Linkuri accesibilitate

„1 Mai muncitoresc, unde vreau eu să muncesc”


Migrația forței de muncă din Moldova. Statistici, drepturi, protecție.




Liliana Barbăroșie discută cu sociologul şi expertul Artion Maister despre nevoia unei protecţii mai bune a migranţilor de muncă care sunt, se pare, mult mai mulţi în realitate decât cifrele care apar în statistici.

Europa Liberă: Domnule Maister, autorităţile de la Chişinău nu au contestat cifrele date publicităţii recent de cele ruse potrivit cărora în Federaţia Rusă ar munci cam de două ori mai mulţi moldoveni decât cât se credea la Chişinău că muncesc. Întâi de toate, din punctul dvs. de vedere, cum ar trebui să reacţioneze, prin ce măsuri, autorităţile la această răsturnare de situaţie privind cifra reală a moldovenilor aflaţi la muncă în Federaţia Rusă?

Artiom Maister:
„Să admitem că aceste cifre se adeveresc. Se cunoaşte că Rusia este cea mai populară destinaţie pentru migranţii moldoveni, că circa 70 la sută din totalul migranţilor, conform cifrelor oficiale, muncesc anume în Federația Rusă. Ca să ne imaginăm, conform cifrelor oficiale noi avem ceva peste 300 de mii de cetăţeni aflaţi peste hotare. Şi acum brusc, doar ruşii ne spun că avem 500 de mii. Asta ar însemna că numărul total de migranţi este mult, mult, mult mai mare în comparaţie cu ceea ce spun cifrele oficiale. Dat fiind că majoritatea cetăţenilor moldoveni se află anume în această ţară, muncesc anume în această ţară este necesar, în primul rând, de orientat toate eforturile în vederea protecţiei sociale şi asigurarea realizării drepturilor de cetăţean anume în această ţară. să nu uităm că în Europa totuşi legile funcţionează un pic mai bine. Este o situaţie mult mai bună în ce priveşte respectarea drepturilor omului, oferirea garanţiilor sociale ş.a.m.d. Pe când în Federaţia Rusă foarte mulţi muncesc neoficial., foarte multe drepturi nu sunt cunoscute şi nu sunt realizate. Chiar acelaşi acord în domeniul securităţii sociale care a fost semnat cu Federaţia Rusă în 1995 necesită a fi revizuit şi adaptat la noile cerinţe, la principii de ultimă oră.”

Europa Liberă: Republica Moldova a semnat până acum 8 acorduri în domeniul securităţii sociale cu ţările membre ale UE, până în 2020 ar mai vrea să semneze 4, şi a mai semnat 5 acorduri de acest fel cu statele CSI. Prin ce se deosebesc, principial, acordurile cu UE şi cele cu CSI?

Moldova -- Artiom Master, sociologist, 30Apr2013
Moldova -- Artiom Master, sociologist, 30Apr2013
Artiom Maister: „Dacă ar fi să explicăm foarte şi foarte simplu aceste acorduri se diferenţiază principial. Spre exemplu, acordurile semnate cu ţările din UE au fost elaborate în corespundere cu Convenţia europeană de securitate socială. Şi presupun responsabilitatea tuturor statelor în care persoana a avut experienţă de muncă. Ceea ce ar însemna că un migrant a muncit o perioadă de timp în Moldova, o perioadă de timp – în altă ţară cu care a fost semnat acordul, spre exemplu, Belgia, Potrugalia, până la urmă el va primi o pensie unificată, formată din o parte rezultată din experienţa de muncă din ţara de peste hotare şi o parte rezultată din experienţa de muncă din Moldova. Şi atunci el va primi o pensie formată din două componente, una locală, autohtonă şi cealaltă internaţională, din exterior. Este şi firesc. De ce? Pentru că dacă o persoană munceşte peste hotare are un salariu mult mai mare peste hotare, el are tot dreptul să pretindă pentru o recompensă mai bună, decât cea pe care o oferă statul moldovenesc.”

Europa Liberă: Şi cheltuielile sunt suportate şi de statul moldovenesc, şi de statul cu care avem acest acord şi unde a muncit moldoveanul?

Artiom Maister:
„Moldova este responsabilă de partea sa, celălalt stat – de partea lui. Este absolut logic şi firesc acest lucru. Pe când să zicem cu Rusia, Belarus, Ucraina, Azerbaidjan, Uzbekistan cu care avem semnate acorduri în anii 90 situaţia este inversă. Responsabilitatea este unică, adică pensia este achitată de un singur stat, acolo unde domiciliază persoana, indiferent de faptul că ea a avut un stagiu de muncă mai mic sau mai mare într-o altă ţară. Asta ar însemna că dacă, spre exemplu eu am muncit zece ani în Federaţia Rusă, am efectuat muncă de măturător sau alt gen de muncă, revin în Republica Moldova şi lucrez vreo 5-10 ani şi mă pensionez. Pensia mea va fi calculată aici, în Republica Moldova reieşind din standardele de salarizare din Republica Moldova. Aceste acorduri cu ţările CSI s-au semnat brusc după destrămarea URSS. Evident că ele nu au fost foarte bine gândite, pregătite, analizate. Ci trebuiau semnate din necesitatea asigurării unor garanţii sociale minime persoanelor care efectuează munci peste hotare.”

