Linkuri accesibilitate

Margaret Thatcher şi-a condus partidul cu o mână de fier şi puterea ei a crescut remarcabil după războiul cu Argentina pentru insulele Falkland.


Margaret Thatcher, prima femeie premier al Marii Britanii, a murit astăzi, la vîrsta de 87 de ani. Thacher, a câştigat trei mandate succesive de premier între 1979 şi 1990, a limitat extrem de mult puterea sindicatelor - de unde i-a venit şi numele de „Doamna de fier” - pentru a pune economia britanică pe baze liberale puternice. Şi a fost, alături de Ronald Reagan, una din cele mai anti-comuniste lidere ale Occidentului, ceea ce nu a împiedicat-o să fie şi una din primele care a recunoscut potenţialul de reformator al lui Mihail Gorbaciov. Ileana Giurchescu rezumă portretul fostului premier britanic, realizat de corespondenţii Europei Libere:

Margaret Thacher venea dintr-o familie modestă de comercianţi, a câştigat o bursă pentru a studia chimia la Oxford şi a intrat în Partidul conservator încă din anii studenţiei. Dar, cum recunosc mulţi foşti colegi de partid, nu a aparţinut niciodată, social desigur, cercurilor conservatoare. În 1959 a intrat în Parlament, după care a devenit ministru al educaţiei: Margaret Thatcher părea condamnată la o carieră politică tipică atunci pentru o femeie: educaţie, familie, tineret. Ea însăşi recunoştea ani mai târziu că maxima ei ambiţie era să devină ministru de finanţe, în sine o poziţie de neatins pentru o femeie provenită dintr-o familie modestă.

În 1975 a reuşit însă să câştige conducerea Partidului conservator iar în 1979, cu o majoritatea foarte mică, alegerile generale. Aşa a devenit prima femeie premier al Marii Britanii. Iar după ce a învins puternicele sindicate din minerit şi nu numai, a devenit şi „Doamna de fier”. O economie liberală, pură şi dură, ca aceea creată de Margaret Thatcher în primii ani de guvernare, va fi astăzi numită, de multe ori „thatcherism”.

Thatcherismul a repus în anii '80 ai secolului trecut economia britanică pe picioare, a fost continuat, cu o componentă socială ceva mai accentuată de laburistul Tony Blair, dar moştenirea lăsată de economia thatcheristă este una controversată. Aşa cum a fost şi politica fostului premier britanic.


Margaret Thatcher a intrat într-un parteneriat extrem de apropiat cu fostul preşedinte american Ronald Reagan, un parteneriat care a marcat politica externă a anilor '80, mai ales relaţia cu fosta Uniune Sovietică şi lumea comunistă.

Margaret Thatcher explica afinitatea sa pentru Ronald Reagan prin faptul că au avut programe similare când au venit la putere şi au constatat, fiecare pentru el, că ţările pe care urmau să le guverneze nu erau la nivelul aşteptărilor.

Deşi era o anticomunistă convinsă, la fel ca Reagan, Margaret Thatcher a fost unul din primii lideri occidentali care a recunoscut potenţialul reformator al liderului sovietic Mihai Gorbaciov. „Este o persoană cu care te poţi înţelege” a fost comentariul lui Thatcher despre Gorbaciov, care, în 1985, devenise Secretar general al partidului comunist.

În 1993, Margaret Thatcher povestea cum au decurs discuţiile cu Gorbaciov, numai cu ajutorul unui interpret, în cazul ei era vorba de un expert pentru că, spunea d-na Thatcher, „trebuia să am pe cineva care să aibe curajul să-i traducă lui Gorbaciov exact ce spuneam eu”.

Margaret Thatcher şi-a condus partidul cu o mână de fier şi puterea ei a crescut remarcabil după războiul cu Argentina pentru insulele Falkland. Dar, în 1990, a fost obligată să demisioneze, pentru că politica ei anti-europeană era considerată un pericol politic până şi de colegii din Partidul conservator. În 2002, după un prim atac cerebral, Margaret Thacher s-a retras din viaţa publică. Suferea şi de demenţă, iar astăzi a decedat în urma unui noi atac cerebral.
XS
SM
MD
LG