Linkuri accesibilitate

Vladimir Beşleagă: „Criza de astăzi subminează nu numai relaţiile cu UE, dar şi realizarea visului Unirii”


Vladimir Beşleagă

Vladimir Beşleagă

Scriitorul Vladimir Beşleagă în dialog cu Vasile Botnaru.

La Chișinău au avut loc astăzi manifestări publice la care unii politicieni au sărbătorit, alții au înfierat unirea Basarabiei cu România de la 1918. Vasile Botnaru a stat de vorbă despre șansele repetării unui asemenea eveniment cu scriitorul de la Chișinău Vladimir Beșleagă:

Vladimir Beşleagă: „Dacă e să ne pronunţăm în ce măsură este realizabilă ideea şi în ce măsură nu este, în istoria românilor, marile evenimente s-au produs rar în împrejurări, într-un context, în conjuncturi aparte. De cele mai multe ori, în urma unor conflagraţii, unor războaie, unor confruntări militare, aşa s-a produs mica unire din ’59, când Rusia a pierdut războiul din Crimeea, aşa s-a produs marea unire din ’18, când s-a destrămat imperiul ţarist şi cel austro-ungar. Şi realizarea unei idei, care este o idee sfântă, depinde de viabilitatea ei. Şi iată apare o situaţie, o împrejurare, o conjunctură, o ecuaţie şi se realizează...”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă, întrebare legitimă, simplistă, dar legitimă: dacă nu s-a putut face unirea în anii ’90, când existau circumstanţe mai favorabile decât acum, de unde acuma s-ar renaşte această pasăre Phoenix?

Vladimir Beşleagă: „Eu nu pot să spun că au crescut şansele. Şansele s-au diminuat foarte mult. Dar una este să luăm şansele reale – adică de unire politică imediată sau de mai lungă durată, şi apropierea – şi deschiderea, şi contactele care se produc foarte intens. În ultimele decenii, s-au produs foarte intens contactele dintre malul stâng al Prutului şi malul drept cu ţara, cu România. Lucrurile acestea se produc.”

Europa Liberă: Aceasta şi îi îngrijorează pe moldovenişti. Ce facem cu oamenii aceştia, cu adversarii care se revendică, din anul ’45, de la eliberarea Moldovei?

Vladimir Beşleagă: „Ştiu şi sunt conştient de faptul că asemenea forţe au existat şi înainte de unirea din 18. Dar s-au găsit oameni, militanţi, patrioţi sau români adevăraţi care au ştiut să conducă aşa lucrurile, încât au putut să îi convingă şi pe minoritari. Chiar în Sfatul Ţării, care a votat [unirea], au fost minoritari care s-au abţinut, s-au eschivat, dar, pe urmă, şi ei au acceptat. Mai ales, a fost o mare partidă a germanilor, era o colonie în sudul Basarabiei, care, chiar după unire, puteau să facă o anumită dizidenţă, ceva, dar au reuşit oamenii politici de la acea vreme. Iată că, în perioada de la 90 încoace, noi am avut oameni politici care nu au dat dovadă de voinţă, aşa cum s-au manifestat predecesorii de la 17 şi 18. Oamenii politici – vă spun, cei care au fost în prim plan, până la penultimul preşedinte – toţi au ieşit din nomenclatura veche,
Noi am avut oameni politici care nu au dat dovadă de voinţă, aşa cum s-au manifestat predecesorii de la ’17 şi ’18...

comunistă, ceea ce nu s-a întâmplat în alte ţări care s-au desprins din tabăra socialistă, cum a fost Havel sau la lituanieni, sau la letoni, sau la...”

Europa Liberă: Ei bine, dar şi Brazauskas a fost din nomenclatură, dar şi în tabăra susţinătorilor unirii nu există unitate, vorba vine. Unii spun: „Basta, nu mai mergem pe „suntem români şi punctum”. Renunţăm la limbajul romanţios, să abordăm unirea ca un fenomen politic, foarte practic, pragmatic, să calculeze lumea costurile, să facă diplomaţie, în favoarea eventualei unificări şi viitoarei unificări, să pregătească opinia publică internaţională”, etc., etc.

