Linkuri accesibilitate

La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă: cu Valentina Ursu şi invitaţii săi, enoriaşi şi preoţi, de prin părţile Nisporenilor şi din capitală.


Moldovenii au încredere în Biserică şi în presă. Sunt sceptici însă când vine vorba de deputaţi, miniştri sau judecători. Aşa arată rezultatele Barometrului de Opinie Publică din ultimii ani. Potrivit rezultatelor cercetării, 78 la sută dintre moldoveni ar avea încredere în Biserică. Experţii susţin însă că acest procent este în descreştere, pentru că politicul ar fi pătruns în Biserică.

Oamenii cu care am discutat la Cioreşti, Nisporeni, cred că liderii partidelor trebuie să nu permită recrutarea preoţilor în politică şi nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti. Ei cer ca Biserica să-şi păstreze echidistanţa faţă de partide.


La Cioreşti, Nisporeni

La Cioreşti, Nisporeni

- „La noi, când a fost campania electorală, şi Plahotniuc ne-a dat bani pentru restaurarea Bisericii, şi Filat ne-a dat. Şi nu mai ştiu cine a mai venit pe aici şi au promis, dar nu s-a mai făcut.”

- „Condamn lucrul acesta, când un preot – care trebuie să servească credinţa, Biblia, Evanghelia – îşi bagă nasul acolo unde Voronin face politică…”

- „Am antipatie faţă de popii aceştia care se implică în politică şi faţă de modul lor de viaţă. Nu acuz Biserica ca atare, creştinismul. Dar acuz dacă se implică în politică, începând cu mitropolitul şi până la ultimul popă.”

- „Acestea sunt cadre instalate de înălţimea patriarhală de la Moscova.”

- „Mitropolitul trebuie să se ocupe cu reforma, cu schimbarea cadrelor de preoţi, să vadă ce e acolo, de botezurile acestea, de înmormântări, că s-au ridicat preţurile, să facă reforme. Sărbătorile… de exemplu, numai noi avem Anul Nou pe vechi. Mitropolitul trebuie să spună un cuvânt: „De la 1 ianuarie gata, Moldova este independentă şi sărbătorim pe 25 decembrie, ca în toată Europa. Şi mergem în rând cu Europa”. Dar aşa…”

Europa Liberă: La Biserică mergeţi?

- „Eu în toată duminica. Mă duc la biserică că iubesc pe Domnul, iubesc biserica. Iubesc religia satului nostru, pe care ne-au lăsat-o bătrânii, s-o stăpânim.”

Europa Liberă: Cum vă uitaţi la preoţii care fug şi ei după bogăţie?

- „Vor palate, vor case frumoase.”

Europa Liberă: Dar Dumnezeu cum a zis: „Sărac cu duhul”?

- „Apoi sărac cu duhul pentru care are credinţă. Dar care nu are credinţă?”

- „Da, şi preotul se roagă pentru noi.”

- „Dar preotul îşi face serviciul.”

- „Să dea şi la săraci.”

- „Dacă nu va munci ţăranul, nici preotul nu va avea. Dar, dacă va munci ţăranul, şi are să-i ducă, va avea şi preotul.”

Europa Liberă: Pe timpuri, se zice că preoţii, din pomenile care se aduceau în locaşul sfânt, dădeau la cei săraci.

- „Da. Şi acum dă preotul acesta: la case cu mulţi copii; duce şi la Nisporeni la orfelinat.”

Europa Liberă: Se face politică în Biserică?

- „Sunt şi preoţi care-s cu politica.”

- „Nu trebuie să facă politică în Biserică. Politica ar trebui să aibă drumul său şi biserica ar trebui să aibă drumul ei.”

- „Şi, mai ales, când se votează. Sunt preoţi care le spun creştinilor: „Să votaţi pe cutare, pe cutare’.”

- „Să nu ne spună preotul: „Votaţi partidul acela” ori: „Votaţi partidul acela.”

