Linkuri accesibilitate

„Crearea unui model pe baze durabile, sănătoase nu este posibil fără investiţii în sectoarele productive”


Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Valeriu Prohnițchi și Ion Tornea.



Ce cuvinte ar vrea sa audă guvernul doborât de pe soclu de colegii legislatori care, vorba aia, botează, dar zile nu dau? La fel ca şi fotbaliştii lui Becali, ar vrea, probabil, barem să nu fie huiduiţi de galerie ori împroşcaţi cu chiştoace. Numai că guvernul şi-a ales, ca şi fotbaliştii, un rol absolut ingrat. În consecinţă, oricine scoate din cutia poştală factura pentru termoficare ori face plinul la tractorul cu care vrea să iasă în câmp se simte în drept să rostească cuvintele ce le-au fost aruncate deunăzi în ceafă steliştilor. Întrucât noi nu facem nici galerie şi nici antigalerie, vom practica astăzi un gen mult mai paşnic – analiza şi dezbaterea.

Invitaţilor mei le-am propus să treacă în revistă cele mai importante şi cele mai vizibile promisiuni neonorate de guvernul defunct al celei de-a doua alianţe proeuropene.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află directorul executiv al Centrului de analiză Expert-Grup, Valeriu Prohniţchi, şi Ion Tornea, expert la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale Viitorul.

Europa Liberă: Aş fi vrut să trecem în revistă cele mai importante şi vizibile promisiuni ale partidelor formatoare de Alianţă pentru Integrare Europeană care nu au fost onorate. Indiferent dacă ne aşteaptă sau nu o campanie electorală sau cât de repede vom intra în ea, lumea este curioasă să facă acest bilanţ. Şi, spre deosebire de partidele care vor să arate lucrurile făcute, în vitrină, noi avem obligaţia să intrăm prin uşa din spate să vedem în debara cum stau lucrurile, să vedem spatele decorului propagandistic pe care partidele deja încep să îl scoată în faţă. Domnule Prohniţchi, v-aş ruga pe dumneavoastră, mai întâi, să deschideţi această listă, mai ales, după ce vicepremierul, ministru al economiei, Valeriu Lazăr, a recunoscut că lucrurile nu merg atât de bine cum, de regulă, erau prezentate.

Valeriu Prohniţchi: „Dacă ne referim la campania electorală din 2009, câteva slogane reapar în memorie: „Moldova fără sărăcie” , un alt slogan care a rămas celebru: „Schimbarea până la capăt”. Primul aparţinea PLDM-ului, al doilea, dacă nu greşesc, vine de la PL.”

Europa Liberă: Şi cineva făcea bancuri sinistre pe chestia asta, Moldova fără săraci înseamnă să moară toţi săracii.

Valeriu Prohniţchi: „Da. Şi a mai fost, ca să nu uităm, şi de Partidul Democrat. Partidul Democrat promitea să se războiască cu cei care în trecut formau aşa-numita „curte domnească”. Acestea sunt trei slogane majore, care îmi reapar în memorie. Şi eşecuri putem să constatăm pentru toate, fiecare din acestea trei. Sărăcia, probabil, a mai scăzut în ultimii câţiva ani, dar avem încă foarte mulţi săraci. Rata sărăciei este înaltă, chiar dacă o raportăm la pragul naţional de sărăcie, care este un prag foarte generos, dar dacă şi ne comparăm cu ţările europene.

Schimbarea până la capăt” nu am văzut-o, inclusiv în sfera economică. Inclusiv Partidul Liberal, cel care a promovat acest slogan, de multe ori, a promovat decizii de politică economică care veneau în contradicţie vizibilă cu principiile doctrinare ale liberalismului. Şi această „schimbare până la capăt” nu a fost una efectivă.

Partidul Democrat este de multe ori învinuit, să spunem aşa, de experţi, de oameni care pricep domeniul, că anume în acest partid, de fapt, sunt oamenii care în trecut formau „curtea domnească”, adică cei care primeau beneficiile economice de la sprijinirea unui partid, unui regim politic. Şi că sistemul nu a fost schimbat, ci, pur şi simplu, a fost preluat controlul asupra lui.”

Europa Liberă: Domnule Tornea?

Ion Tornea: „Eu voi încerca să îmi aduc aminte de obiectivele programului de activitate a guvernului. Prima ar fi reforma justiţiei, care aşa şi nu a fost dusă până la capăt. Un alt obiectiv major a fost lupta împotriva corupţiei. Iarăşi nu am asistat, pe parcursul acestor ani, nici la un proces răsunător. Nu am atestat progrese semnificative în lupta împotriva corupţiei. Ba din contra, suntem, cred că, martori la sporirea acestui fenomen, lucru confirmat de clasamentele internaţionale, în care stăm foarte prost la capitolul corupţie.

Ion Tornea

Ion Tornea

Un alt obiectiv: guvernul nu a reuşit să schimbe modelul de creştere economică. Am rămas la acelaşi model, chiar cu accente mai pronunţate, bazat pe remitenţe şi pe consum intern.

Un alt obiectiv a fost eliminarea constrângerilor administrative în mediul de afaceri. Pot să vorbesc mult pe această temă pentru că lucrez cu mediul de afaceri şi ştiu foarte bine care este dispoziţia acestuia. Mediul de afaceri nu numai că nu a resimţit eliminarea de bariere administrative. Ba din contra, barierele acestea s-au cumulat pe parcursul anilor. Mediul de afaceri spune că chiar şi pe timpul comuniştilor era mai uşor.”

Europa Liberă: Atunci când guvernarea îşi propune obiective majore, lichidarea sărăciei sau lupta cu corupţia, combaterea corupţiei, sunt, de fapt, apriori, nişte obiective greu de atins.

Valeriu Prohniţchi: „Sunt două etape la care se schimbă esenţial retorica partidelor. Atunci când ele sunt angajate în campania electorală, ele evident că trişează şi spun minciuni, la stânga şi la dreapta, ştiind apriori că unele obiective sau promisiuni sunt irealizabile. Vine a doua etapă, atunci când partidele, care au intrat în guvern, formează o coaliţie şi această coaliţie de guvernare elaborează un program. Iată aici cumva partidele deja se confruntă cu anumite realităţi economice şi, în general, programele de guvernare şi în Moldova, şi peste tot în lume tind să fie cumva mai ancorate în realitate, dar nu în mod necesar.

Valeriu Prohnițchi

Valeriu Prohnițchi

Şi iată actualul program de activitate a guvernului sau a fostului guvern deja, guvernul în exerciţiu... avem, de fapt, un program care seamănă foarte mult cu o listă de cumpărături. Adică punem în lista aceasta tot ce ne trebuie şi nu stabilim o anumită listă a priorităţilor, ca să începem cu constrângerile cele mai severe. De ce a făcut guvernul acest lucru? Este rezultatul acestui echilibru şi al controlului reciproc dintre cele trei partide care au vrut să vadă în programul de activitate a guvernului lucruri pe care le-au avut iniţial în propriile documente programatice.”

Europa Liberă: Adică fiecare bucătar a venit cu suplimentul lui?

Valeriu Prohniţchi: „Da. Şi până la urmă, am obţinut un fel de mâncare greu de digerat. Promisiunea implicită, cea mai importantă pe care a făcut-o guvernul în exerciţiu, prin programul de guvernare, care a fost aprobat, a fost, de fapt, de a schimba modelul de guvernare a acestei ţări. Şi vedem că nu s-a schimbat nimic. Au fost câteva scandaluri care au pornit de la animozităţi personale, acestea au răbufnit în public. Dar aceste scandaluri au fost extrem de utile, pentru că ele au arătat cu adevărat cum funcţionează sistemul politic-economic moldovenesc. Eu personal nu văd azi schimbări cardinale ale actualului regim politic cu cel care a predominat în Republica Moldova din 1991 până în 2009.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să însemne un model nou, pe înţelesul ascultătorilor?

Ion Tornea: „Un model nou ar fi însemnat, în primul rând, un model de creştere economică bazată pe nişte factori durabili. Modelul pe care s-a bazat creşterea economică în Republica Moldova a fost unul nesustenabil, nedurabil. Acest fapt este evidenţiat de crizele prin care trecem.”

