Linkuri accesibilitate

Ion Terguţă: „instituţiile de învăţământ din R. Moldova nu mai produc specialişti în televiziune, de la jurnalişti, la regizori, scenarişti, design, grafică computerizată etc.”


Cât de pregătită este Republica Moldova pentru tranziţia de la emisia analogică de televiziune la cea digitală? Cine anticipează impactul, problemele, dar şi posibilele beneficii de business pe care le presupune această tranziţie? Şi în ce măsură diversele manevre pe piaţa mediatică anticipează efecte bune sau proaste odată cu digitalizarea? Vom discuta în această dimineaţă cu jurnalistul Ion Terguţă, directorul reprezentanţei moldoveneşti a companiei Teleradio MIR.

Europa Liberă: Republica Moldova va trebui să renunţe la un moment dat la emisia terestră analogică şi să treacă la emisia digitală. Dacă ar fi să explicaţi ca specialist, în cel mai simplu mod cu putinţă, fără a zăbovi prea mult asupra aspectelor tehnice, care este diferenţa dintre emisia analogică de televiziune de acum şi cea digitală pentru consumator obişnuit, cum aţi face-o?

Ion Terguţă:
„Mai întâi trebuie să spunem că din 17 iunie 2015, nici un receptor radio sau TV nu va mai lucra în forma pe care o cunoaştem noi. Deci, la acea data nici un operator din Republica Moldova nu va mai emite în format analogic. Diferenţa la nivel tehnic este că la momentul actual pe o frecvenţă putem viziona sau recepţiona un singur post de radio, pe când din 2015, prin intermediul acestui format digital, pe un canal vom putea recepţiona de la 7 până la 15 posturi de radio şi televiziune.”

Europa Liberă: Da, o întrebare simplă care mi-a venit acum în cap: dacă se vor produce aceste schimbări, ce se va întâmpla cu toate aparatele de radio, de televiziune, televizoarele care sunt atâtea şi atâtea în casele populaţiei? Vor trebui aruncate, vor putea fi adaptate?

Ion Terguţă: „Există asemenea posibilităţi, pentru a fi adaptate. Pentru aceasta există nevoia unui nou dispozitiv. Noi deja am trecut prin această situaţie, dacă vă amintiţi, când am trecut de la undele medii la cele decimetrice. Şi toată lumea probabil că a mai păstra în calitate de suvenire acele dispozitive. Situaţia ar fi similară. Doar că în digital calitatea imaginii este una mult mai bună. Şi nu doar a imaginii, ci şi a serviciilor adiţionale, cum ar fi teletext sau altceva, şi în situaţia în care vom dori o calitate bună a imaginei, sunetului şi sub titrelor în digital, va trebui totuşi să cumpărăm nişte aparate TV mult mai performante.”

Europa Liberă: Aşa dar, inevitabil, se va ajunge la televiziunea digitală. Când şi cu câtă întârziere faţă de alte ţări?

Ion Terguţă:
„În momentul actual noi nu avem un concept foarte clar care să ne spună când vom forma primele multiplexe şi când Republica Moldova va trece la digital. Ştim doar data de 17 iunie 2015, aşa cum spuneam, când nici un receptor din Republica Moldova nu va mai lucra în benzile obişnuite. În momentul actual noi nu cunoaştem care este strategia şi care sunt posturile care vor intra în multiplex.

De ce este atât de important acest multiplex? Pentru că primul multiplex este construit din bani publici de Radiocomunicaţii, cu o investiţie de aproximativ 50 de milioane de lei, şi, aşa cum spuneau cei de la Radiocomunicaţii, o condiţie de acces în acest multiplex va fi audienţa posturilor. Ei, anume aici se bat operatorii noştri la momentul actual. Pentru că audienţă înseamnă şi publicitate, iar cei care vor rămâne şi fără bani, şi fără multiplex vor trebui să construiască din bani inexistenţă al doilea multiplex – o chestie absolut alogică pentru că în mod evident al doilea multiplex în Republica Moldova în condiţiile actuale de piaţă nu va exista niciodată.”

Europa Liberă: Haideţi să precizăm, dle Terguţă, că multiplex este un procedeu folosit în telecomunicaţii pentru transmiterea simultană a mai multor mesaje…

Ion Terguţă:
„Exact. Multiplex este o singură undă pe care noi putem acasă recepţiona de la 7 la 15 posturi de radio şi televiziune.

Europa Liberă: Spuneaţi într-un articol că în loc să devină momentul „0”, tranziţia la digital ar putea fi mai degrabă o reîmpărţire a pieţei de televiziune. De ce?

Ion Terguţă:
„Din punctul meu de vedere aşa este. Noi, din păcate, nu am pornit de la nevoia de afacere în audiovizual. Audiovizualul nostru s-a dezvoltat în mod haotic şi avem ceea ce avem la momentul actual – o absolută debandadă. Iar trecerea la digital ar fi o bună oportunitate pentru regândirea integrală a pieţei şi domeniului audiovizualului în Republica Moldova.

Noi avem posturi de nişă care s-au dezvoltat şi au apărut pentru că la un moment dat ele au apărut pe alte pieţe şi cineva a avut nevoie să facă business în Republica Moldova şi le-a adus şi la noi. Putem să ne punem întrebarea de ce ele există? Dar putem să ne punem şi întrebarea de ce ele nu există într-un format şi într-un concept original în Republica Moldova? Cum ar fi de exemplu de ce nu avem televiziuni pentru copii? De ce nu avem televiziuni de sport? Nu avem televiziuni pe alte nişe, cum ar fi istorie, sau artă etc…”

Europa Liberă: Şi de ce, dle Terguţă?

Ion Terguţă:
„Noi nu le avem pentru că, în primul rând, nu avem o piaţă securizată, accesul pe piaţa noastră este absolut liber. Şi doi, avem o piaţă de televiziune, ca şi dimensiune a banilor ca să zic aşa, foarte mică. Şi în momentul în care vrei să regândeşti un domeniu va trebui să porneşti de la faptul câte televiziuni pot exista pe o piaţă pe care există o sumă X de bani? Probabil că aceasta ar fi logica.”

Europa Liberă: O precizare doar: spuneaţi de lipsa de strategie la Chişinău în această privinţă, dar nu cumva R. Moldova are totuşi un avantaj oarecum: de a se folosi de experienţa altor ţări care au trăit deja etapele procesului de digitalizare, ocolind astfel nişte erori ale pionierilor, ca să spunem aşa?

Ion Terguţă:
„Putem să privim şi din acest punct de vedere, doar că noi avem o problemă mult mai delicată. Aceste retransmisii în Republica Moldova au distrus în totalitate piaţa muncii şi calitatea braţelor de muncă, ca să zic aşa, şi a creierilor. Creaţi acum o televiziune şi veţi vedea cât de complicat este să găseşti forţă de muncă calificată în Republica Moldova. Pentru că efectiv o groază de instituţii de învăţământ din Republica Moldova nu mai produc specialişti în televiziune. Şi nu este vorba doar de jurnalişti. Este vorba de un număr mare de specialişti, începând de la regie şi continuând cu scenarişti, design, grafică computerizată etc. Iar televiziunea are nevoie de foarte mult spectacol, pentru că altfel nu se vinde.”

Europa Liberă: Cine are ochi de văzut şi urechi de auzit, să spunem aş, ar observa o agitaţie oarecum stranie pe piaţa mediatică, în special cea a audiovizualului. Deseori, nimic nu e ceea ce pare. Măsuri aparent salutabile acum ar putea fi descoperite ulterior ca servind cu totul alte interese, decât interesul public sau al consumatorului. Este de fapt ceea ce spuneaţi şi într-un articol, şi în tr-un interviu recent . E doar o impresie?

Ion Terguţă:
„Probabil că vă referiţi la ultima decizie a CCA-ului. Şi eu vreau să pun o întrebare: 30% dintr-o grilă originală, cât mai rămâne pentru a face o grilă integral originală? Dacă eu, de exemplu, ca şi producător de televiziune, din 30% care înseamnă opt ore de emisie pot să fac nişte reluări în orele de noapte şi după asta mai cumpăr câteva filme şi, ştiu eu, alt produs din afară, foarte uşor ajung la o grilă originală de 24 de ore. Deci, în felul acesta CCA-ul a obligat operatorii din R. Moldova să treacă într-un mod foarte brusc la grile originale de televiziune. Aceasta înseamnă investiţii enorme care nu sunt pe buzunarul majorităţii operatorilor de radio şi televiziune din Republica Moldova. Eu nu vreau să fiu pesimist, dar cred că este o modalitate sigură de falimentare a puţinelor televiziuni şi posturi de radio care există în R. Moldova.”

