Linkuri accesibilitate

Prejudiciind veniturile Regiei, împiedicăm nu numai modernizarea parcului de troleibuze ci şi majorarea salariilor taxatorilor.


Văd luni şi ani de zile în troleibuzele capitalei noastre europene o chestie care începe să mă irite. Nişte concetăţeni de-ai noştri îi plătesc taxatorului pentru călătorie, dar nu vor să ia biletul. E un soi de solidaritate cu taxatorii a căror viaţă se presupune că este grea, dificilă. Gestul acesta al pasagerilor poate fi, desigur, interpretat ca o expresie a bunătăţii, a cumsecădeniei, poate fi văzut ca o ajutorare a taxatorilor necesitoşi. Bunătatea asta însă, mai mereu acceptată de taxatori, mi se pare contraproductivă şi păguboasă.

Ce se întîmplă de fapt? Taxatorul face doi lei fără să vîndă biletul. Şi atunci el şi-i pune în buzunarul personal. Toţi leii pe care pasagerii cei buni îi dau, refuzînd biletele, ajung în bugetul familial al taxatorului.

Nu zic că bieţii taxatori nu trebuie ajutaţi. Dar cred că altfel ar trebui să arate ajutorul nostru, dacă tot sîntem atît de buni şi miloşi. Pentru că – neluînd biletul – noi lipsim de venit Regia Transport Electric. E ca şi cum noi nu am intrat in troleu. Iar prejudiciind veniturile Regiei, noi de fapt împiedicăm nu numai modernizarea parcului de troleibuze, ci şi majorarea salariilor taxatorilor de care ne este milă.

Nu ştiu cum se face că aici bunătatea greşeşte de multe ori adresa. Sîntem buni cu taxatorii, sîntem buni cu angajatorii care ne dau salarii în plic. Dar sîntem oare la fel de buni atunci cînd e vorba de interesele comunităţii, de bugetul de stat, de liniştea vecinului?

Desigur, cineva, de pe alte meridiane, ar putea să-şi imagineze că aici e fieful bunătăţii, văzînd cum cetăţenii le lasă taxatorilor biletele. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Bunătatea noastră e conjuncturală, scurtă, şi tributară stării de spirit. Într-o ţară cu oameni foarte buni, nu are cum să prolifereze atîta făţărnicie, atîta minciună, corupţie şi bădărănie crasă.
XS
SM
MD
LG