Vladimir Beşleagă: „Sigur, condiţiile s-au schimbat. La începutul anilor ’90 şi acuma, există temeiuri, cum se zice, ca să pierzi iluziile, să devii sceptic că acest fenomen se poate întâmpla. Dar în istorie, istoria uneori face asemenea surprize şi asemenea întorsături, încât nu poţi să prevezi niciodată. Lucrurile, în secolul nostru, se derulează atât de rapid şi atât de surprinzător, deci o idee cu cât e mai viabilă, cu cât e mai apărată, cu cât e mai promovată, chiar dacă uneori are la bază o mare doză de scepticism că nu se va realiza, ea are şanse, într-un anumit context, într-o anumită conjunctură, pe care noi nici nu ne-o putem imagina. Spune un înţelept sau un filosof spune că, până la urmă, ideile conduc lumea. În contextul istoric pe care îl parcurgem noi, singura cale de realizare a acestui vis este aderarea la Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Ceea ce a zis Băsescu.

Vladimir Beşleagă: „Aceasta este singura soluţie practică de a fi în aceeaşi Uniune cu România şi cu alte ţări. Criza aceasta de astăzi subminează nu numai relaţiile cu
În contextul istoric pe care îl parcurgem noi, singura cale de realizare a acestui vis este aderarea la Uniunea Europeană...

Uniunea Europeană, dar subminează şi visul, realizarea acestui vis al unirii, al aflării în aceeaşi casă comună europeană.”

Europa Liberă: Nu pot să nu vă întreb pe dumneavoastră – care sunteţi băştinaş din Transnistria – cu Transnistria unirea sau fără Transnistria? Cei care sunt acolo la putere şi cu spatele pe care-l au, vor permite?

Vladimir Beşleagă: „Era încă în funcţie de prim-ministru Mircea Druc şi odată el s-a exprimat aşa, zice: „Să-i dăm noi un picior acestei Transnistrii şi să ne căutăm de treaba noastră”. Şi eu i-am răspuns, ca unul care mă doare sufletul şi pentru această parte de pământ, năpăstuită şi ea, şi mai năpăstuită decât Basarabia, i-am spus: „Cum vă veţi comporta cu Transnistria, aşa se va comporta România faţă de Basarabia”. Deşi ulterior, după ce s-a declanşat acel război barbar din ’92, mi-am dat seama că Transnistria este pierdută. Dar ceea ce am constatat: acest statut al Republicii Moldova, din ’92, din martie, din 1 martie ’92, când a devenit membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ea a fost admisă în hotarele, în perimetrul acelei RSSM, deci ea se reclamă, Republica Moldova, se reclamă de la RSSM. Şi atâta timp cât ea încearcă să-şi rezolve problemele, ea nu se poate dispensa, pentru că altfel, în mod automat, ea trebuie să revină – şi în dreptul internaţional, şi istoric, să revină la România. Această Transnistrie stă ca o piatră de moară, care trage la fund şi va trage în continuare, până când politicienii noştri nu îşi vor da seama ce e aceasta şi cum se poate... Va veni un moment istoric,
Această Transnistrie stă ca o piatră de moară, care trage la fund şi va trage în continuare...

când se va întâmpla ceva ori Ucraina va face ceva, ori nu ştiu ce şi atunci se va dezlega, va dispare acest pietroi, şi atunci Basarabia va merge pe calea ei. Teritoriul acesta mic el aici este, cum scrie în Wikipedia sau ceva, Moldova este un sandwich între România şi Ucraina, o fâşie micuţă de pământ.”

Europa Liberă: Cam aşa le explicăm străinilor unde suntem noi. Altfel cum?