- „Anul trecut, eu m-am împărtăşit şi spunea de homosexu’ ăsta nu ştiu ce. Atuncea am venit cu paşapoarte, da, eu am fost atuncea şi a spus că: „Să fiţi, vă rog, împotriva legii acesteia, ca să nu se propage legea asta.”

- „De ce preotul a zis aşa? Pentru că ei vor cununaţi, bărbaţii ăştia, homosexualii, femeile…”

- „Ca să trăiască bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie – iaca ce. Şi să-i cunune, să vină în biserică. Dar aşa lege nu e. Sectă la noi în sat nu a fost până când.”

- „Iaca amu o venit, dar ce repede cresc – ca salcâmii în viile acestea pe care nu le lucrează lumea – s-a făcut pădure. Aşa şi aceştia, cum se aciuează, cum se fac pădure. Cui nu-i place – treacă la Nisporeni, acolo e biserica lor.”

- „Sunt liberi şi ei. Treaba fiecăruia.”

- „Dar nu mai este, Nina. Iaca eu vin în gospodărie la tine şi mă fac stăpână.”

- „Şi în Biblie e scris că la veacul de apoi vor fi proroci mincinoşi.”

- „Speculează pe numele lui Dumnezeu.”

- „Cum ne-am născut, aşa să mergem înainte, cu credinţa aceasta, pe care o avem noi.”

- „Dar de ce în ţările străine sunt şi baptişti, şi…”

- „De ce în ţările străine? Au bani şi nu au ce face cu dânşii, şi acolo şi-i dă.”

- „Apoi da.”

- „Dar bine că îi dă. Eu sunt mulţumită că îi dă, că de la Parlament nu-ţi dă nica, dar ei dau.”

- „Noi nu ne vindem sufletele şi gata. Încheiem noi cu secta, ţi-am spus.”

- „Ei, dar aici, în satul acesta, pe un popă îl zvârl, îl bat cu pietre şi îl ponegresc. Pe altul l-au adus şi tot aceştia care l-au adus, tot aceştia vor să-l ducă, că nu e bun.”

- „Oi muri, dar ştiu că sunt cu credinţa mea dreaptă.”

- „Doamnă, să credem în Dumnezeu şi în Iisus şi să fim buni la suflet. Să facem comori în cer. Nu pe pământ să facem ziduri şi castele, şi vorbe multe. Aceasta e principalul. Dar tu azi vorbeşti de Dumnezeu, şi mâine faci rău...”

Europa Liberă: De ce lumea nu e tolerantă totuşi?

- „Pentru că e zăpăcită. I-a zăpăcit Uniunea Sovietică…”

- „În ziua de azi s-a schimbat şi lumea, şi timpul, şi totul, nu e nimic bun. Credeţi-mă.”

Europa Liberă: Dar a rămas preotul un model pentru oamenii din sat?

- „D-apoi cum?”

- „E clar că el te învaţă de bine, nu te învaţă de rău.”

- „Toţi cei care nu duc nimic la biserică sunt asupra preotului. Păi. trebuie să duci şi apoi să te întrebi: „Eu ce fac cu colacul neata, dacă neata nu l-ai adus?’ ”

Europa Liberă: Sunteţi pentru aceea ca Biserica să fie separată de stat?

- „Da, da, da. Las-o, nu mai trebuie. Statul văd că nimic nu ne dă, dar cere de la Biserică.”

Europa Liberă: Trebuie să se reunifice cele două mitropolii?

- „Să fie una.”

***

Părintele Leonte Filip de la Selişte, o localitate tot de prin părţile Nisporenilor, va împlini de curând 90 de ani. Slujirea pastorală i-a fost echilibrul între viaţa de biserică şi viaţa de familie. El spune că la mulţi s-a schimbat Pocăinţa, peste tot se slăbeşte credinţa...

Părintele Leonte Filip

Părintele Leonte Filip

Leonte Filip: „S-a slăbit credinţa şi omul vine nu din credinţă, dar vine din obicei.”

Europa Liberă: Ce ar însemna aceasta?

Leonte Filip: „Oamenii s-au depărtat de Biserică. Oamenii au luat grija cea lumească. Şi acum oamenii aleargă nu la Dumnezeu, dar după bani. Şi, din cauza aceasta, s-a răcit credinţa. Că, dacă n-ar fi credinţa răcită, nu s-ar despărţi bărbat de femeie şi copiii de părinţi.”

Europa Liberă: Ce înseamnă să alergi după ban, după lucruri materiale?

Leonte Filip: „La sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie cântăm o cântare aşa: „Toată grija cea lumească acum să o lepădăm”... Dar oamenii au cuprins grija lumească, iar grija pentru Dumnezeu au lăsat-o, ca pe un lucru învechit. Iar lucrurile acestea sunt prevăzute în Apocalipsă, este aşa o parte din Sfânta Scriptură unde e o descoperire dumnezeiască pe care a făcut-o Dumnezeu cu Sfântul Ioan Evanghelistul. Sfântul Ioan Evanghelistul a fost dus pe o insulă şi lepădat acolo, ca să moară de foame şi de sete. Şi el acolo s-a rugat la Dumnezeu şi Dumnezeu i-a descoperit sfârşitul lumii. Şi o persoană îi pune o întrebare la alt drept al lui Dumnezeu: „Care vor fi semnele venirii antihristului?”. Acela îi răspunde aşa: „Prima dată, se va lua dragostea de pe pământ şi pacea de pe pământ. Nu vor avea dragoste unul faţă de altul. Se vor urî unii pe alţii. Şi va domni pe faţa pământului desfrânarea şi toate celelalte răutăţi”. Şi toate acestea intră în grija lumească.”

Europa Liberă: Părinte, eu vreau să vă întreb: a pătruns Biserica în politică sau politicul în Biserică?

Leonte Filip: „Uşa e deschisă şi pentru unul, şi pentru altul. Aşa că putem să spunem că şi lucrătorii Bisericii s-au cam abătut de la adevăr şi merg în pas cu politica.”

Europa Liberă: Ce ar însemna aceasta?

Leonte Filip: „Slăbire de credinţă. Apostolul Pavel aşa spune: „Credinţa a fost aşa de tare, încât oamenii au mers fără frică la moarte, pentru a-l mărturisi pe Hristos, cel care a venit pe pământ, pentru mântuirea lumii şi pentru mântuirea a toată suflarea creştinească”. Da, dar din cauza că s-a împuţinat credinţa, de aceea au pătruns în politică şi încă vor mai pătrunde.”

Europa Liberă: Mulţi politicieni devin ctitori de lăcaşe sfinte. Prin acest gest ce demonstrează: că se apropie de Dumnezeu, că vor să-şi ierte păcatele?

Leonte Filip: „Aşa e, aşa e drept. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, îl aşteaptă să se întoarcă, să rămână viu, aşa se spune. Şi Dumnezeu, dacă i-ar pedepsi pe oameni după păcatele pe care le fac, nici un trup nu s-ar mântui. Dar aşa Dumnezeu are mare răbdare şi din cauza aceasta se aleg: alţii cad, iar alţii se ridică.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi dumneavoastră că Biserica din Republica Moldova mai rămâne a fi subordonată Patriarhiei Ruse? Ce înseamnă aceasta?

Leonte Filip: „Ce înseamnă aceasta? Dacă omul ar avea credinţă puternică, el nu s-ar baza pe ţară mare, pe armată, pe alte chestiuni, că credinţa dovedeşte. Dar fiindcă omul are puţină credinţă, atunci el se alipeşte de o putere mai mare. Acesta e tot secretul.”

Europa Liberă: Dar faptul că există două mitropolii, Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei în Republica Moldova ce înseamnă? Faptul că sunt despărţiţi enoriaşii: unii cu Răsăritul, alţii cu Asfinţitul?

