Linkuri accesibilitate



De ce însă în Anglia? Sînt spaniolii și italienii mai mulțumiți de presa și polticienii locali? Evident, nu. Lumea politică italiană e demult discreditată la ea acasă, iar politicienii spanioli nu au nici un motiv să se bazeze pe simpatie publică. Reacția engleză vine și din alte surse. Frica de români și bulgari e mult mai ușor de trezit în Anglia, dacă atinge nervul anti-european sau anti-continental al lumii britanice.

Reglementarea care permite accesul româno-bulgar pe piața britanică e o reglementare a Uniunii Europene, iar reținerea britanică motivată sau nemotivată față de UE e binecunoscută. În plus, românii și bulgarii vin din acea parte a Europei pe care britanicii au considerat-o, în mod tradițional, o periferie îndepărtată, primitivă și imprevizibilă. Distanța izolată a Marii Britanii exclude estul european pe care îl transformă într-o lume ostilă. Aceste trăsături psiho-istorice dau nota specială a reacției britanice.

În al doilea rînd, românii și bulgarii sînt victimele unei situații create de noua morală publică engleză și, în genere, occidentală. Cîmpul contestației, criticii și respingerii s-a îngustat foarte mult. Nimeni și nimic nu mai poate fi certat, refuzat sau descris în culori tari. Orice ieșire de acest gen e amendată rapid sub acuzația de rasism, anti-ageism, anti-feminism, șovinism sau orice altă nouă etichetă-gardian a corectitudinii politice. Românii și bulgarii nu au noroc. Spre ghinionul lor, românii și bulgarii sînt europeni, albi și trăiesc în țari, măcar teoretic, democratice. Celelalte variante și culoare fiind blocate, românii și bulgarii devin ținte perfecte. Despre ei se poate spune și îndrăzni aproape orice, fără riscul vreunei sancțiuni. Adevărul trist e că despre români și bulgari s-a spus aproape orice, dar nimeni nu s-a ales cu eticheta de rasist care însoțește automat orice cuvințel în neregulă adresat africanilor sau asiaticilor.

În defavoarea comentariilor de mai sus, se plasează un număr destul de mare de incidente relatate în presă. E vorba de relatări despre grupuri organizate de cerșetori, hoți de buzunare și traficanți de persoane sosiți în special din România. De regulă, majoritatea e dată de țigani din România. Situația nu e monopol englez. Aceleași incidente au loc și aceleași rețele acționează în Germania, Franța sau Belgia. Dar asta e o problemă complet diferită de valul de sute de mii de români și bulgari care ar urma să fure locuri de muncă și ajutoare sociale în Anglia.

Conform relatărilor de presă engleze, autoritățile britanice au asistat fără replică la situații în care tabere de țigani au distrus spații publice sau au dat peste cap cartiere întregi. Răspunsul oficial e că legislația europeană leagă de mîini autoritățile brianice. Poate. Dar e cert că autoritățile franceze nu s-au considerat legate de mîini și au expulzat sistematic cetățenii români de origine romă care s-au făcut vinovați de asemenea fapte în Franța. Legislația europeană poate fi un pretext convenabil dar nu o piedică.

Atîta vreme cît spun că țiganii pot provoca probleme în Anglia, englezii au un argument. Numai că nimeni nu îndrăznește să spună așa ceva în Anglia, pentru că, în acest caz, eticheta de rasism pîndește și e obligatorie. Dar și această temă a fost deformată de ipocrizia media și politică. Atît presa cît și parlamentari sau consilieri locali englezi au creat impresia că numărul incidentelor de acest fel crește în trombă. Nu poate fi așa. Nu există nici un motiv pentru care românii aflați deja în Anglia să se fi pus pe delincvență dintr-o dată. Încearcă ei să sărbătorească, astfel, deschidera pieței muncii britanice? Sau, poate, să sară în ajutorul camapniei anti-românești din Anglia? E absurd. Mult mai credibil, numărul incidenteler provocate de români în Anglia e neschimbat. Deosebirea e că, pînă acum, nimeni nu s-a gîndit să le dea promeninență, în centrul unei campanii mediatice și politice.

Zeci de mii de români și bulgari trăiesc și muncesc, deja, în Marea Britanie. Din acest punct de vedere, distanța care separă Marea Britanie de estul exotic s-a redus. Mulți englezi de rînd știu că românii și bulgarii sînt, în majoritatea lor, veniți la muncă și că fac treabă bună. Tot ei știu că românii care umplu șantierele și dau persoanalul restaurantelor lucrează în slujbe la care englezii nu se înghesuie. Medile profesionale (în Anglia, „professionals” înseamnă persoane cu calificare înaltă) știu, la rîndul lor, că românii și bulgarii vin bine pregătiți și se integrează fără probleme.

Aceiași englezi de rînd vor primi, totuși, pe sub ușă, un pliant UKIP (United Kingdom Independence Party - partid radical de dreapta și anti-european) din care află următoarele: „Pericol grav pentru serviciile locale. De anul viitor, 29 de milioane de români și bulgari vor avea dreptul să trăiască, să muncească și să primească asistență socială la noi”. Sau, altfel spus, 60 de milioane de britanici au primit dreptul de a fi agitați și prostiți de medii de informare decăzute și de politicieni în criză. Pericolul româno-bulgar e o fantomă britanică.
XS
SM
MD
LG