Linkuri accesibilitate

În Săptămâna Patimilor moldovenii se întreabă: oare cât va mai continua dizgrațiosul spectacol politic?



Decizia Curții Constituționale a dat startul intrării într-o fază de-a dreptul haotică a crizei, într-un fel de mișcare browniană, în care nu se mai înțelege nimic: cine și ce contestă, cine a uzurpat puterea și cine încercă să salveze stabilitatea în țară, dacă ne mai așteaptă cineva la Vilnius sau europenii deja au dat din mână a pagubă, ca în fața unui pacient irecuperabil în care s-au învestit, cam nesăbuit, răbdare, medicamente, investigații costisitoare?

Nimeni nu știe cum se vor comporta politicienii moldoveni. Demiterea lui Marian Lupu a deschis calea revizuirii mai multor acte normative, votate la plezneală de dragul formării unei noi coaliţii. O comisie parlamentară ad-hoc a anunţat că legea privind votul mixt trebuie anulată. Sub semnul întrebării stă şi noul procuror votat pe şest şi fără analize nuanţate în zilele când desemnatul Vlad Filat încerca să încropească o Alianță 3. Acum s-au constatat erori la numărare şi s-au găsit deputaţi care au jurat că ei de fapt nu au votat pentru Corneliu Gurin.

Contraofensiva PLDM nu a surprins foarte tare opinia publică, era de la sine înţeles că liberal-democrații vor încerca să se răzbune pe decizia Curții Constituționale, făcută parcă să-l scoată din cărți pe Vlad Filat. Decizia Curții este sever criticată pe plan intern dar şi de importanți actori internaționali – a se vedea comentariile ambasadorului Statelor Unite la Chișinău și al reprezentantului Comisiei Europene. De asemenea, CEDO s-a arătat dispusă să examineze în regim de urgenţă contestaţia înaintată de Vlad Filat, întrucât maniera atât de voluntară de tălmăcire a legilor, pe care au etalat-o magistrații de la Chişinău, înveşmântaţi în hlamide, creează precedente periculoase pentru întreg Estul european în tranziţie. Însă dincolo de chichiţele juridice, la care e atât de priceput „cartelul” din justiţia basarabeană, constituit după modelul „fin-naş-cumătru”, bomba acutizării conflictului a fost detonată atunci când s-a hotărât să fie sacrificat liderul celui mai mare partid democratic din Parlament, iar partidului i s-a cerut, prin declarații publice insistente și presiuni oculte, să înainteze un alt candidat la funcția de prim-ministru.

Suntem în faza în care vechi linii de demarcație au fost depăşite. Segmente mai puțin toxice din fosta Alianță, facțiunile care se mai pot suporta, care nu au ars toate podurile, încearcă să formeze o nouă majoritate parlamentară. Este folosit fără jenă votul comuniştilor, care au tot interesul să saboteze orice construcţie sănătoasă şi să arate o dată în plus că partidele de la putere s-au compromis iremediabil. De aceea, îmi sună destul de naiv, dacă nu suspect, ideea unora că acum PLDM-ul împreună cu PCRM, reuniți într-o „coaliție tehnică”, vor curăţa instituţiile statului de putregaiul corupţiei, după care liberal-democraţii vor forja o nouă coaliţie pro-europeană. E aici o contradicţie în termeni. De ce ar face comuniștii asemenea servicii adversarilor lor politici, dacă tot ce își dorește PCRM sunt alegerile anticipate? Voronin nu a avut niciodată faima de suporter al statului de drept, jocurile cu el sunt periculoase: bătrânul general, experimentat în intrigi politice, s-ar putea să-ți ceară mai mult decât eşti dispus să-i oferi...

Oricum, viitoarea coaliție, dacă va fi creată, va arăta diferit. Ea nu va cuprinde, probabil, grupul rebelului Mihai Ghimpu, va atrage câțiva deputaţi neafiliaţi și s-ar putea să renunţe la denumirea „Alianţa pentru Integrare Europeană”. Indiferent cum s-ar numi aceasta, Republica Moldova are nevoie de o coaliţie de guvernare eficientă şi responsabilă, nu de o altă conjuraţie, ascunzând sub veşmânt strălucitor un trup mânjit de aranjamente ilicite.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG