Europa Liberă: Pe parcursul existenţei guvernării actuale, s-au făcut mai multe tentative de a dezamorsa bombele incorporate în Constituţie. Ţinem minte că imposibilitatea de alegere a preşedintelui a identificat una dintre cele mai mari probleme care apare atunci când nu există consens sau nu există capacitate de consens. E logic să ne întrebăm dacă nu cumva există şi alte provocări pe care nu le va putea depăşi un Parlament care nu are capacitate de consens?
Igor Boţan: „Pentru alegerea şefului statului de către Parlament e nevoie de o majoritate calificată de 3/5 din voturi, lucru greu de realizat.”
Europa Liberă: Adică un număr greu de adunat?
Igor Boţan: „Da, în această societate fragmentată, pentru că fragmentele care sunt reprezentate de către fracţiunile parlamentare în Parlamentul ţării nu vor să cedeze şi să fie tratate de către fragmentele sociale pe care le reprezintă drept trădătoare ale unor idealuri sau le putem zice altfel. Mare parte însă problemele sunt generate de clasa politică, de dorinţa politicienilor de a specula problemele constituţionale care pot fi, la o adică, trecute cu uşurinţă.
Cel mai recent exemplu este cel legat de majoritatea necesară pentru Curtea Constituţională, ca să aibă cvorum. Este o chestie legată de Legea cu privire la Curtea Constituţională şi nicidecum nu este o problemă legată de textul Constituţiei. Cu toate acestea, am văzut că personalităţi importante în acest stat au dat vina pe Constituţie.
Sau să luăm o altă problemă, legată de împuternicirea absolut nejustificată dată preşedintelui Parlamentului, pentru a identifica o candidatură pentru Procuratura Generală. Aici s-ar părea că există o problemă, dar, de fapt, nu există nicio problemă, pentru că Parlamentul poate adopta o lege organică prin care să-i impună preşedintelui Parlamentului exact cum poate identifica şi propune candidatura pentru funcţia de procuror general şi tot aşa.”
Europa Liberă: Bine, dar acum se vorbeşte, de exemplu, despre faptul că în Constituţie este trecută noţiunea „poate” pentru preşedintele care dizolvă Parlamentul. Nu este o obligaţie.
Igor Boţan: „Au existat dezbateri publice la această problemă legată de această sintagmă: „Preşedintele poate”, „Curtea Constituţională poate” şi aşa mai departe. Problema există, dar jurişti calificaţi spun că există tehnici de interpretare a textelor juridice şi acest „poate” nu înseamnă în niciun caz o putere discreţională lăsată acestor autorităţi.
Este adevărat că există un precedent foarte periculos legat de o hotărâre a Curţii Constituţionale din 1999, când o sintagmă în care se conţinea şi cuvântul „poate” în textul Codului Electoral a fost interpretată chiar de Curtea Constituţională în sensul discreţional că, dacă vrea – poate, dacă nu vrea – nu poate. Şi atunci acest precedent acum este speculat.”
Europa Liberă: Adică la latitudinea celui care trebuie să opereze această intervenţie?
Igor Boţan: „Sigur. De aceea părerea mea este că mai degrabă avem în Republica Moldova o lipsă de bun simţ a clasei politice care consideră că se poate comporta aşa cum găseşte de cuviinţă, atunci când ajunge la guvernare. Aşa cum este acest text, articolul 78 a fost elaborat cu sprijinul experţilor din România şi al Comisiei de la Veneţia. Doar vreo, să zicem, 18 ani în urmă, a fost elaborat acest text. Să spunem că de atunci până în prezent au avut loc evoluţii în domeniul dreptului constituţional care acum se impun şi trebuie depăşite anumite bariere mi se pare neserios.”
Europa Liberă: Adică nu trebuie să inventăm bicicleta, trebuie să găsim consens?
Igor Boţan: „Da, este nevoie de bun simţ. Şi mai e nevoie de ceva, ca alegătorii să pedepsească politicienii care se comportă iresponsabil, care inventează tot felul de subterfugii, atunci când au nevoie pentru a se menţine la guvernare, pentru a da o lovitură concurenţilor politici din opoziţie. Perpetuând această stare, care, după ce vor fi înlăturaţi unii, vor veni alţii şi vor folosi, probabil, în mod abuziv precedentele negative pe care le-au creat predecesorii.
Aici e marea problemă şi aici cred că trebuie să intervină mass-media, cetăţenii ca să transmită un mesaj foarte clar alegătorilor: politicienii se comportă aşa cum le permitem noi, cetăţenii. Atâta timp cât nu ne învăţăm să-i pedepsim pentru promisiuni neonorate, pentru comportament abuziv, pentru interpretări în favoarea intereselor lor, nu vom avea un stat funcţional.”