Leonte Filip: „Da, e tot o slăbiciune. E tot chestie de politică. Pentru că Mitropolia Basarabiei – eu ţin minte, când eram copil, încă învăţam la şcoală, se povestea despre mitropolitul Gurie – când s-a despărţit Moldova de România, a trecut de partea Rusiei, atunci deja ruşii au folosit-o. Cu toate că biserica era persecutată în ţara rusească, dar politica i-a făcut loc şi au atras-o pe Basarabia de partea lor. Şi atunci, ca să pună un hotar aşa, au adus arhiereii ruşi. Şi ruşii s-au înrădăcinat aicea.”

Europa Liberă: Dar printre slujitorii Bisericii au fost şi securişti?

Leonte Filip: „Au fost… secreţi. Au fost, da, da.”

Europa Liberă: Ce misiuni aveau ei?

Leonte Filip: „Ca să-l poţi prinde pe om, îl prinzi uşor cu credinţa. Pentru că omul e învăţat să spună adevărul. Şi atunci securiştii au profitat de lucrul acesta şi mai uşor spionau.”

Europa Liberă: Credeţi că mai sunt şanse ca să existe o singură Mitropolie în Moldova?

Leonte Filip: „Lupta aceasta va merge mai multă vreme. Până s-a dovedi că lucrurile acestea au mers şi cu stilul vechi, şi cu stilul nou. Pentru că şi azi încă se luptă, pentru că aşa e viaţa pe pământ. Poate lucrul acesta să dureze încă veacuri, dacă a fi viaţă pe pământ.”

Europa Liberă: Dar cum putem să-l întoarcem pe creştin la spiritualitate, să aibă grijă de sufletul său?

Leonte Filip: „Creştinul se întoarce când îţi vede faptele tale. Dacă faptele tale corespund cu ceea ce vorbeşti tu, atunci şi creştinul se dă de partea ta. Dar dacă eşti făţarnic, ai mai multe feţe, omul dacă te-a descoperit – chiar de-i spui şi adevărul – omul nu te crede.”

Europa Liberă: Era o melodie pe care o cânta regretatul Nicolae Sulac: „Patru scânduri şi un cui, asta-i toată averea lui”...

Leonte Filip: „Aşa e.”

Europa Liberă: Se gândeşte enoriaşul la aceasta?

Leonte Filip: „Dacă s-ar gândi la moarte, mai puţine păcate s-ar face.”

Europa Liberă: Ce înseamnă păcat?

Leonte Filip: „Încălcarea de lege: nu respectăm cele 10 porunci. Nu respectăm Sfânta Evanghelie, că în carte scrie aşa: „Legea a încetat. Evanghelia nu lucrează, iar Scriptura nu este băgată în seamă”. Acum Scriptura a rămas o carte veche şi o mai răsfoiesc care mai au câte un interes. Dar este literatură care distruge sufletul omului.”

Europa Liberă: Dar e mare diferenţa între ortodoxism şi catolicism?

Leonte Filip: „Este.”

Europa Liberă: Pot să se apropie aceste două biserici?

Leonte Filip: „Aceste două biserici sunt mai aproape faţă de celelalte: musulmanii, budiştii, iehoviştii, mozaicii. Iar catolicii şi ortodocşii sunt mai apropiaţi.”

Europa Liberă: A fost ales un nou papă acum, Papa Francisc.

Leonte Filip: „Da.”

Europa Liberă: Ce înseamnă pomană şi cât de multă filantropie face biserica în Moldova?

Preotul Leonte Filip şi parlamentara Maria Ciobanu

Preotul Leonte Filip şi parlamentara Maria Ciobanu

Leonte Filip: „Pomana este un ajutor mare şi pentru cei vii, şi pentru cei morţi. Pomana intră în milostenie.”

Europa Liberă: Pomana e pentru cei săraci?

