul suprem de la Tiraspol
Sovietul suprem de la Tiraspol

Interviu cu Ion Leahu, fostul membru al delegaţiei Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control – mecanism tripartit pentru supravegherea situaţiei din Zona de Securitate de la Nistru.

Guvernul de la Chişinău s-a declarat îngrijorat de decizia structurilor transnistrene de a muta aşa-numitul „Soviet suprem” de la Tiraspol la Bender. Potrivit unui comunicat de presă al Guvernului, citat de agenţia IPN, autorităţile moldoveneşti constată că decizia în cauză are o pronunţată conotaţie politică. „Relocarea pe malul drept al Nistrului a unor „structuri centrale” ale regimului autoproclamat urmăreşte schimbarea unilaterală a realităţilor pe teren prin consolidarea prezenţei administrative în oraşul Bender”. Guvernul avertizează că astfel de acţiuni pot periclita atmosfera în procesul de reglementare a conflictului. Totodată, guvernul cere preşedinţiei ucrainene în exerciţiu a OSCE şi celorlalţi parteneri internaţionali din formatul 5+2 să acorde o atenţie sporită ultimelor evoluţii negative în Bender. Despre decizia Tiraspolului, Valantina Ursu a stat de vorbă cu fostul membru al delegaţiei moldovene Comisia Unificată de Control, Ion Leahu:

Europa Liberă: Ce înseamnă acest gest din partea autorităţilor tiraspolene precum că sediul pretinsului, aşa-zisului „legislativ” al regiunii să fie mutat de la Tiraspol la Bender? E o decizie luată judicios?

Ion Leahu: „E o decizie care demonstrează realizarea unui plan bine pus pe pistă. Planul constă în următoarele: prin transmutarea unui organ important al lor în Bender, ei declanşează o companie de epurare a organelor Republicii Moldova din această urbe.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să reacţioneze Chişinăul?

Ion Leahu
Ion Leahu
Ion Leahu: „Chişinăul trebuia să reacţioneze, cel puţin, 20 de ani în urmă şi să nu poarte negocieri cu un regim separatist care nu are niciun drept legitim de a participa la negocieri în calitate de parte plenipotenţiară. Nici în cazul dat nu e târziu, însă nimeni la Chişinău, absolut nimeni calea aceasta nu o acceptă. Ştiţi că strategia actualei guvernări – prin paşi mici să ajungă la un oarecare rezultat – de facto, creează condiţii pentru a fortifica poziţiile Tiraspolului. Şi eu nu ştiu ce sfat ar putea fi înaintat că totuna Chişinăul nu îl va accepta.”

Europa Liberă: Domnul Şevciuk spune că deja a şi ordonat ca în clădirea în care s-a aflat „legislativul” să fie incluse sediul altor autorităţi din regiune, spaţiul acestora să treacă în gestiunea oraşului Tiraspol, acolo se plănuieşte să ia locul grădiniţe de copii, alte instituţii sociale.

Ion Leahu: „Doamnă Valentina, nu aceasta este important. Aceste declaraţii sunt unele de propagandă, de PR, de prost gust. Nu va fi grădiniţa într-un sediu cu 7 etaje unde se află acum „sovietul suprem”, şi chiar dacă grădiniţa îşi va retribui sediul pe care l-a luat altă instituţie, nu aceasta e principalul. Şevciuk a făcut ieri o declaraţie mult mi importantă. El a spus că, în apropiaţii 2-3 ani, trebuie să fie soluţionată problema cu statutul Transnistriei. El a spus că nu poate fi stabilitate politică fără statut politic. Deci, legaţi aceste două lucruri. Primul pas: transmutarea unor instituţii la Bender, formarea unui altui centru separatist, deja pe partea dreaptă, adică nouă să ne treacă gustul de Bender pe viitor, de Varniţa şi alte localităţi. Şi al doilea pas: timp de 2 ani, Şevciuk spune că să fie hotărâtă problema politică a statutului. Dar la negocieri în formatul „5+2” nici nu vor să audă de Coşul III.”

Europa Liberă: Şi atunci de ce se mimează acest proces de negocieri din partea autorităţilor tiraspolene, insistând pe ideea că, dacă ar exista un statut pentru regiunea transnistreană, problema poate fi soluţionată?

Ion Leahu: „Şi aceasta e o tactică. Ei au alt teren pentru a soluţiona această problemă. Terenul este Moscova-Chişinău-Tiraspol. Cum a avut loc în martie 2009, când Voronin a semnat cu Smirnov şi Medvedev ultimul acord prin care a consfinţit aflarea aici a trupelor pacificatoare ruseşti pe vecii vecilor. Şi iată acum, probabil, se aşteaptă iarăşi ceva de genul acesta, după ce va fi de acum terminat cu Benderul, va fi scoasă de acolo poliţia, alte organe, închisorile şi aşa mai departe ale Moldovei. Şi atunci Moldova iar va fi pusă la perete, la zid şi va semna încă un document de aşa natură.”

Europa Liberă: Cum trebuie să reacţioneze actorii implicaţi în acest format, „5+2”, sau ce pot face în asemenea situaţii?

