Linkuri accesibilitate

Portrete irakiene în perspectiva istoriei: Ahmed Chalabi


Ahmed Chalabi în cursul campaniei pentru alegerile parlamentare din 2010

Ahmed Chalabi în cursul campaniei pentru alegerile parlamentare din 2010

„A jucat un rol fundamental la convingerea elitei americane, mai ales a neoconservatorilor, că Saddam Hussein avea arme chimice și chiar arme atomice”.


Mâine se împlinesc 10 ani de la invadarea Irakului de către forțele conduse de Statele Unite pe 19 martie 2003. În acest deceniu, câteva figuri cheie au ajuns să întruchipeze diferite aspecte ale războiului. Corespondenții Europei Libere au căutat să afle ce s-a întâmplat cu câțiva dintre acești oameni și lucrurile pentru care vor rămâne în istorie. Între ei se numără și irakianul aflat în exil la începutul războiului, Ahmed Chalabi. Un portret realizat de Ron Synovitz este prezentat în rezumat de Alexandru Eftode:

Ahmed Chalabi era văzut la început de către Washington drept un potențial succesor al lui Saddam Hussein la conducerea Irakului postbelic. Dar steaua sa a apus o dată cu percepția tot mai pregnantă că Chalabi a contribuit la declanșarea războiului pe baza unei premise false – aceea că Saddam ar fi avut arme de distrugere în masă.

Fawaz Gerges este directorul Centrului pentru Orientul Mijlociu la universitatea londoneză, London School of Economics: „Ahmed Chalabi a jucat un rol fundamental la convingerea elitei americane din domeniul politicii externe, mai ales a neoconservatorilor, că Saddam Hussein avea arme chimice și chiar arme atomice. Mulți politicieni americani au vrut să fie convinși de asta, iar Ahmed Chalabi a fost omul potrivit la momentul potrivit, pentru publicul potrivit. Elitele americane din politica externă au crezut cu naivitate în spusele acestuia”.

Încă înainte de începutul războiului pe 19 marie 2003, au existat multe voci în lumea întreagă care puneau la îndoială afirmația președintelui american George W. Bush și premierului britanic Tony Blair că Irakul ar ascunde arme chimice și nucleare, încălcând legile internaționale.

Când Agenția Centrală de Informații a Statelor Unite, CIA, care a fost tot timpul sceptică față de Chalabi a încetat căutările în aprilie 2005 și a spus că ele au mers „cât de departe a fost fezabil” fără a se descoperi nimic, argumentul inițial în favoarea războiului a căzut.

Administrația președintelui Bush a dat vina pe Chalabi și partidul acestuia, Congresul Național Irakian pentru furnizarea informației false. Dar asta se întâmpla mai târziu.

La scurt timp de la începutul războiului, însă, Chalabi se întorcea în Irak după decenii de exil, în aprilie 2003, cu planuri mari în epoca post-Saddam. Provenind dintr-o proeminentă familie șiită, Chalabi era însărcinat cu „de-Bathificarea”, Irakului, adică înlăturarea din funcții cheie a sunniților din Partidul Ba'ath al lui Saddam.

Văzând, un mai târziu, că Statele Unite nu mai au încredere în el, îi taie fondurile pentru propriul partid, îi percheziționează sediul și-l acuză de fraudă, fals și colaborare cu Iranul, Chalabi s-a repliat. S-a transformat în critic al invaziei și a intrat cu partidul său într-o alianță șiită. După alegerile din 2005, a fost numit vicepremier.

A revenit prima dată la Washington în noiembrie 2005. După o discuție cu ușile închise cu oficialități din administrația Bush, Chalabi a respins acuzațiile că ar fi încurajat războiul pentru a se instala în locul lui Saddam.

„În ceea ce privește faptul că am indus în eroare guvernul american în mod deliberat, aceasta este o născocire”.

Astăzi, Chalabi locuiește într-o casă bine păzită din zona elitară a Bagdadului. Și-a păstrat și domiciliul din Liban, unde a lansat o televiziune în arabă care emite în Orientul Mijlociu de anul trecut.

În Irak, este deputat. Încă mai conduce Congresul Național Irakian, care face parte din Coaliția Națională a premierului șiit, Nouri al-Maliki.

Dar analiști politici ca Fawaz Gerges de la London School of Economics nu cred că Chalabi va mai ajunge să conducă Irakul.

„N-a avut niciodată vreo bază socială de sprijin solidă în Irak. A fost mai degrabă dorință decât realitate și a făcut parte din campania sa de marketing pentru elitele americane. A convins politicienii americani înainte de război că avea acea bază. Nu și CIA-ul, care știa mai bine”.

Chalabi a refuzat solicitarea de interviu din partea Europei Libere. UN consilier de-al său a declarat că politicianul se teme că spusele sale pot fi denaturate în Irak și alimenta violențele sectare.
XS
SM
MD
LG