Leonte Filip: „Da, pentru săraci. Dar şi acel care are cu ce trăi, dacă a primit o pomană şi a zis: „Dumnezeu să-l ierte”, aceasta face uşurare, pe al cărui nume s-a dat pomana ceea, prin cuvintele: „Dumnezeu să-l ierte”. Pomana se face mai mult cu cei săraci. Dar astăzi, vreau să vă spun dumneavoastră, sunt mulţi săraci care nu merită să poarte cuvântul de sărac: se preface în sărac şi vine şi te pândeşte cum să-ţi ia sudoarea.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, sunt foarte mulţi slujitori ai Bisericii foarte bogaţi.

Leonte Filip: „Sunt, da.”

Europa Liberă: Cum şi-au făcut bogăţiile?

Leonte Filip: „Prin lăcomie. Aceasta este o patimă mare, mândria şi lăcomia. Din cauza mândriei, Lucifer a devenit diavol. Şi, din cauza lăcomiei. Iuda şi-a agonisit spânzurare, pentru că a iubit punga, a iubit banul şi l-a vândut pe Hristos.”

Europa Liberă: E adevărat că, printre păcate, este şi deznădejdea?

Leonte Filip: „Dar cum? Deznădejdea este sinucidere. Cine cade în patima aceasta, ca şi cum se sinucide, ca şi cum se omoară singur. Deznădejdea este mare păcat, le întrece pe celelalte toate. Că mulţi, care pierd nădejdea, mă iertaţi, se spânzură, îşi curmă zilele. Da, e păcat mare.”

Europa Liberă: Cad în patima beţiei, a altor vicii.

Leonte Filip: „În desfrânare, în diferite păcate mari. Sfânta Biserică se roagă, dar e prea puţin folos. Omul cât trăieşte, în mâna lui este şi raiul, şi iadul. Cum se pregăteşte pe asta lume, aşa găseşte pe ceia lume. Dar, dacă omul pierde nădejdea, atunci îl împinge răutatea şi îşi curmă zilele…”

Europa Liberă: V-am întrebat despre deznădejde, pentru că vedeţi acum, când e şi certa aceasta în vârful puterii, criza politică, lumea zice că nu mai are încredere nici în politician, nici în instituţia statului.

Izvorul din Selişte, Nisporeni

Izvorul din Selişte, Nisporeni

Leonte Filip: „Da, da. Aceasta este distrugere mare tare, morală. Şi din cauza aceasta s-a slăbit credinţa pe pământ. Şi dacă nu e credinţă, nu e nici mântuire. Sfinţii la Sfânta Biserică de ce au căpătat numele de sfânt? Pentru că au avut credinţă tare. Şi credinţa a fost mai tare decât focul, decât sabia, decât toate muncile pe care le aplicau păgânii asupra creştinilor. Creştinul mergea cântând cântări dumnezeieşti şi se ducea la moarte. Dar acum, să nu arătăm cu degetul, dar eu singur, cu urechile mele, am auzit că, din cauză că a pierdut drumul conducerea, creştinul a pierdut şi el şi cărarea...”

Europa Liberă: Dar conducerea cum trebuie să găsească drumul?

Leonte Filip: „Trebuie să meargă după legea lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu a dat poruncile: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de mine”. Acolo e scris, cum am spus, înainte erau oameni care se închinau la idoli. Idolul era o statuie, mai ştiu eu ce acolo. Dar acuma idolul e pântecele omului: crede în mâncare şi în băutură, şi în bani. Din cauza aceasta, lumea a pierdut încrederea în cuvânt. Chiar de-i spui şi adevărul, el nu te crede.”

Europa Liberă: Din rătăcire cum ieşi?

