Linkuri accesibilitate


Amenințarea cu români și bulgari a devenit obsesivă, obositoare și ridicolă. De aproape un an, mai toată lumea care e cineva în politica și presa britanică face coadă la îngrijorări. Miniștri, șefi de partide și parlamentari, ziare și comentatori, site-uri de net și candidați la apropiatele alegeri locale țipă pe tema: Anglia în pericol! Mai precis, sistemul de asistență social și locurile de muncă din Anglia în pericol! Și mai exact, pericolul e invazia româno-bulgară pe care contează corul politic și mediatic englez, începînd cu ziua de 1 ianuarie 2014.

La această dată, vor fi ridicate restricțiile care opreau accesul cetățenilor români și bulgari pe piața muncii în cîteva state UE, printre care și Marea Britanie. Conform surselor amintite, 1 ianuarie 2014 va fi ultima zi de libertate socială a Marii Britanii și prima zi de ocupație, în aproape 1000 de ani de libertate engleză. E ridicol. Însă ridicolul nu ia puterea întîmplător într-o țară atît de serioasă ca Marea Britnaie. Împrejurările care au provocat această răsturnare a bunelor moravuri publice engleze merită o privire atentă.

Prima întrebare e: de ce atît zgomot? Explicația de rutină spune că economia britanică e lovită de criză și, prin urmare, lupta pentru locuri de muncă e aspră, iar banii pentru ajutoare sociale sînt drămuiți. Logica acestui argument e șubredă. Spania și Italia sînt într-o situație economică incomparabil mai gravă decît Marea Britanie. În plus, peste trei milioane de români și bulgari trăiesc, deja, în Spania și Italia. Cu toate astea, spaima de români și bulgari nu e cunoscută în Spania și Italia dar a apărut în Marea Britanie, înainte de sosirea românilor și bulgarilor. Experiența spaniolă și italiană spune că nu există motive de teamă dar acest argument a fost, pur și simplu, ignorat de britanici.

Sondaje sociologice efectuate de firme britanice în România și Bulgaria au semnalat clar că numărul cetățenilor români și bulgari care se pregătesc să plece în Marea Britanie e foarte mic, în orice caz mult mai mic decît sutele de mii sugerate în presă și în rapoartele mai multor organizații britanice. Și aceste date au fost complet ignorate în dezbaterea publică. Cu alte cuvinte, scandalul româno-bulgar nu are legătură cu faptele legate de români și bulgari. În schimb, are legătură cu alte fapte. Cu faptele legate de situația internă din Marea Britanie. Și nu atît cu situația economică internă cît cu situația politică și morală internă a societății engleze.

Insistența cu care pericolul româno-bulgar e întreținut în presă și în mediile politice spune, în primul rînd, că un asemenea subiect are impact public. Iar asta spune, mai departe, că alte subiecte nu mai au impact public sau au un impact public redus. Într-o traducere foarte neconvenabilă pentru presa și politicienii britanici, asta înseamnă că omul de rînd nu mai e atent la subiectele clasice și nu mai e atent pentru că nu mai crede în cei ce poartă mesajul: în presă și politicieni.

În aceste condiții, presa și politicienii au ajuns rapid la concluzia că o amenințare reține atenția mult mai bine decît o dezbatere pe buget iar o amenințare exterenă e mult mai luată în seamă decît încă un program economic fără ecou. Pericolul româno-bulgar rezolvă nevoia de notorietate și voturi a presei și politicienilor, într-un moment în care societatea e sceptică sau resemantă iar voturile pleacă greu spre candidați.
XS
SM
MD
LG