Linkuri accesibilitate

In decurs de cîteva zile, Șostakovici scria 111 pagini de partitură, versiuni ale unor cîntece rusești de popularitate și aranjamente în limba rusă de lieduri și arii din opere de Beethoven, Bizet, Dargomîjski, Musorgski, Rimski-Korsakov.


Arhivele, de tot felul, își așteaptă doar cercetătorii pentru a documenta, din cele mai diverse unghiuri, spre cunoștința unui public cît mai larg, o istorie, adesea interpretată cu părtinire.

Pentru mulți, imaginea standard a compozitorului Dmitri Șostakovici, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, la Leningrad, rămâne fotografia publicată pe coperta revistei americane „Time”, în iulie 1942, în postură de pompier. O altă fotografie de epocă îl înfățișează în această calitate chiar pe un acoperiș al unei clădiri din Leningrad.

Mai recent, cercetări efectuate în secția de manuscrise a Bibliotecii Academice Muzicale a Conservatorului din St. Petersburg au scos la iveală o altă ipostază a compozitorului în timp de război. 27 de manuscrise autografe conțin 66 de pagini de transcripții de muzică, din diverși compozitori străini și ruși, aranjamente în fapt pentru voce, vioară și violoncel, datate iulie 1941. Rectorul Conservatorului din Leningrad dăduse o primă dispoziție pentru asemenea activități, destinate concertelor în fața unităților Armatei Roșii și a celor din Flota baltică, încă din iunie-iulie 1940.

In ziarul Conservatorului, „Cadrele Muzicale”, la 29 iunie 1941, se nota că instituția „a fost angajată activ în organizarea de concerte pentru recruții mobilizați și unitățile active ale Armatei Roșii, cu participarea profesorilor și a studenților [...] În ultimele trei zile, circa 30 de asemenea grupuri au dat concerte în centrele de recrutare de pe teritoriul orașului, unele din ele de mai multe ori pe zi.”

Intr-o asemenea atmosferă, scriu autorii livretului unui disc documentar publicat sub eticheta casei britanice Tocatta Classics, exista o nevoie urgentă de piese muzicale pentru diverse ansambluri reduse, duo-uri, trio cu pian, quartete, iar Șostakovici și colegii săi de la celelalte catedre ale Conservatorului au fost mobilizați să efectueze aranjamentele muzicale. În total se păstrează 60 asemenea aranjamente, unele datate între iunie și decembrie 1941. Potrivit unor mărturii de epocă, o cameră de clasă a fost transformată în sediu al organizării concertelor pentru militari, compozitorii, între care Șostakovici, fiind practic concentrați pentru a face aranjamentele sau a compune melodii simple, nepretențioase.

In decurs de cîteva zile, în acel iulie 1941 început de război, Șostakovici scria 111 pagini de partitură, versiuni ale unor cîntece ruse de popularitate la vremea respectivă (cele ale lui Isaak Dunaievsky, în primul rînd), aranjamente în limba rusă ale unor lieduri și arii de operă de Beethoven, Bizet, Dargomîjski, Musorgski, Rimski-Korsakov etc. Pentru autorii livretului discului publicat de Tocatta Classics ar fi evident că selecția aranjamentelor reflectă preferințele muzicale ale lui Șostakovici, că partiturile, scrise direct, fără vreo schiță prealabilă, cîteva din ele într-o cheie diferită de original, o adaptare ad-hoc pentru interpretul cărora le era destinat, ilustrează încă odată, dacă mai era nevoie, standardele înalte ale profesionalismului șostakovian într-un moment istoric de cumpănă.

Leningradul, trebuie amintit, a fost din primele momente ale ofensivei germane, în vara anului 1941, unul din obiectivele cheie ale războiului. Încercuirea orașului, populat de circa 2,5 milioane de locuitori, cărora li s-au adăugat curînd peste o sută de mii de refugiați, era încheiată de forțele germane în septembrie 1941, dată de la care începea celebra blocadă a Leningradului, ce avea să dureze pînă în 1943.

Șostakovici încheia în decembrie 1941 cea de-a șaptea sa simfonie, ce avea să devină curînd celebră și un simbol al cooperării cu aliații americani.



Ar mai fi de spus că prima interpretare în concert a unei selecții din aranjamentele muzicale făcute în timp de război de Șostakovici a avut loc la 22 iunie 2004, cu participarea studenților Școlii de Artă Vocală creată de soprana Galina Vișnevskaia, iar manuscrisele lui Dmitri Șostakovici, Cîntece pentru front. Aranjamente pentru voce, vioară și violoncel ale cîntecelor unor diverși compozitori, au publicate la St. Petersburg în 2005, în seria St. Petersburg Musical Archive, No. 6.

Soliștii Capellei de Cameră din Moscova

Soliștii Capellei de Cameră din Moscova

Discul companiei britanice Tocatta Classics prezintă o selecție de 27 de piese, înregistrare în premieră mondială, cu participarea Soliștilor Capellei de Cameră a Conservatorului Rus, o formație tînără, creată în 2008 la Moscova, de dirijorul Nikolai Hondinsky.

Între soliști se află și un talentat violoncelist, Valeri Verstiuk, născut la Chișinău în 1985, absolvent al Conservatorului din Moscova în 2009 și laureat a diverse premii internaționale.
XS
SM
MD
LG