Leonte Filip: „Va ieşi tot prin convingere. Că dacă omul s-ar uita mai îndeaproape cum Dumnezeu l-a alcătuit pe dânsul, cum Dumnezeu a aşezat în el toate măruntaiele, toate simţirile… omul când a zis: „Dar unde e Dumnezeu?”. Împăratul David spune aşa: „Au zis cel nebun întru inima sa că nu e Dumnezeu”. Numai cel nebun aşa zice. Dar omul care cu adevărat e credincios, atunci se uită la un fir de iarbă, la o floricică: cine a dat culoarea ceea, cine a dat mirosul cela, cine i-a dat forma ei? Aşa toate acestea sunt minunate, că aşa scrie în carte: „Minunat eşti tu, Doamne. Toate întru înţelepciune le-ai făcut”.

Europa Liberă: Părinte Leonte, să punem punct acestei discuţii cu un gând la Dumnezeu, cu o rugăciune. Care ar fi rugăciunea?

Leonte Filip: „Sfinţii Apostoli i-au spus Mântuitorului aşa: „Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm”. Dar Mântuitorul au zis aşa: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca fariseii, că ei cred că vorbirea lor cea multă va fi ascultată de Dumnezeu. Dar voi când vă rugaţi, aşa să ziceţi: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi… (şi mâne, când ajungem, iar ne rugăm, şi pentru ziua de mâine); şi ne iartă nouă greşelile noastre (dacă nu iertăm greşelile altora, nici pe ale noastre nu le va ierta Dumnezeu), precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău (pofta noastră ne duce în ispită, pofta şi acesta este păcatul pe care îl săvârşim noi). Căci a Ta este Împărăţia şi Puterea, şi Slava în Veci. Amin”. Aceasta este rugăciune Domnească. Rugăciuni sunt multe: către Împăratul Ceresc, Preasfânta Treime, către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, către Îngerul Păzitor. Sunt multe rugăciuni, dar pe această rugăciune a format-o Mântuitorul înaintea Apostolilor şi a spus aşa să ne rugăm. Şi, când te rogi lui Dumnezeu, mintea ta trebuie să fie concentrată la cuvintele celea care se spun din gură. Dar dacă gura vorbeşte, iar mintea aleargă în altă parte, acea rugăciune e seacă, ca o nucă care pe dinafară e nucă, iar pe dinăuntru e fără de miez…”

***

Romeo Cemîrtan este doctor în teologie ortodoxă. Cu el am pornit discuţia de la aspecte ce ţin de interferenţa domeniului politic cu cel religios.

Romeo Cemîrtan: „Să vorbim despre abuzurile care s-au înregistrat, în aceşti 21 de ani în relaţia dintre Biserică şi stat. Trebuie să pomenim cazul Mitropoliei Basarabiei, un exemplu relevant şi cel mai mare de implicare a statului, în viaţa Bisericii. Şi, din păcate, efectele acestei implicări se văd şi astăzi. De fapt, nu putem vorbi despre Biserica total independentă şi statul total laic, în contextul în care şi cetăţenii, şi credincioşii sunt, de fapt, aceleaşi persoane. Deci nu poţi să fii, pur şi simplu, creştin, fără să fii cetăţean. Şi mulţi cetăţeni declară o apartenenţă religioasă.”

Romeo Cemîrtan

Romeo Cemîrtan

Europa Liberă: Pe de altă parte, în Occident nu se observă, mai mult la Răsărit se observă că, la anumite sărbători religioase, mai cu seamă, când e Naşterea Domnului, Învierea Domnului, politicienii sunt alături de feţele bisericeşti, de Întâi Stătători, la liturghii, la servicii divine. Răspunsul feţelor bisericeşti ar fi că şi aceşti politicieni sunt enoriaşi. Aceşti demnitari folosesc Biserica cumva pentru PR, pentru imagine, pentru a manipula masele?

Romeo Cemîrtan: „Dacă vorbim despre Occident, nu trebuie să uităm că aceste state occidentale sunt state secularizate, unde Biserica este depărtată din viaţa politică, nu şi din viaţa publică. Pe când la noi, trebuie să dăm oamenilor publici dreptul la viaţă religioasă. Însă sigur că ei se folosesc de aceste evenimente religioase, în scop de PR. Fiind un stat tradiţional ortodox, acest aspect religios este folosit pentru a ridica ratingul.”

