Vitalie Vovc, născut la 18 iunie 1977 în oraşul Bălţi. Absolvent al Universităţii de Stat „Alecu Russo”, deţinătorul a două Mastere: „Gestiune şi Administraţia afacerilor” la Institutul Francofoniei pentru Administraţie şi Gestiune de la Sofia, Bulgaria. „Strategie şi Politici generale organizaţionale” la Universitatea Paris 9, „Dauphine” de la Paris, Franţa. Actualmente, consultant în organizări de fluxuri pentru mari grupuri internaţionale din industria chimică la Paris. Plecat din ţară din 1999. Co-fondatorul asociaţiei „Impact” de la Paris şi primul ei Preşedinte. Autorul rubricii „Jurnal săptămânal” la Europa Liberă din această săptămână:
Luni
Cititorul/ascultătorul va aştepta probabil istorii cu escaladări a turnului Eiffel, cu plimbări pe Champs Elysée, cu cancan de Moulin Rouge… Şi cum oare să nu-l indispui cînd ştii că prozaicul parizian nu conţine nimic din aureola glamour-paillette asociată acestui oraş?
Nu s-a întîmplat nimic deosebit, în afară de faptul că a venit în sfîrşit primăvara şi am pus altă haină, mai uşoară! Ce greutate aruncată de pe umeri! Literalmente.
Astăzi am mai început acest jurnal. Nu-i aşa că sunt evenimente de o importanţa capitală in viaţa unui om?
Marţi
Mi s-a întîmplat un lucru important: am trecut de ecuatorul unui roman. Un roman extraordinar, unul din cele mai bune pe care l-am citit recent. Deja încerc să imaginez textul de prezentare pentru blogul meu.
În rest… Porţia de zoaie cotidiană despre viaţa politică din Moldova? Păi ce-i nou aici? Aşa a fost luni, aşa a fost duminică, exact la fel va fi mîine… Nimic care ar fi meritat un subiect într-un jurnal…
Ah da, Boston… 3 morţi şi 170 de răniţi… Şi noi, cîţi am avut noi pe 7 aprilie? În april, în april… A propos, versuri de Grig Vieru…
În timpul unei reuniuni interminabile ce a durat două ore m-am gîndit la mama.
Miercuri
Nimic deosebit. La serviciu, în afară de faptul că am aflat cum se spune la conjunctivită în engleză, un client a anulat o reuniune din această cauză. Pink eye îi spune izbăvitorului (pe ziua de azi) virus.
Aşteptaţi la sigur ceva gînduri despre Moldova... Cam tot ce ţine de Moldova încape în cuvîntul „neînţelegere”. Eu nu am înţeles cum de PD nu a profitat de Huntergate pentru a-şi crea o imagine de partid transparent şi respectuos de lege. Eu nu am înţeles cum de acelaşi PD a votat împotriva unui guvern din care face parte şi în care deţine cîteva fotolii-cheie. Eu nu am înţeles discursul lui Ghimpu în Parlament pe 5 martie. Eu nu am înţeles de ce PLDM nu l-a propus pe altcineva în locul lui Filat (Leancă îmi părea candidatura ideală, ţinînd cont de „obiectivele” afişate ale AIE). Nu am înţeles nici încăpăţînarea aceluiaşi Ghimpu în a nu-l accepta pe Filat. Nu am înţeles răzvrătirea aşa-numiţilor „reformatori” şi, mai ales, modalitatea aleasă…
Am şi eu, ca şi oricare cetăţean, turmentat ori ba, opinia proprie asupra acestei „neînţelegeri”, dar… oare pot suporta nişte file de jurnal obscenitatea acestor gînduri? Ori distanţa e prea mare între Chişinău şi Paris şi se mai pierd din „înţelesuri” pe drum?
Joi
A fost o zi frumoasă la Paris. Pe cît de frumoasă ziua pe atît de… tensionată şi istovitoare... Cred că ajung la limitele rezonabilului… şi văzînd lumea din jur la fel de necăjită şi obosită, iritată şi angoasată, mă întreb pînă unde se va ajunge… Mă veţi crede dacă vă spun că nu fac nicio aluzie la Moldova?
Am încheiat ziua cu Lacul Lebedelor… Sunt momente cînd doar muzica bună poate servi de remediu.
M-a pus păcatul să caut ştirile din Moldova. Am rîs. Doamne, dă-le tuturor pe cealaltă lume tot binele pe care l-au dorit altora aici.
Vineri
Urăsc această zi. Este o zi extrem de grea, căci sunt nevoit să pun capac unei săptămîni şi să finalizez 1001 de lucruri, care se tot amînau de azi pe mîine, dar care neapărat trebuie cloturate! Mărunţişuri, dar puse cap în cap se adună pentru o săptămîna întreagă de muncă. În plus, toate astea pe un fundal de oboseală acumulată… Vineri, într-un cuvînt. Nu am înţeles niciodată colegii care aşteaptă ziua de vineri. Eu unul aştept sîmbăta!
Am citit un sondaj. Cică 11% din respondenţi ar afirma că refuza să mai voteze. Alte 30% sunt indecişi… Macabră realizare. Într-un text al răposatului Aureliu Busuioc, maestrul regreta faptul că cetăţenii nu înţeleg greutatea puterii pe care o deţin – buletinul de vot. Greu-greu cu democraţia… Fiecare pentru sine este făcător de bine. Vă las să descifraţi, căci în contextul dat poate avea mai multe înţelesuri.
A fost o săptămînă grea. O săptămîna în care am reuşit totuşi să mai fac şi cîte ceva pentru blog. Să mai citesc din romanul cu o dedicaţie personală pentru care sînt nespus de mîndru. Să scriu acest mic jurnal.
Iar mîine… Mîine va fi o zi plină. O sîmbătă în care iau micul dejun cu o rudă, dragă mie, venită din Londra, după care luăm dineul cu o persoană din Sankt-Petersburg, iar duminică ne vedem cu cineva de la Chişinău şi aştept mult de la această întîlnire. Viaţă socială, dragii mei!
La vie continue, cum se spune prin părţile noastre. Şi apoi va fi o altă săptămînă. Care va începe cu o zi de Luni… dar va fi 22 aprilie. În april, În april...
