De circa o săptămână reprezentanţii partidelor din fosta Alianță poartă negocieri „consistente și constructive”, dar șansele de învestire a unui nou guvern pro-european rămân la fel de vagi. Se depune multă diplomaţie şi talent pentru a se „obloji” onoarea liderilor politici. Din puţinele declaraţii pe care le fac, am înțeles că negociatorii lucrează la detalii, că încearcă prevenirea situațiilor cu potenţial exploziv pentru restul mandatului de un an și jumătate al actualei coaliții, mai ales că, spune Iurie Leancă, prim-vicepreședintele PLDM, contează calitatea, nu ritmul deliberărilor. La rândul său, preşedintele Nicolae Timofti avea programate pentru azi două runde de consultări cu PLDM şi, respectiv, PD, în vederea identificării viitorului premier. Deocamdată, din agenda preşedintelui lipseşte întâlnirea cu PL, al cărui lider, Mihai Ghimpu, l-a ameninţat cu demisia pe șeful statului, dacă acesta va manifesta partizanat politic.
Senzația este că trimiterea la negocieri a „eşalonului doi” din garnitura partidelor are menirea mai degrabă să calmeze spiritele, să îndulcească relaţiile înveninate dintre lideri. Doar că ceea ce se construieşte cu migală în cadrul acestor discuții de ordin „tehnic” este demolat în talk-show-urile cu participarea șefilor de partid. Cel mai vocal şi mai intransigent este Mihai Ghimpu, care reuşeşte să se contrazică în aceeași propoziţie: spune că el personal şi Partidul Liberal nu-l vor mai vota pe Filat prim-ministru, iar dacă acest lucru se va întâmpla preşedintele PL va părăsi viaţa politică, apoi tot dl Ghimpu ne asigură că Alianța 3 va fi constituită, chiar şi dacă PL-ului îi va reveni „gaura de la covrig”. Pentru că, nu-i aşa, tot ce contează este parcursul european şi împiedicarea revanșei comuniste.
Liderul liberal s-a lansat într-o furibundă campanie de imagine, în ideea că dacă va și ceda spre final, măcar să spună ce are pe suflet, să se răcorească, să-și răscumpere frustrările pe care le-a acumulat în trei ani și jumătate de guvernare. Cuprins de un nestăvilit elan justițiar, dl Ghimpu demonizează PLDM, nu-și reproșează sieși nimic și refuză să recunoască păcatele celorlalți parteneri. El insistă ca cel mai mare partid din coaliție să-şi excludă președintele din organigrama puterii, dar omite un amănunt important care face improbabil un asemenea scenariu: înlăturarea lui Filat înseamnă destructurarea PLDM, constituit, asemeni celorlalte partide din Moldova, în jurul propriului lider. În plus, pierzând funcția de premier, Filat nu va fi nici măcar deputat și, așa cum s-a spus, poate deveni victima unor răfuieli politice. Când însă lui Ghimpu i se pun la îndoială capacitățile de a conduce Partidul Liberal – şi se vorbește că unii colegi de partid l-ar fi sfătuit să lase cârma cuiva mai ponderat și mai chibzuit –, Ghimpu se enervează cumplit, pentru că nu poate admite această idee, pe care o recomandă hotărât liberal-democraților.
În tot acest timp, cel mai confortabil pare a se simți Partidul Comuniştilor, care refuză orice negociere şi continuă să pledeze ideea alegerilor anticipate. Noua lor iniţiativă de demitere a speaker-ului Marian Lupu este menită să bage şi mai multă discordie şi suspiciune între aliați, pentru a dinamita orice posibilitate de reconciliere şi reconstrucţie. Comuniștii nu trebuie să se străduiască prea mult, foștii parteneri s-au atacat prin atâtea declaraţii incendiare, încât e greu de crezut că vor mai putea reclădi Alianţa.
Și totuși speranța moare ultima! Dacă liderii politici vor reuși să-și „cârpească” onoarea pierdută în nesfârșite bătălii interne, dacă își vor garanta siguranța personală și se vor „imuniza” în fața şantajului reciproc, coaliția va renaște din propria cenușă. Dacă nu, nu. Vom pasa integrarea europeană viitoarelor generații.