Europa Liberă: Dar Biserica lasă uşile larg deschise pentru toţi.

Romeo Cemîrtan: „Da. Nu trebuie să uităm că Biserica, în primul rând, cheamă la pocăinţă pe cei păcătoşi. Şi politicienii, slavă Domnului, nu sunt din cei mai mici păcătoşi. Ar fi bine ca ei să vină la Biserică, în scopuri sincere, personale, spirituale, nu din necesităţi politice.”

Europa Liberă: Dar politicienii păcătuiesc, atunci când vin în Biserică să facă politică?

Romeo Cemîrtan: „Aicea atingem un aspect discutabil. Şi diferiţi teologi au diferite păreri asupra acestui aspect. Ideal ar fi ca Biserica să facă o politică deschisă, omniprezentă şi la un nivel foarte înalt.”

Europa Liberă: Ce înseamnă o politică deschisă, făcută de Biserică?

Catedrala din Chişinău

Catedrala din Chişinău

Romeo Cemîrtan: „În această politică, trebuie să fie atinse aspecte nu numai spirituale, dar şi culturale, educaţionale, mai ales, aspecte ale relaţiei cu statul să fie deschise. Să existe o colaborare foarte clară, omniprezentă, mai ales, în sfera socială, ceea ce, din păcate, este puţin vizibil în Biserica Ortodoxă. Nu putem spune aşa ceva despre Biserica Protestantă sau Catolică, care are acest aspect foarte bine pus la punct. Pe de altă parte, se doreşte ca statul să aibă o misiune. Nu numai, pur şi simplu, să-i conducă pe oameni, ci să aibă nişte orientări, nişte perspective de după orizont, nu cele economice, ci legate de societate, în general: dezvoltarea ei, perspectivele pentru generaţiile viitoare. Şi atunci combinarea aceasta, când statul face misiune şi Biserica face politică ar fi una ideală. Însă în realitate aceasta niciodată nu este atinsă. Aicea putem vorbi despre simfonia bizantină, conlucrarea între stat şi Biserică, care se dorea, pe parcursul istoriei Bisericii Ortodoxe. Însă aşa a fost specificul Bisericii Orientale, că ea întotdeauna a fost subjugată intereselor statului şi folosită de stat.”

Europa Liberă: Părinţii, buneii noştri ne spun că, pe timpuri, preotul satului era model pentru întreaga comunitate. Astăzi putem vorbi despre feţele bisericeşti ca modele pentru cei din societate?

Romeo Cemîrtan: „Ar trebui să vorbim despre aceste modele. Din păcate, după perioada sovietică – când preotul, ca persoană, a fost discreditat complet – astăzi nivelul acestei demnităţi nu este pe măsura celei din perioada interbelică.”

Europa Liberă: Mulţi slujitori ai Bisericii singuri s-au discreditat, alergând după bogăţii, având maşini de lux, aducând cât mai mult aur în locaşul sfânt.

Romeo Cemîrtan: „Despre aceasta şi vorbesc, despre repere şi nişte valori care au fost schimbate în perioada sovietică. Pentru că în perioada sovietică au fost stimulate şi lăsate în pace numai acele parohii care ajungeau să fie prospere şi să aibă foarte mulţi enoriaşi. Restul parohiilor – sub pretextul că sunt sărace şi nerentabile – erau închise.”

Europa Liberă: Şi cât de mult este preocupată Biserica de acţiunile de filantropie, de nevoia de a-l ajuta pe cel sărac, pe cel vulnerabil?

Romeo Cemîrtan: „Ea întotdeauna este preocupată, numai că trebuie să persistăm pe acţiunile comune, între stat şi Biserică, acestea să fie de succes şi să fie vizibile. Pentru că Biserica rămâne tradiţională învăţăturii Mântuitorului care spune: „Să faceţi binele în ascuns, ca să facă Dumnezeu în ceruri răsplată.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG