„Bate mingea, nu copilul!”

Luni, de ziua internaţională a romilor, la Chişinău s-a organizat un flashmob, pentru a cere politicienilor protejarea activă a drepturilor minorităţii roma. Astăzi, tot la Chişinău, un nou flashmob împotriva faptului că părinţii continuă să vadă în bătaie o „metodă pedagogică”. Iar cifrele UNICEF arată că peste 40% dintre copiii cu vârsta de până la 6 ani sunt bătuţi. Flashmob-ul: un fenomen social, o modă, o modalitate mai eficientă de a atrage antenţia opiniei publice ? Întrebări la care a căutat un răspuns Diana Răileanu:

Enciclopedia electronică Wikipedia explică termenul „flashmob” ca: „o adunare într-un loc public, participanţii căreia fac o acţiune neobişnuită pentru o scurtă durată de timp, după care grupul se răspândeşte”.

În acest fel, astăzi, mai mulţi tineri din cadrul Consiliului Local al Copiilor şi Tinerilor din capitală, au improvizat un meci fotbal în scuarul Teatrului Naţional de Operă şi Balet, îndemnând trecătorii să „Bată mingea, dar nu copilul”, explică Alexandrina Graur, membră a Consiliului:

„Îmi pare o metodă destul de interesantă şi poate nu atât de practicată aici, la noi, şi cred că atrage atenţia fiindcă nu este ceva obişnuit să vezi în scuarul Teatrului de Operă şi Balet nişte elevi jucând fotbal şi cred că acest lucru atrage atenţia publicului asupra mesajului nostru „Nu bate copilul, bate mingea.” După cum observaţi, este deja lume adunată aici, în jurul nostru, şi sperăm să fie interes şi mai sporit pe viitor.”

În cele aproape 10 minute cât a durat acţiunea, am observat mai mulţi trecători care s-au oprit din drum pentru a-i urmări pe liceenii care pledează pentru stoparea violenţei împotriva copiilor. Printre ei şi Cristina, care spune că a aflat despre organizarea acestei acţiuni de pe o reţea de socializare:

„Şi îmi par eficiente aceste metode, pentru că trece cineva, se opreşte, vede sloganul „Bate mingea, nu copilul” şi înţelege despre ce este vorba şi se pune pe gânduri. Faptul că despre violenţa asupra copilului nu se prea vorbeşte la noi în ţară, dar este foarte prezent în familii, consider că este o problemă importantă, despre care trebuie să se vorbească mai mult.”

Totuşi, ca orice acţiune care vrea să atragă atenţia asupra unei probleme, flashmob-ul are nevoie de mediatizare. Eficienţa unui astfel de eveniment depinde nu doar de participanţi, dar şi de numărul instituţiilor media care l-au prezentat, e de părere coordonatorul de evenimente Viorel Barbănouă:

„Alegerea de a organiza un flashmob şi nu o campanie întreagă sau o altă activitate reiese din faptul că ele implică minim efort, mai ales odată cu apariţia reţelelor de socializare şi apropierea dintre participanţi sau organizarea într-un timp foarte scurt a unei mase mari de oameni, duce la faptul că grupurile de iniţiativă care organizează aceste „flashmoburi” preiau aceasă metodă pentru a avea un rezultat dorit sau a atrage atenţia publicului la ceva incluzând minim efort.”

Europa Liberă: Dvs aţi organizat mai multe evenimente de acest fel. Sunt ele eficiente?

„În cazul în care la noi se organizează un flashmob pe o cauză socială, acesta este eficient numai în cazul în care mass-media este prezentă, fiindcă trebuie să fie dat mai departe mesajul. Dacă un flashmob nu este organizat bine sau nu este invitată mass-media, atunci eficienţa este minimă.”

Dacă e să credem informaţiilor de pe Wikipedia, primul flashmob a fost organizat în iunie 2003, la New York, într-un magazin de textile în care participanţii, aproape 200 de persoane, cereau vânzătorilor să le ofere un „covor al iubirii”.