Un proiect de lege controversat privind copiii rămași fără ocrotire părintească

Un proiect de lege menit sã apere copiii rămași fãrã ocrotire părintească din diferite motive, inclusiv din cauza plecării părinților la muncă în străinătate, a trezit îngrijorarea avocatei copilului, Tamara Plămădealã. Ea spune cã proiectul pregãtit de guvern și votat în prima lecturã de Parlament luna trecuta creeazã riscul ca unii copii sã fie luați abuziv din familii și puși în grija statului. Susținãtorii proiectului, cu care a discutat Tamara Grejdeanu, spun, însă, cã inițiativa lor a fost înțeleasã greșit.

Proiectul de lege care vine să stabilească clar, în ce măsură autorităţile trebuie să se implice pentru a proteja copiii şi cum ar trebui să intervină pentru ca aceştia să nu fie luaţi de lângă familiile lor, este orientat anume spre minimalizarea fenomenului de instituţionalizare, spune Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru drepturile omului.

Acesta explică că atunci când se va stabili că un copil nu are parte de grija părintească, autoritatea tutelară se va preocupa să-i găsească un adăpost temporar copilului şi să acorde sprijin familiei pentru a preveni separarea definitivă:

„Acest proiect de lege creează un mecanism foarte exigent, clar, pentru a nu permite, a preveni de fapt instituţionalizarea copilului. Obiectivul acestei legi este anume protecţia copilului, să nu permită ca copilul să fie scos sau să plece din familie. Cunoaşteţi cu toţii că în perioada precedentă numărul de copii instituţionalizaţi a fost foarte mare, şi regimul care a existat până acum a fost unul foarte permisiv, acest proiect de lege vine exact pentru a rezolva această problemă.”

În acelaşi timp, Stela Grigoraş, preşedinta asociaţiei „Parteneriate pentru fiecare copil” spune că sarcina de bază pentru îngrijirea copilului le revine părinţilor, doar că statul trebuie să susţină familia şi să intervină, atunci când este posibil, pentru a readuce copiii în familia biologică:

„Această lege nu vine ca o pedeapsă pentru părinţi, această lege vine ca un suport pentru părinţi, un suport din partea statului şi totodată responsabilizează în primul rând autorităţile care nu au luat măsuri de a identifica copiii care se află în situaţii de risc, pentru a oferi o măsură de protecţie pentru copil. Avem nevoie de o lege pentru a aduce claritate în sistem. Avem copii, mii de copii plasaţi în instituţiile rezidenţiale, care nu au nici un statut juridic, copii care aşteaptă ani de zile să se întâmple cava cu ei.”

Chiar dacă şi până acum situaţiile în care copiii luaţi din familie erau reglementate, Mariana Ianachevici, preşedinta alianţei ONG-urilor active în protecţia drepturilor copiilor şi a familiilor insistă asupra unei delimitări clare, cine şi cum va avea grijă de copil, pentru cât timp, ce se întâmplă cu părintele, dacă se lucrează sau nu cu el:

„Ne-am dorit de foarte mult timp o reglementare clară a ceea ce înseamnă un copil rămas singur, un copil care este separat de părinţi. Ce înseamnă, care sunt situaţiile, nu ne-am dorit o listare simplă de situaţii. Ne-am dorit o reglementare a activităţii autorităţilor responsabile. De ce, pentru că este uşor să listezi nişte situaţii şi să spui acesta sunt situaţiile în care copilul trebuie scos, sau astea sunt situaţiile în care trebuie de luat măsuri.”

Legea spune că atunci când este semnalată o situaţie care pune în pericol protecţia copilului, primul care intervine este asistentul social. El solicită ajutorul autorităţilor locale pentru a acorda sprijinul necesar copilului. Dacă proiectul de lege pentru protecţia specială a copiilor în situaţii de risc va fi adoptat în lectură finală, atunci specialiştii din localităţi şi instituţii rezidenţiale vor avea un termen de aproximativ jumătate de an pentru a stabili statutul copiilor pe care îi au în grijă şi ce şanse au pentru a reveni în mediul familial, adică în sânul familiei.