Europa Liberă: Daţi exemplu, ce fel de factori?

Ion Tornea: „Modelul actual este bazat pe consum intern, alimentat din remitenţe. Este un factor foarte volatil, pentru că, imediat ce factorii externi sunt defavorabili, remitenţele scad sau consumul intern scade.”

Europa Liberă: Dar de ce ar trebui guvernul să renunţe la perna aceasta de oxigen, dar banii bine merci merg Western Union sau marşrutcă? De ce ar trebui să renunţe?

Ion Tornea: „Nu că ar trebui să renunţe. Ar trebui să construiască un alt model bazat pe nişte factori mai sănătoşi. Şi mă refer la sectoare care produc mărfuri care pot fi exportate şi care pot înlocui importul. Pentru că actualmente trăim doar din impozite indirecte, care depind foarte mult de consum, depind foarte mult de veniturile populaţiei.”

Europa Liberă: Dar cum, domnule Tornea? Explicaţi-mi pe înţelesul meu, al unui profan, cum pot eu, guvernul, să îl determin pe domnul Prohniţchi să înceapă a produce tractoare?

Ion Tornea: „Să-i creaţi condiţii favorabile domnului Prohniţchi. Dacă domnul Prohniţchi este un producător de tractoare, trebuie să-i creaţi aşa condiţii ca dumnealui să investească nu în producerea tractoarelor Belarus, dar să vină în Moldova. Când spun „crearea unui nou model”, mă refer, în primul rând, la investiţii, pentru că crearea unui model pe baze durabile, sănătoase nu este posibil fără investiţii.”

Europa Liberă: Dar panerele acestea cu bani, care auzim că au venit de la europeni, de la americani, acestea nu sunt investiţii?

Ion Tornea: „Din păcate, nu, nu sunt investiţii acestea. Mă refer la investiţii în sectoare productive, sectorul industriei, sectorul agricol, chiar şi sectorul transporturi. Mă refer la acele servicii care pot fi vândute, vândute populaţiei, vândute la export. Ceea ce consumăm noi, de fapt, consumăm doar import, consumăm produse pe care le producem doar pentru consum propriu. Valoarea adăugată a acestor produse pleacă peste hotare, dacă vorbim de importuri. În al doilea rând, acest model ne face foarte vulnerabili la crize. Nu avem cu ce răspunde acestor crize şi suntem nevoiţi să plutim pe val.”

Europa Liberă: Domnule Prohniţchi, model nou ce înseamnă?

Valeriu Prohniţchi: „În argumentarea mea de mai sus, eu, de fapt, mă refeream la niţel altceva. Eu mă refeream la felul în care se guvernează o economie de piaţă, pentru că am impresia, vectorul social, predominant în Republica Moldova, este că totuşi construim o economie de piaţă. Şi atunci când vorbeam de modelul de guvernare anume a economiei, mă refeream la trei aspecte importante.

Primul este felul în care se adoptă deciziile strategice, adică felul în care guvernul vede viitorul economic al acestei ţări.

Al doilea element: felul în care funcţionează instituţiile, care sunt responsabile de implementarea acestor strategii.

Şi al treilea element ţine de prestarea serviciilor publice necesare, pentru ca economia să funcţioneze. Deci iată la toate aceste trei paliere am văzut o inconsistenţă strategică evidentă. Vedem conflicte publice între Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor. Ministerul Economiei punând accent mai degrabă pe factorii de creştere economică imediată şi fiind gata să-şi asume anumite riscuri de dezechilibrare a finanţelor publice, adică acceptând un deficit bugetar mai înalt. Pe de altă parte, avem Ministerul Finanţelor care mai mult este interesat de disciplina fiscală imediată şi de faptul ca această barcă bugetară să nu fie dezechilibrată prea puternic. Exact aceleaşi conflicte, viziuni divergente au fost reflectate şi în felul în care funcţionează instituţiile.

