Linkuri accesibilitate

Cohorte de moldoveni au îmbrăţişat cu ardoare meseria de politician şi cea de cinovnic, şi alte cohorte visează să ajungă în culoarele statale.



Aud acum voci speriate care, după decizia Curţii Constituţionale şi după demiterea lui Marian Lupu, prezic instaurarea haosului în ţară. Mi se pare exagerat pronosticul acesta. Şi asta pentru că haosul tranziţiei a înghiţit demult Moldova.

Se aud de la o vreme şi vocile răspicate ale comuniştilor care ne avertizează că avem aici „un stat captiv”, un stat subjugat de cîţiva mari oligarhi care îşi fac mendrele cum vor. Şi numai revenirea lor, a oneştilor comunişti, la putere va elibera statul, îl va reda poporului. Ei bine, dacă statul e captiv, aşa cum declară comuniştii, regretabil cu adevărat e tocmai faptul că el a devenit captiv chiar după epoca în care PCRM-ul a guvernat triumfal ţara.

De fapt, lucrurile merg prost aici de la 1991 încoace şi nimic merituos nu se coagulează din simplul motiv că avem aici un stat-kormuşkă. Maşinăria statală e văzută ca un loc unde e rost de pricopseală, un loc liniştit care îţi permite să supravieţuieşti şi să fentezi tranziţia rapace. Chemarea acestui loc e irezistibilă. Cohorte de moldoveni au îmbrăţişat cu ardoare meseria de politician şi cea de cinovnic, şi alte cohorte visează să ajungă în culoarele statale. E lesne de presupus că cei mai mulţi nu sînt mînaţi în structurile statului de dorinţa de a primeni ţara. Prea pricăjite şi jalnice sînt rezultatele obţinute de ţară în ultimele două decenii. Avem aici o maşinărie statală imensă, ramificată, cu o sumedenie de departamente şi secţii, o maşinărie care face mare zgomot, atîta doar că rezultatele sînt modeste, foarte modeste.

Lucrurile merg prost pentru că în maşinăria statală moldovenească puţini politicieni şi cinovnici se simt responsabili în faţa contribuabililor. Cei mai mulţi dintre funcţionarii şi politicienii moldoveni au obligaţii numai în raport cu şefii. De asemenea, legătura dintre impozitele plătite de noi şi salariile lor aproape că nu e conştientizată. E ca şi cum numai şefii le-ar plăti salarii. De aceea, fiecare dintre noi a întîlnit în epoca tranziţiei cinovnici nervoşi, infatuaţi, grăbiţi, grobieni. Ei nu au nimic de-a face cu tine, simplul muritor, pentru că ei fac parte dintr-o dimensiune superioară, paralelă. În schimb, cît de joviali şi buni sînt cu şefii!

Statul-kormuşkă e suficient sieşi şi lucrează cu precădere pentru binele pîrghiilor sale. Sloganurile clamoroase, patriotice, promisiunile înflăcărate sînt poveşti de adormit copiii. Nici nu mai contează prea mult cine guvernează, fiindcă atît guvernanţii, cît şi opoziţia visează să-şi rezolve problemele personale. Viaţa politică se prezintă în chip de lupte crîncene nesfîrşite în timp ce ţara nu mai poate ieşi din sărăcie. Dacă nu vă convine ce am spus acum, consideraţi că acesta e un scenariu SF, stimaţi ascultători.
XS
SM
MD
LG