Saptamina aceasta presedintele Statelor Unite, Barack Obama se intilneste cu premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, in cadrul turneului sau in Israel, teritorii palestiniene si Iordania. Ce se poate astepta de la aceasta intilnire? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
David Miller, vice-presedinte la Fundatia Wilson din Washington, scrie in Washington Post ca relatia intre cei doi lideri a fost dificila de la bun inceput. Netanyahu este sceptic cu privire la politica americana, mai ales atunci cind la cirma tarii se afla un presedinte ambitios, cu obiective majore in procesul de pace.
Tensiunea a fost accentuata atunci cind Obama a insistat ca constructiile de asezari evreiesti in teritorii ocupate sa fie oprite si nu a demonstrat atasament emotional fata de Israel, asa cum a fost cazul cu anumiti predecesori ai sai.
Expertul crede ca o vizita prezidentiala nu rezolva intreaga gama de probleme. Dar in ajutor ar putea sari citiva factori externi: criza nucleara iraniana, procesul de pace israeliano-palestinian si dorinta lui Netanyahu de a isi mentine relevanta in politica israliana dupa ce recentele alegeri il pun in situatia de a face echilibristica in materie de coalitii.
In cercul apropiatilor primului ministru israelian, Obama a stirnit neliniste, asa cum s-a intimplat la sfirsitul anilor '80 cind primul presedinte Bush si secretarul de stat, James Baker au intensificat retorica impotriva asezarilor evreiesti. Miller spune ca la inceputul primului mandat Obama, premierul Netanyahu a avut senzatia ca noua administratie Americana si-ar fi dorit pe altcineva in fruntea Israelulul. Si sentimentul era reciproc – scrie Miller. Apoi, Netanyahu l-a umilit pe vice-presedintele Biden cind a anuntat in 2010 noi constructii in asezari, pe durata vizitei vice-presedintelui american. In timpul recentei campanii electorale americane, Netanyahu a lasat sa se inteleaga ca l-ar prefera pe Mitt Romney, in fruntea principalului aliat al Israelului.
Expertul de la Brookings sustine ca Obama a pierdut credibilitate in Israel, cind a insistat ca extinderea de asezari sa fie oprita, apoi a pierdut increderea arabilor cind s-a razgindit, pentru ca sentimentul de nereusita sa se accentueze cind a incercat sa ofere Israelului echipamente militare daca renunta la extinderea asezarilor.
Autorul articolului arata ca Benjamin Netanyahu nu are incredere in nimeni – in special arabi sau americani – care crede ca intelege regiunea mai bine decit el. Miller spune ca in ciuda relatiilor excelente dintre tari, presedinti americani si premieri israelieni au avut relatii tensionate in ultimele decenii, cu exceptia lui Bill Clinton. Este nevoie scrie Miller de „respect, intelegere si reciprocitate care genereaza incredere sau cel putin capacitatea de a conlucra in chestiuni care sint in interesul ambelor tari”. Si in ciuda problemelor de la virf, raporturile institutionale intre Statele Unite si Israel sint mai bune ca oricind in chestiuni de securitate si cooperare militara si de informatii.
