Linkuri accesibilitate

60 de caiete, alias 21.600 de pagini, din care editorii au selectat notiţele din ultimii patru ani de viaţă.



Că versul lui A.S. Puşkin: „Любви все возрасты покорны” găseşte o confirmare în viaţa de zi cu zi a unui nonagenar stă mărturie Jurnalul unui bătrân amant, de Marcel Mathiot (trad. de Emanoil Marcu), Humanitas, 2009, omul care „refuză hainele bătrâneţii”, fiind „mai viu, mai seducător, mai viril decât la douăzeci de ani” (Claire Hauter & Bernard Fillaire). Fiindcă numai despre „bătrâneţe, haine grele” nu poate fi vorba în cazul unui văduv de 89 de ani care, la doar 5 zile de la decesul consoartei sale, cu care a trăit împreună 67 de ani, are „un raport sexual reuşit” cu Mado, metresa sa încă din 1946, acum de 82 de ani!

Început pe 1 ianuarie 1927, când tânărul de 16 ani decide să scrie o pagină de zi, Jurnalul se încheie la jumătate de cuvânt (pers; cum ar veni – nime) pe 24 aprilie 2004, înglobând nu mai puţin de 60 de caiete, alias 21.600 de pagini, din care editorii au selectat notiţele din ultimii patru ani de viaţă. Ei bine, despre orice ar scrie „tânărul” văduv, tot la pasiunea vieţii sale se întoarce: „Trupul femeii m-a fascinat întotdeauna”. Citez la întâmplare un mic fragment al notei din 2 mai 2000, cât se poate de elocvent în acest sens: „Patru femei îndrăgostite! La nouăzeci de ani! Patru iubiri diferite. Mado, beţia simţurilor; Hélène, marea iubire a vieţii mele; Louise, care visează cai verzi pe pereţi; Lili, concordia minţilor şi o tandreţe nesfârşită”. Cum după moartea soţiei nu mai are nici o reţinere în a-şi nota aventurile („Pentru prima oară după şaptezeci de ani, scriu liber”), acestea ţâşnesc de sub pana lui Marcel cu impetuozitatea unui gheizer: „Mă iubeşti cu o patimă care mă sperie uneori, atunci când, dintr-o femeie îndrăgostită şi duioasă, devii una nesătulă de sex (…) N-am mai trăit nicicând asemenea excese erotice. Trei zile la rând, m-ai stors (…) Nu voi petrece noaptea asta cu tine, Mado, de teamă să nu mă vlăguieşti de tot”, notează pe 31 iulie 2000, pentru ca doi ani mai târziu să-i scape: „E cam trist că sunt silit să fac asta – să mă ascund într-o casă de bătrâni ca să scap de dorinţa femeilor!”
Altfel spus, cine iubeşte – scrie, şi cine poate – citeşte!
18 martie ’13
XS
SM
MD
LG