Europa Liberă: Sugeraţi că prin această măsură, aparent justificată, cineva, cu viziune în business, acţionează pe baza unor calcule cu bătaie lungă, inclusiv de defrişare a terenului audiovizualului, ca să vină pe teren viran, gol, la ora digitalizării?

Ion Terguţă:
„Exact. Ne întoarcem exact acolo de unde am pornit. Pentru că va fi foarte greu de explicat la un moment dat de ce posturi cu retransmisie din afară, cu potenţă bună financiară, încearcă să ia locul unor posturi autohtone, de aici de la noi, ca să zicem aşa, şi de ce dânsele nu pot să intre în primul multiplex? Şi astfel este mult mai uşor să dispară aceste posturi până la momentul în care se va discuta despre accesul în multiplex.

Vreau să vă dau un exemplu foarte interesant: Euro TV, de exemplu, a renunţat la două frecvenţe regionale, pe canalul 23 care înseamnă acoperirea întregului centru şi nordul ţării, şi la un moment dat a renunţat la aceste două frecvenţe, ştiind foarte sigur că nu va nimeri în multiplex. De ce? Sunt lucruri pe care la momentul actual nu le poţi explica din punct de vedere a business-ului.”

Europa Liberă: Schimbând un pic registrul, aveţi cunoştinţă de vreo intenţie a statului de pregătire a publicului, prin informare înainte de toate, pentru trecerea la televiziunea digitală, de exemplu? Lumea nu se va pomeni cu televizoare analogice inutile, de ex.? Îşi bate cineva capul de confuziile ce pot apărea şi chinui consumatorul? Ştiu că Franţa, dacă nu mă înşel, a interzis de la o anumită dată comercializarea televizoarelor inadaptate pentru o nouă epocă, să spunem aşa. La Chişinău se întâmplă, e vreo strategie?

Ion Terguţă:
„La Chişinău nu se întâmplă nimic şi am pus această întrebare Radiocomunicaţiilor. Dacă există de exemplu condiţii de acces pe piaţa moldovenească a televizoarelor de generaţie nouă. Pentru că dacă oricum omul face acum o investiţie şi îşi cumpără un nou aparat TV, acesta ar trebui să-i garanteze la un moment dat şi recepţia în digital. Ei, imaginaţi-vă că nu.

Noi putem cumpăra televizoare noi, care nu sunt adaptate pentru noile condiţii de recepţie peste doi ani de zile. Nu ştiu de ce se întâmplă, cei de la Radiocomunicaţii spun că nu ar fi de domeniul lor să gândească aceste lucruri, dar probabil că ar fi bine acum ca statul să ia în consideraţie acest lucru. Şi în momentul în care cumpărăm un televizor nou, el să fie deja adaptat pentru aceste pieţe. Eu vă pot da exemplul meu. Am cumpărat un televizor destul de sofisticat, dar el nu este pregătit pentru recepţie în digital. Deci, are această posibilitate, dar nu este adaptat.”

Europa Liberă: Cum altfel ar trebui să decurgă aceste pregătiri de momentul „0”, precum ziceaţi? Ce măsuri sunt la suprafaţă şi le vedeţi dvs. ?

Ion Terguţă:
„Din punctul meu de vedere există două condiţii primordiale. Unu este demonopolizarea canalelor de distribuţie, ceea ce ar însemna accesul pe piaţă şi recepţia uşoară pentru fiecare telespectator. Şi doi este demonopolizarea pieţei de publicitate. În condiţiile în care se vor produce aceste lucruri, cred că piaţa noastră cred că va respira mult mai uşor, iar regândirea conceptuală a pieţei ar fi mult mai uşoară.”
XS
SM
MD
LG