Linkuri accesibilitate

Gheorghe Cojocaru: „Ca şi în alte ţări, şi la Chişinău s-ar putea deschide, fără prea mari investiţii, un muzeu al totalitarismului din secolul XX”.


O recentă expozitie despre ororile Gulagului Sovietic, deschisă de Fundaţia Memorial de la Moscova il face pe istoricul Gheorghe Cojocaru să vorbească şi despre documente moldoveneşti aflate in arhivele din Rusia, dar si din Moldova.

Gheorghe Cojocaru: „Sub egida Asociaţiei „Memorial” din Federaţia Rusă, care de mai bine de două decenii este implicată plenar în procesul de definire a dimensiunilor terorii regimului totalitar comunist şi de reabilitare a victimelor acestuia, de documentare şi păstrare a adevărului istoric despre crimele şi atrocităţile comise în anii de putere sovietică împotriva unor mase imense de oameni nevinovaţi, s-a deschis recent la Moscova, după cum anunţă presa, o expoziţie în care sunt expuse scrisorile părinţilor supuşi represiunilor, adresate copiilor rămaşi în afara sârmei ghimpate a Gulagului. Scrisorile expuse provin din diferite zone ale Gulagului, din adâncul Siberiei, din Kazahstan, Kolîma sau insulele Soloveţk.”

Europa Liberă: Trebuie să recunoaştem că este un act de curaj pentru un stat care îl declară pe Stalin un manager eficient, judecând după sondajele de opinii. Cum au fost adunate aceste mărturisiri şi dacă mai păstrează arhivele asemenea probe documentare?

Gheorghe Cojocaru: „Multe din scrisorile expuse provin de la familiile celor supuşi represiunilor politice, care aveau dreptul de a întreţine corespondenţa cu rudele rămase acasă. Or, de regulă, cei închişi după sârma ghimpată a Gulagului nu aveau acest drept. După mulţi ani de căutare a acestor probe incriminatorii la adresa unui regim inuman, organizatorii expoziţiei au reuşit să găsească şi unele scrisori ale copiilor trimise mamelor deportate dincolo de Ural. Exponatele, unele păstrate integral, altele – doar sub forma unor bucăţi şi pasaje sunt, practic, singurele dovezi ale trăirilor unor oameni care nu s-au mai văzut niciodată unii pe alţii…”

Europa Liberă: Moldovenii care au suportat câteva valuri de deportări cred că au corespondat şi ei cu copiii rămaşi acasă. Credeţi că ar fi de găsit asemenea mărturii pentru o expoziţie similară şi la Chişinău?

Gheorghe Cojocaru: „Cu siguranţă, asemenea documente din epoca Gulagului pot fi identificate şi în arhivele statului, şi în arhivele personale din Republica Moldova. Muzeul Naţional de Istorie, după câte se cunoaşte, deţine mai multe scrisori ale deportaţilor din fosta RSS Moldovenească, parte din acestea au fost şi sunt expuse în vitrinele unor expoziţii tematice, dar, probabil, ar fi necesară o prezentare mai largă a acestor mărturisiri vii ale trecutului. Dincolo de expunerea lor în sălile muzeelor, ele ar trebui înmănuncheate în culegeri de documente, prefaţate de specialiştii în materie şi difuzate în bibliotecile publice şi instituţiile de învăţământ.”

Europa Liberă: Înţelegem că statul moldovenesc nu are bani pentru un Yad Vashem, de exemplu, dar un muzeu în care ar fi prezentate aceste mărturii cred că ar fi timpul să fie organizat la Chişinău, mai ales, că ar fi un substituent minim moral al justiţiei, în raport cu persoanele care au avut de suferit pe nedrept. De ce până în prezent nu există un muzeu al memoriei în care să poată fi expuse aceste vestigii din epoca totalitară?

Gheorghe Cojocaru: „Ca şi în alte ţări, şi la Chişinău s-ar putea deschide, fără prea mari investiţii, un muzeu al totalitarismului din secolul XX, eventual, sub cerul liber, în care să fie expuse toate vestigiile şi monumentele păstrate din epoca respectivă. Dacă statul nu poate sau nu vrea să facă acest lucru, ceea ce ar fi de neînţeles, este de datoria societăţii civile, a cetăţenilor simpli să preia iniţiativa în acest caz şi s-o ducă în comun la bun sfârşit.”
XS
SM
MD
LG