Linkuri accesibilitate

Un interviu cu Ioan Cosoi, vicar al Mitropoliei Basarabiei.



Donaţia fiecăruia dintre noi poate umple farfuria unui flămând! – cu această învățătură Mitropolia Basarabiei și Misiunea sa Socială „Diaconia" organizează în aceste zile campania de Paşti „Masa Bucuriei". Voluntarii misiunii vor merge în supermarketurile din mai multe orașe din Moldova și vor colecta produse alimentare care vor deveni prânzul cald al beneficiarilor cantinei sociale mobile „Aproape de Aproapele" (recent lansată în Chişinău). Unde vor mai ajunge alimentele și… începe, încet-încet, prin astfel de acțiuni caritatea să devină element indispensabil și al practicii religioase de la noi? Sunt întrebări pe care le abordăm cu Ioan Cosoi, vicar al Mitropoliei Basarabiei.

Europa Liberă: În primul rând cred că ar trebui să le spunem ascultătorilor noștri că dacă în zilele 27-28 aprilie, adică peste două săptămâni, vom merge la un supermarket și vor vedea acolo un voluntar care îi îndeamnă să cumpere ceva suplimentar și să lase în coșul lui, acesta va fi un sol al unei misiunii de caritate Masa Bucuriei, nu-i aşa?

Ioan Cosoi: „Aşa este. avem o colectă naţională numită Masa Bucuriei, destinată categoriilor sociale vulnerabile, în mod special bătrânilor. Le vom oferi în preajma sărbătorilor de Paşti, dar nu numai, mâncare caldă, o ciorbă, pentru a-i susţine şi a fi aproape de ei.”

Europa Liberă: V-aș ruga să ne dați încă câteva detalii despre cum va fi organizată această acţiune, despre modul în care aceste alimente vor ajunge la nevoiași și la care anume dintre ei vor ajunge ele? Este vorba doar de mese de caritate, e vorba şi de pachete?

Vicarul Ioan Cosoi (în centrul imaginii)

Vicarul Ioan Cosoi (în centrul imaginii)

Ioan Cosoi: „Această campanie de colectare a produselor alimentare este la a patra ediţie şi deja avem o mică experienţă. Noutatea din anul acesta este că vom avea pe parcursul anului o cantină mobilă, o maşină care se va deplasa în diferite locuri din oraşul Chişinău şi va ajuta, îi va hrăni pe oamenii care sunt în stradă sau chiar pe bătrânii neputincioşi care sunt grupaţi în jurul unor biserici-parohii. În mod special zilele de 27-28 aprilie sunt zilele când vom avea două sute de voluntari în 17 magazine, reţele de magazine în Chişinău, Edineţ, Orhei, Cahul, unde se vor colecta produsele alimentare care vor fi distribuite ca prânz cald persoanelor vulnerabile.”

Europa Liberă: Proiectul este realizat pentru al patrulea an consecutiv. A reuşit în acest timp să devină o acţiune de amploare, cum aţi califica Dumneavoastră?

Ioan Cosoi: „Sigur că dacă primul an am adunat circa 500 kilograme de produse colectate, anul trecut, spre exemplu, am ajuns la 200 kg. Iar pentru anul acesta preconizăm să ne ridicăm la 5 tone de produse alimentare care vor fi împărţite pentru fiecare lună, pentru fiecare beneficiar.”

Europa Liberă: Caritatea este un element al practicii religioase și sociale prezent în toate religiile. Numai că în unele mai mult, iar în altele mai puțin. Unii cred bunăoară că valoarea morală și teologică acordată carității e unul din punctele care separă, de exemplu, catolicismul de ortodoxie… În ce măsură împărtășiți acest punct de vedere?

Ioan Cosoi: „Noi, creştinii, chiar dacă suntem în trei ramuri mari: ortodoxia, romano-catolicismul şi protestantismul, totuşi noi avem cuvântul mântuitorului, evanghelia şi în mod special criteriile judecăţii lui Hristos la sfârşitul veacurilor, care îi va întreba pe oameni cât de mult au ajutat pe cei care sunt bolnavi, pe cei din închisori, pe cei care sunt în suferinţă, i-am vizitat, le-am acordat atenţie. Şi nu ne va întreba pe noi dacă am crezut aşa sau am făcut aşa, ci dacă am fost în ajutorul aproapelui nostru.

