Linkuri accesibilitate

... m-am lăsat vrăjit de perfecţiunea scriiturii, ce combină eleganţa stilistică, discursul savant cu ironia subtilă, într-o ţesătură de planuri narative.


Există cărţi a căror frumuseţe ucigătoare te urmăreşte în timp, chiar dacă de la momentul primei întâlniri au trecut ani de zile. Câte dintre ele rezistă la cea de a doua lectură? Şi la a treia?

M-am apucat să recitesc Memorialul mânăstirii, de José Saramago, Polirom, 2007 – unul dintre romanele mele preferate –, cu oarece strângere de inimă: îmi va frânge-o şi de data asta?

Cum însă îi ştiam deja liniile de subiect – construirea unei mănăstiri la Mafra, ca urmare a unui legământ că regina va da coroanei portugheze moştenitorul mult dorit; proiectarea Păsăroiului, primul aparat de zbor, de către părintele Bartolomeu Lourenço de Gusmao; nu în ultimul rând, povestea de dragoste dintre un soldat ciung de-o mână, Baltasar Şapte-Sori, şi o femeie ce vede înăuntrul oamenilor, Blimunda Şapte-Luni –, tot atâtea linii de forţă, mărturisesc că m-am lăsat vrăjit de perfecţiunea scriiturii, ce combină eleganţa stilistică, discursul savant cu ironia subtilă, într-o ţesătură de planuri narative.

Tonul îl dă chiar prima frază: „Dom Joao, al cincilea cu acest nume în tabela regală, se va duce astă-seară în dormitorul soţiei sale, Dona Maria Ana Josefa, care a venit din Austria de mai bine de doi ani pentru a dărui infanţi coroanei portugheze, dar până astăzi încă nu a căzut grea”, frază pe care tot autorul o răstoarnă peste doar câteva alineate, presupunând că la acel moment regina ar fi fost deja însărcinată, iar dacă nu s-a grăbit să-i dea ilustrului ei soţ vestea cea mare, a făcut-o la sfatul duhovnicului său, ce voia să-i smulgă regelui promisiunea înălţării unei mânăstiri. Zis şi făcut, iar ceea ce urmează este o fascinantă poveste de anvergura Maestrului şi Margarită, de peste 450 pagini, şi într-un caz şi-n altul iubiţii zburând – deasupra Moscovei, la Bulgakov, deasupra Mafrei, la Saramago: „Nu le era teamă, erau numai înspăimântaţi de propriul lor curaj”.

Ce bine zice autorul: „…doar pentru asta scriem, ca să îi facem nemuritori pe oameni”. Or, prin Memorialul mânăstirii, s-au nemurit atât personajele lui José Saramago, cât şi romancierul.
29 aprilie ’13
XS
SM
MD
LG