Ion Leahu: „Ei, probabil că ar putea să facă mult mai mult, dacă Republica Moldova ar fi avut o poziţie concretă, explicită. Însă în situaţia, când Chişinăul singur propune că noi, prin paşi mici, prin negocieri cu Transnistria vom hotărî ceva, ei au spus: „Welcome! Dacă pe voi vă aranjează asta – poftim asta!”. Negociatorii, în primul rând, Europa ne-a deschis uşile pentru paşii concreţi de aderare la Uniunea Europeană, noi le dăm acestora cu piciorul, Vilniusul pentru noi de acuma e închis. Ce pot să mai facă oamenii aceştia pentru aşa un partener ca noi?”

Europa Liberă: Aceasta ce înseamnă? Că e pierdută Transnistria?

Ion Leahu: „Da. Nu că e pierdută Transnistria. E pierdută Transnistria, dar e pierdută perspectiva suveranităţii Republicii Moldova…”

Europa Liberă: Şi cine ar avea interesul cel mai mare?

Ion Leahu: „Moscova. Ei nici nu ascund aceasta. Rogozin, prin afirmaţiile făcute la 9 mai, absolut explicit a declarat care sunt intenţiile lor.”

Europa Liberă: Să atragă Republica Moldova în spaţiul euroasiatic?

Ion Leahu: „Sigur că da. Să o pună în genunchi, să vină ea în brânci, să se roage să fie primită în spaţiul euroasiatic şi nici atunci nu va fi scoasă problema separatismului. Aceasta va rămâne pe vecii vecilor ca o modalitate de a influenţa ca nimănui nici prin gând să nu îi treacă ideea suveranităţii şi îndepărtării de Rusia.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, dar o reacţie din partea localnicilor, populaţiei, poate fi?

Ion Leahu: „Ea va fi, neapărat va fi, cum a avut loc în aprilie, când au pus ei vagonaşele celea. Întotdeauna câţiva oameni cu inimă patriotică se găsesc. Însă ei, rupţi de susţinere, rupţi de altă parte a populaţiei căreia i-i în cot de toată situaţia aceasta, ei vor opune rezistenţă 1-2-3 zile, cât? Dar mai este un moment, Beleakov, în cadrul şedinţei Comisiei Unificate de Control, a declarat că ei insistent solicită plasarea a încă unui post trilateral anume în regiunea Varniţa-Bender. Aceasta înseamnă că ei vor insista să fie situaţia adusă la aşa un grad de tensiune, ca totuşi un post să fie pus. Cum va fi pus primul post, suplimentar la acelea care sunt, acesta va fi un argument absolut de nedepăşit pentru ca ruşii să îşi extindă numărul forţelor care au fost prin ’92 aici.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi făcut parte din această Comisie Unificată de Control.

Ion Leahu: „Da, până deunăzi.”

Europa Liberă: E viabil acest mecanism?

Ion Leahu: „E absolut neviabil, absolut. Dar problema e în aceea că altul nu e. Şi cât de prost, cât de puţin, dar totuşi încă ceva se mai poate soluţiona, datorită faptului că ruşii încă nu au ajuns la convingerea că ei ar putea să abandoneze Acordul din ’92, formatul din trei părţi al operaţiunii şi unele aspecte care ţin de luarea deciziilor pin consens.”

Europa Liberă: Dumneavoastră mai mult de 10 ani aţi participat la lucrările acestei Comisii, ce v-a plăcut şi ce nu v-a plăcut în felul cum se ia o decizie?

Ion Leahu: „10 ani au fost 10 ani de confruntare, 10 ani de tentative de a aduce în ordinea de zi a Comisiei careva probleme care ar putea într-adevăr ceva să schimbe, în favoarea locuitorilor, în favoarea Republicii Moldova, cel puţin, să îndeplinim prevederile acordurilor din ’92 şi din ’98. Însă începând undeva cu 2004, după ce Voronin a refuzat să semneze Memorandumul Kozak, începând de la acea dată, ruşii categoric nu acceptă nimic din ce nu le convine lor. Ştiţi care e problema? Absolut toţi, în special, ruşii, transnistrenii, au abordarea, au argumentarea ştiinţifică, au absolut toată factologia expusă şi consfinţită printr-o decizie oarecare. Numai Moldova nu are nimic, bine selectat, pus la punct şi principalul să fie date aprecierile, aceasta e principalul. Noi, la moment, nu avem niciun document, care ar aprecia ce e cu conflictul acesta, care sunt părţile implicate în el.”

Europa Liberă: Păi există dosarul transnistrean.

Ion Leahu: „Unde? Este nevoie nu de dosar, este nevoie de decizia Parlamentului, este nevoie de o decizie judiciară care ar stipula concret ce a fost aceasta, ce este aceasta. Pornind de la aceasta, noi am putea să îi familiarizăm pe oamenii aceia cu inimă bună, pe care îi numim partenerii noştri. Dar aşa ei sunt decepţionaţi, ei nu ştiu care e abordarea noastră şi evident care ar putea fi aportul lor.”
XS
SM
MD
LG