De aceea, într-adevăr, religiile de factură creştină care au un izvor comun în viaţa, opera şi activitatea mântuitorului, toate susţin faptul că pe lângă adorarea lui Dumnezeu şi venerarea lui, este nevoie de a-l iubi pe aproapele şi de a fi întotdeauna în ajutor. Şi mai ales noi, creştinii ortodocşi, în perioada Postului mare, avem trei activităţi esenţiale – postul, ca reţinere de la ceea ce ne provoacă spre unele fapte rele, rugăciunea pe care o săvârşim şi milostenia. Dacă, uneori, postul este o scuză pentru mulţi, că uite, sunt prea tânăr, sau sunt prea bătrân, sau sunt prea neputincios, sunt bolnav, iar rugăciunea deseori n-o putem face pentru că suntem într-un secol al accelerării, al unei viteze foarte mari, atunci milostenia chiar e nevoie să o facem pentru că nedreptatea socială care se întâmplă poate fi rezolvată şi stă în puterea noastră.”

Europa Liberă: Totuși, părinte, în Occidentul catolic, caritatea practicată sistematic, încă din evul mediu, de ordinele călugărești, a făcut ca respectivele fundații inițiate de biserică să se dezvolte treptat pînă la a deveni un fel de embrion al serviciilor sociale din vremurile moderne. Nu cred că am putea spune același lucru despre biserica de la noi…ce explicație aveți pentru acest fapt istoric oarecum?

Ioan Cosoi: „Noi cunoaştem în istoria activităţile sociale ale Bisericii Ortodoxe Orientale, spre exemplu. Putem aminti de activitatea Sfântului Vasile cel Mare, care a întemeiat chiar un orăşel – Vasiliada, în care erau ateliere de lucru, erau aşezăminte sociale, case pentru bătrâni, orfelinate şi multe-multe altele. Totuşi, Biserica Ortodoxă, pe parcursul a 2000 de ani a trecut prin alte faze istorice, deseori popoarele noastre ortodoxe au fost nevoite să se lupte cu alte popoare, care vroiau să ne cucerească şi Biserica întotdeauna a stat şi s-a concentrat pentru apărarea identităţii noastre naţionale. Mai mult decât atât, în perioada modernă, noi am trecut printr-o sută de ani de comunism ateist şi biserica a fost suprimată, bisericii i s-au luat aşezămintele sociale. Spre exemplu, Mitropolia Basarabiei din perioada interbelică avea în Chişinău zece aşezăminte sociale. De aceea, noi astăzi, Biserica Ortodoxă revine încetul cu încetul, într-un fel, în societate, prin acţiunea sa filantropică.”

Europa Liberă: Sunt mai puţin mărinimoşi oamenii bogaţi din Moldova, aşa cum ne spunea mai devreme într-un interviu, un slujitor bisericesc cu care am discutat cam aceeaşi temă? Aţi observat acest lucru?

Ioan Cosoi: „Bogăţia este un lucru care ne înrobeşte şi aşa se constată deseori că bogatul este mai zgârcit. Dar nu întotdeauna, nu putem aplica regula asta pentru toţi. Noi îndemnăm la milostenie tocmai în perioada specială a posturilor, pentru că avem patru posturi pe an. Postul ne introduce într-o atmosferă spirituală, într-o reţinere, înfrânare a noastră. Şi atunci, ceea ce noi putem economisi în timpul postului, poate fi de sprijin pentru aproapele care este în suferinţă.”

Europa Liberă: Părinte, dacă revenim la acțiunea de caritate respectivă, una din activitățile pe care le programați este să organizați și în instituţiile de învăţământ lecţii sub forma unui joc de rol prin care elevii să înţeleagă care sunt problemele bătrânilor singuratici. Dumneavoastră, precum știm, țineți și ore de religie în față copiilor. Spuneți-ne, din punctul Dumneavoastră de vedere, care este soluția „ magică” pentru o educație în spiritul mărinimiei, milosteniei față de aproapele nostru?

Ioan Cosoi: „Soluţia „magică” este ca să-i implicăm pe copii, să vadă care este viaţa de dincolo de casă şi de dincolo de şcoală. Pentru că copilaşul este în sânul familiei, este protejat de către părinţi, este în şcoală şi protejat de către şcoală şi nu întotdeauna vede societatea, lumea aşa cum este ea. Or, punându-l într-un context oarecare, punându-l într-un rol de a fi un bătrân care are pe lună 900 lei pensia şi el trebuie să se descurce, să-şi achite serviciile de întreţinere, alimentarea, medicamentele. Deseori când făceam aceste ore de religie, în colaborare cu misiunea socială Diaconia, cu acest proiect „Masa Bucuriei”, copiii chiar rămâneau uimiţi – cum un bătrân cu 900 lei se poate descurca şi trebuie să se descurce până la urmă. Copilul întotdeauna are tentaţia de a procura nu ştiu ce lucru, de a face nu ştiu ce şi atunci îşi dă seama că nu are de unde.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG