Ce fel de integrare europeană şi primenire a vieţii mai sînt aici posibile dacă noi nu sîntem în stare să găsim soluţii pentru probleme care demult nu mai există în ţările civilizate? Bunăoară, noi nu ştim cum să prelucrăm deşeurile şi ne transformăm rapid într-o imensă groapă de gunoi. Sau să luăm endemica problemă a cîinilor vagabonzi. Cîte decenii trebuie să aşteptăm ca să fim siguri că, mergînd pe stradă, nu vom fi atacaţi sau speriaţi de maidanezi?
Am fost deunăzi într-o suburbie a capitalei, pe strada Băcioii Noi, care intersectează traseul ce duce spre Aeroport. Sînt acolo cîteva case mari, cîteva în construcţie, o benzinărie, un bloc vechi, şi, mai jos, case ca la ţară. Mi s-a făcut sincer milă de locatarii blocului vechi. Pe strada - bombardată parcă de avioane - trec mai mereu tiruri, autospeciale, autocamioane basculante care provoacă un zdomot infernal şi fac pămîntul să tremure. Dar şi mai tare m-au speriat cîinii care alergau în voie acolo. Erau foarte mulţi dulăi pe strada aceea. Unul, mare şi agresiv, m-a urmărit o vreme, lătrînd furios, şi nu era nimeni care să-l potolească. Şi dacă se arunca asupra mea? Cine mă salva? Autorităţile publice locale? Sau poate AIE-3?
L-am întrebat pe un localnic de unde s-au luat cohortele de maidanezi pe strada aceea? Şi omuleanul de vreo 60 de ani mi-a spus că el trăieşte cu o frică permanentă, că zeci de dulăi se întorloacă acolo, că unii dintre proprietarii caselor în construcţie îi folosesc pe cîini în calitate de pază, hrănindu-i bine, că recent două studente au fost atacate de cîinii vagabonzi, scăpînd din fericire doar cu o sperietură, că şi benzinăria are cîini slobozi. Omuleanul era foarte supărat pe oamenii care le cîntă-n strună maidanezilor.
„Şi aveţi vreo soluţie?” l-am întrebat.
„Singura soluţie e să-i nimiceşti pe toţi!” a strecurat printre dinţi omuleanul.
Fireşte, nu-i împărtăşesc furia, dar această reacţie e rodul hibernării cronice a autorităţilor de tot soiul.
Nimeni dintre conducătorii tranziţiei nu a mers mai departe de vorbe ca să facă ceva concret în vederea eliberării urbei de maidanezi. Cum poţi să fii liniştit cînd ştii că al tău copil merge zilnic pe o stradă ca Băcioii Noi? Şi atîta vreme cît problema maidanezilor va fi ignorată, toate discursurile despre reforme şi succese vor fi apă de ploaie. Reforma şi succesul trebuie să se vadă pe palierul cotidianului.
