Scrutinul a avut parte de o prezență la vot masivă, în ciuda unei campanii electorale violente, soldată cu morți în atacurile puse la cale de talibani, care au încercat să timoreze electoratul.
Rezultatele neoficiale și estimările sociologice sugerează că partidul lui Sharif poate obține 130 din cele 272 de mandate puse în joc la alegeri directe la care se pot adăuga mulți deputați independenți.
De asemenea, Ligii Musulmane îi va reveni mare parte din cotele rezervate femeilor și minorităților religioase așa încât să aibă o majoritate solidă în parlamentul cu 342 de locuri.
Aceasta înseamnă că doar câteva zile îl mai despart pe Sharif de al treilea mandat de premier.
Rezultatele neoficiale mai sugerează că partidul fostului jucător de cricket Imran Khan a obținut un rezultat bun, vestind apariția unei puternice formațiuni noi, Tehreek-e Insaf (Mișcarea pentru Justiție).
Partidul Popular din Pakistan și Partidul Național Awami, formațiunile actualei coaliții de guvernământ, par să fi suferit pierderi majore din cauza nemulțumirii din rândul alegătorilor față de evoluțiile din ultimii cinci ani.
În discursul victorios ținut în orașul Lahore, Sharif a făcut apel la cooperare între forțele politice pentru a rezolva multiplele probleme al Pakistanului:
„De dragul țării, al celor 180 de milioane de oameni din Pakistan și pentru a opri acest blestem al întreruperii curentului electric, inflației și șomajului, vreau să-mi chem oponenții să vină să ia loc alături de noi”.
Partidul lui Sharif are reputația de partid pro-business, înclinat spre cooperare regională și pace cu vecinii.
Zahid Hussain, jurnalist și scriitor de la Islamabad crede că odată ajuns la putere Sharif ar putea să construiască o relație de cooperare cu Washingtonul și să combată violențele provocate de talibani, în ciuda declarațiilor sale anterioare că va scoate Pakistanul din războiul împotriva terorismului:
„Cred că va fi o relație normală. Nu anticipez vreo schimbare majoră în politica externă a Pakistanului față de Statele Unite sub Nawaz Sharif. Între 1993 și 1998, când Nawaz Sharif a fost prim-ministru, era cooperant cu Statele Unite”.
Hussain mai crede că Sharif nu va avea cuvântul decisiv în politica țării sale față de Afganistan:
„Armata va continua, de fapt, să facă legea în această privință, având consimțământul guvernului”, spune el.
Dar fostul ambasador pakistanez la Washington Tariq Fatmi spune că administrația lui Sharif va sprijini probabil procesul de pace:
„În ce privește Afganistanul ar fi de remarcat câteva lucruri despre Nawaz Sharif. În primul rând, el crede că orice proces de pace care să aibă vreo șansă trebuie să fie al afganilor și condus de afgani. Cu alte cuvinte, în el trebuie să fie implicate diferitele elemente constitutive ale Afghanistanului".
Este pentru prima oară în istoria Pakistanului când un guvern civil și-a dus mandatul până la capăt, iar un alt guvern civil este pe cale să-i ia locul după alegeri.
Președintele american, Barack Obama a spus că Statele Unite sunt gata să conlucreze cu noua administrație pakistaneză de pe picior de egalitate.
În vârstă de 63 de ani, Sharif este un înstărit magnat al oțelului din provincia Punjab.
E de mulți ani una din personalitățile importante ale elitei pakistaneze timp de mulți ani, alături de Partidul Popular al actualului președinte Asif Ali Zardari și a fostului prim-ministru Benazir Bhutto, asasinată în decembrie 2007.
Sharif era la putere când Pakistanul a testat prima bombă atomică, în 1998.
A fost înlăturat de la putere de puciul militar din 1999 condus de fostul șef al armatei, generalul Pervez Musharraf și a petrecut ani de exil în Arabia Saudită înainte de a reveni în Pakistan în 2007. La alegerile din 2008, mișcarea s-a clasat a doua.