Vladimir Beşleagă: „Da. Şi aici nu depinde atât de voinţa noastră şi de preferinţele noastre, şi de idealurile noastre, şi de ideile noastre. Depinde de marile puteri. Marile puteri se confruntă, pe deasupra noastră, dacă noi am fi un stat european, cu economie, cu resurse materiale, de ce ne-ar trebui nouă să intrăm în Uniunea Europeană? Noi nu putem exista, o fâşie de pământ, cu sărăcie, numai cu nişte pământ bun într-adevăr, fertil, dar în societatea modernă pământul şi-a cam pierdut valoarea. Dar alte resurse nu avem. Deci noi trebuie să ne încadrăm într-un sistem economic viabil. Şi nu avem de ales decât sau Uniunea Europeană, sau să revenim iar sub tutela şi sub călcâiul [Rusiei]. Şi aici politicienii, cum se zice, joacă şi profită de această situaţie tragică şi tristă, şi îşi fac lor mendrele şi interesele. Noi suntem într-o situaţie tragică, mai mult decât tragică... Iar politicienii se gândesc la interesele lor şi unul trage încolo, unul trage încoace, şi nu iese nimic. În loc să înainteze, să fie
Noi nu mergem nici într-o direcţie, de aceea e şi această interminabilă tranziţie...

o parte spre alta, noi batem pasul pe loc şi aceasta e mai trist, că batem pasul pe loc. Noi nu mergem nici într-o direcţie, de aceea e şi această interminabilă tranziţie şi tragică tranziţie că, în 20 de ani, nu s-a putut clarifica... Noi suntem ca şi cum jocul acela de a rage frânghia: o parte trage frânghia încolo, o parte încoace şi totul stă pe loc.”

Europa Liberă: Imaginaţi-vă că un elev, din aceia de care au luat note proaste la istorie, s-a urcat cu dumneavoastră în lift şi vă întreabă: „Uniunea a fost benefică pentru Moldova sau nu?” Până urcăm cu liftul la etaj, ce i-aţi spune?

Vladimir Beşleagă: „Unirea din ’18?”

Europa Liberă: Da.

Vladimir Beşleagă: „Cred că a fost benefică. A fost benefică, deşi a fost grea, pentru că 106 ani de aflare în imperiul ţarist, deznaţionalizare, rusificare... Dacă nu era acea perioadă de 22 sau 24 de ani, cât a durat, noi nu mai existam acuma. Gata, am fi fost asimilaţi, măcinaţi total. Aceea a fost salvarea. Şi dacă ar fi fost să se producă şi în Basarabia deportările acelea mari, care s-au produs peste Nistru şi în toată Uniunea Sovietică, decapitările, nu supravieţuiam, nu era nimic. Nu mai putea să se producă renaşterea naţională.”

Europa Liberă: Deci politicienii de azi trebuie să spună bogdaproste că au funcţii şi maşini?

Unirea din 1918 a fost benefică, deşi a fost grea...

Vladimir Beşleagă: „Da, absolut. Absolut. Aceasta a fost o salvare.”

Europa Liberă: Deci ei primii trebuie să sărbătorească unirea?

Vladimir Beşleagă: „Da, absolut, absolut. Nu s-ar fi putut face nimic, nimic. În două decenii şi ceva, a renăscut acest plai, chiar dacă a fost greu, pentru că România era o ţară şi ea săracă, abia ieşea, avea probleme cu provinciile noi. Dar totuşi spiritul naţional a izbucnit, s-a manifestat, au fost oameni, au fost oameni...”

Europa Liberă: Dar astăzi România şi-ar lua povara aceasta?

Vladimir Beşleagă: „România – vreau să vă spun, domnule Vasile – că e cam ghinionistă România, a fost cam pe tot parcursul istoriei. Ea a revenit în 2007 în Uniunea Europeană şi n-a reuşit măcar să prindă un pic la cheag, ceva şi se declanşează această criză economică, dar e criză puternică, e o criză foarte profundă.”

Europa Liberă: Deci nu mi-aţi dat un răspuns univoc, şi-ar lua România desaga aceasta sau nu?

R. Moldova nu se vinde, numai România are dreptul să o ia...

Vladimir Beşleagă: „Domnule Vasile, pentru România partea aceasta, aşa-zisa provincie Basarabia, e o nimica. Ea totuşi are... totuşi are o forţă economică. Eu mă gândesc că, dacă ar fi să o scoată la licitaţie, Republica Moldova, câteva miliarde de dolari şi o cumpără oricine... Dar nu se vinde, nu se vinde. Şi cea care are dreptul să o ia – numai România poate să o ia...”
XS
SM
MD
LG