Europa Liberă: Credeţi că ar trebui revizuite aceste acorduri cu statele CSI?

Artiom Maister:
„Inevitabil aceste acorduri trebuie revizuite. Această problemă a fost ridicată şi chiar se întreprind careva măsuri. Sper că după anunţarea cifrelor de către reprezentanţii Federaţie Ruse despre numărul migranţilor aceste măsuri se vor intensifica. Poate, dă Doamne, să ajungem la modificările respective. Pentru că, dacă ar fi iarăşi să comparăm salariile din Republica Moldova cu cele din Federaţia Rusă, în special cu cele din Moscova, putem observa o diferenţă destul de simţitoare.”

Europa Liberă: Dar, din punctul dvs. de vedere, este o scăpare a autorităţilor de la Chişinău că până acum aceste acorduri nu au fost revizuite şi nu a fost iniţiată revizuirea lor, sau mai degrabă e aşa cum ne spunea mai înainte un funcţionar de la Ministerul Muncii, un acord de asta şi se numeşte acord că reflectă voinţa ambelor părţi, prin urmare ar fi vorba mai degrabă de lipsa de voinţă din partea acestor state cu care am încheiat acordurile?

Artiom Maister:
„Revizuirea acestor acorduri ar implica contribuţii financiare mai mari din partea statelor menţionate. Poate acesta ar fi un factor. Dar acea Convenţie europeană de securitate socială, documentele internaţionale care servesc drept standarde în acest domeniu ar trebui într-un fel să-i determine celelalte părţi să intre în negocierile respective şi să se facă aceste schimbări.”

Europa Liberă: Scriaţi recent într-un articol pe care l-aţi publicat pe bloguvern – un site ce îşi propune să explice pe înţelesul consumatorului simplu de informaţie, politicile statale – că se migrează de obicei pentru bani, bani care sunt necesari aici şi acum, prin urmare foarte puţini din migranţii de muncă se gândesc la gradul de protecție de care ar putea sau nu beneficia fie acolo, fie la întoarcere. Din punctul acesta de vedere, ce ar trebui să ştie totuşi migranţii, fie cei care sunt în Rusia, fie cei din ţările europene, ca să intre oarecum pregătiţi în acest câmp, sau în vârsta de pensionare, de exemplu?

Artiom Maister:
„Chiar dacă persoana munceşte într-un stat cu care nu a fost semnat un asemenea acord, există o modalitate, destul de simplă, de a-şi asigura o anumită protecţie socială. Este vorba despre asigurarea individuală. Asta ar presupune că persoana care ştie că pleacă pe o perioadă mai îndelungată benevol merge şi semnează un contract cu Casa Naţională de Asigurări Sociale pe o perioadă de un an. achită o anumită sumă, pentru anul 2013 este vorba de 5220 de lei şi astfel contribuie la acel stagiu de cotizaţie care îi va oferi posibilitatea de a obţine o pensie minimă şi ajutor de deces. Este o măsură de protecţie oferită exclusiv de statul moldovean cetăţenilor care muncesc în ţările cu care nu a fost semnat un asemenea acord.”

Europa Liberă: Există ţări unde muncesc foarte mulţi moldoveni, precum e Italia, care nu a semnat încă acord cu Republica Moldova în domeniul protecţiei sociale a cetăţenilor. Ce e de făcut în aşa caz?

Artiom Maister:
„Nimeni nu poate fi obligat. Dar este vorba despre anumite modele, practici internaţionale care sunt cunoscute şi sunt dezirabile, şi sunt recunoscute de partea italiană. Am înţeles că de cealaltă parte s-a afirmat că există o asemenea problemă şi există necesitatea soluţionării ei. Şi partea italiană evident că este implicată. Deci, totuşi, se duc aceste negocieri, aceste tratative. Doar că ele deocamdată nu prea au succes. Odată ce se recunoaşte existenţa acestei probleme şi de partea moldovenească, şi de partea italiană, mai devreme sau mai târziu vom avea acest acord semnat. A declarat doamna Buliga, recent, că vom semna un asemenea acord cu Polonia. Este un următor pas spre extinderea acestei arii de acoperire socială. Şi într-un fel sunt tentat să apreciez pozitiv eforturile întreprinse în această direcţie.”
XS
SM
MD
LG