Spre deosebire de restul blocului comunist, cetățenii fostei Iugoslavii au putut întotdeauna călători și lucra în țările Europei occidentale înainte de 1989. Restricțiile au fost introduse abia după izbucnirea războaielor din Croația și Bosnia, în 1991. Ridicarea restricțiilor, în 2009, nu a însemnat decît revenirea la o stare de fapt anterioară, după două decenii de întrerupere.
Mai mult, faptul că o majoritate a croaților și sîrbilor din Bosnia posedă pașapoarte croate sau sîrbești îi face și pe acei bosniaci să profite de aceleași facilități de care se bucură croații și sîrbii, croații intrând de altfel anul acesta în Uniunea Europeană.
In practică, intervenția sau lobbyingul unei țări membre pot duce la acordarea de facilitați în chestiunea vizei cetățenilor unei țări ne-europene. Astfel, Spania a obținut, după intrarea sa în Uniunea Europeană, ca cetățenii majorității țărilor sud-americane, foste colonii spaniole, să poată călători fără viză în Uniunea Europeană, mai puțin astăzi în țările care nu fac parte din spațiul Schengen, dar care în practică aplică aceleași reguli.
Spania a invocat legăturile istorice și culturale cu țările Americii de Sud, obținînd ridicarea obligativității vizei pentru cetățenii acestora, ceea ce teoretic și România putea face în cazul Moldovei.
Moldovenii, ca și ucrainenii și rușii, au nevoie de o viză de tip Schengen pentru a călători în Europa și de vize separate pentru Anglia sau Irlanda, care, precum România, Bulgaria și Ciprul nu fac parte din Schengen.
Ucrainenii, însă, spre deosebire de moldoveni, beneficiază de facilități în obținerea unei vize Schengen, ceea ce a fost făcut posibil de relativa stabilitate și de importanța strategică a țării lor, două lucruri care nu pot fi invocate în cazul Moldovei.
In sfîrșit mai trebuie amintit că o viză Schengen, odată acordată, poate fi cu mare ușurință anulată.
Intrucît unele țări, precum Polonia sau Finlanda, acordă cu mai mare ușurință o viză Schengen decât, să spunem, Franța, unii călători preferă să ia o viză Schengen de la ambasada Poloniei chiar dacă ținta lor e Franța. Ceea ce multă lume ignoră este că posesorul unei vize Schengen e presupus a petrece circa trei sferturi din timp în țara care i-a acordat-o înainte de a putea circula în restul Europei... altminteri viza poate fi anulată la primul control de frontieră.
------------
Emisarul european în Republica Moldova Dirk Schuebel anunţa încă anul trecut la Chişinău că regimul liberalizat de vize la care pot spera moldovenii nu include şi libertatea de a munci nestingherit pe teritoriul comunităţii. O precizare pe care o reiau ori de câte ori au ocazia şi demnitarii moldoveni implicaţi în procesul de negocieri cu UE.
De ce este nevoie de astfel de precizări? Pentru că, admite Eugen Revenco, coordonator de programe la Asociaţia pentru Politică Externă, cei mai mulţi dintre cetăţeni Republicii Moldova îşi imaginează în mod eronat că vor putea profita de regimul fără vize, odată oferit, pentru a pleca la muncă în una din ţările europene:
„Nu este vorba despre libera circulaţie a persoanelor ca în cazul europenilor, ceea ce ar însemna înlăturarea tuturor barierelor, formale şi neformale. Dar este pur şi simplu un drept de a călători în scopuri nelucrative, adică fără a căuta de lucru, fără a deveni povară pentru sistemul social, 90 de zile, atâta tot.”
De fapt, aşa cum arată negociatorii, moldovenii vor putea călători liber în statele Schengen timp de 180 de zile, însă nu succesive, ci 90 – în prima jumătate de an, şi altele 90 – în a doua. Ei nu trebuie însă să se aştepte că nu vor exista nici un fel de bariere formale, precum se întâmplă în cazul europenilor bunăoară, mai precizează Eugen Revenco de la APE:
„Ar putea să existe cerinţe – ca să ai bani suficienţi, să ai asigurare medicală, bilet retur ca să nu rămâi şi să devii povară pentru sistemul de asistenţa socială din ţara respectivă etc. Pe când pentru europeanul obişnuit nu e p problemă să traverseze hotarele, cu sau fără bani, cu sau fără temeiuri. Cetăţenii români, bunăoară, până la aderarea României la UE, când plecau în Franţa în avion poliţia de frontieră verifica temeiul plecării, nişte documente justificative etc.”
O analogie, pe care o utilizează experţii pentru a se face înţeleşi atunci când explică cum va funcţiona regimul liberalizat de vize cu UE, este modalitatea de călătorie a moldovenilor în Rusiei, Ucrainei sau Belorusiei:
„Fără dreptul de a se angaja,” precizează Eugen Revenco de la APE.