La nivelul serviciilor publice avem exact aceleaşi probleme grave cu felul în care instituţiile responsabile de prestarea serviciilor prestează aceste servicii. Avem Minister al Agriculturii căruia mai mult îi pasă de colectarea informaţiilor despre aratul de primăvară şi monitorizarea unor firme pe care le controlează, cum ar fi Tutun-CTC, decât de definirea unor politici agricole propriu-zise. Deci pot să spun că, în ultimii trei-patru ani, Moldova, deşi a fost în stare să creeze o imagine excepţională pe plan extern, aici, în interior, lucrurile, în linii mari, funcţionează la fel cum funcţionau.”

Europa Liberă: Domnule Prohniţchi, dar mă gândesc, dacă aş fi eu, Doamne fereşte, în cabinetul de miniştri, mă gândesc de unde, oameni buni, vreţi voi gaz mai ieftin, vreţi agricultură performantă, dacă toată lumea traversează criză, toată lumea e în mare dificultate? De ce în Moldova ar trebui să fie mai bine?

Valeriu Prohniţchi: „Pentru că Moldova are un enorm potenţial economic nevalorificat. Agricultura moldovenească, dacă ar funcţiona la potenţialul său pe care îl are, ar fi în stare să fie unul din cei mai de temut concurenţi în regiune. Şi mă refer nu la producerea grâului sau porumbului, ci la producerea unor culturi agricole cu valoare adăugată mult mai înaltă. Pentru aceasta Ministerul Agriculturii ar trebui, în mod cardinal, să-şi revizuiască felul în care, în primul rând, funcţionează acest Minister.

Acest Minister sunt sigur că poate fi redus la o treime din actualul personal, care lucrează fără absolut nicio pierdere pentru economia naţională, dacă nu cumva chiar cu câştig pentru economia naţională. În al doilea rând, trebuie definite clar şi pe termen lung, preferabil, priorităţile pe care le are acest Minister. În loc de aceasta, Ministerul, în fiecare an, schimbă, spre exemplu, măsurile care sunt subvenţionate din Fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli. Acesta e doar un exemplu.

Investitorii, care caută o destinaţie pentru capitalurile lor, în ultimul rând sunt interesaţi de mărimea taxelor pe care le vor plăti. Cel mai important pentru ei este felul cum vor fi trataţi de autorităţile fiscale, cât de predictibilă este legislaţia fiscală. Dacă această legislaţie se schimbă în fiecare an sau, mai rău, chiar de două ori pe an, evident că ei se vor gândi de două ori înainte de a veni în Republica Moldova. Mai ales că Republica Moldova are concurenţi de temut în această competiţie pentru atragerea investiţiilor străine. Or, o companie ca Nokia sau Nestlé, atunci când se gândeşte la deschiderea unei fabrici, nu se gândeşte anume la Republica Moldova, ci se gândeşte la regiunea mai largă şi compară Moldova cu Ucraina, cu România, cu Slovacia. Toate aceste ţări oferă, din punct de vedere instituţional, condiţii mai bune, decât le oferă Republica Moldova, spre regret.”

Europa Liberă: Da, dar Moldova a fost un exportator de temut de vinuri.

Valeriu Prohniţchi: „Actualul sector vitivinicol moldovenesc este un mix dintre exemple de succes foarte bune şi de fabrici vinicole care de abia îşi duc existenţa. Deci avem un tip de producători care au investit propriile resurse în noi plantaţii, în tehnologii italiene şi bine mersi au reuşit să-şi diversifice pieţele de desfacere, nu au aşteptat indicaţii de la guvern, nici măcar suport politic din partea guvernului.

Avem alt tip de întreprinderi agricole, unele în proprietate de stat, care abia îşi duc existenţa, menţin aceeaşi factori, dacă putem spune, de management şi tehnologici, care pun mai mult accentul pe cantitate şi nu pe calitate.

Or, Moldova nu are nicio şansă să valorifice acest brand naţional prin cantităţi. Nu avem plantaţii suficient de întinse ca să livrăm mii de tone. Mai degrabă modelul moldovenesc al producţiei de vinuri s-ar apropia de modelul francez, Chateau Vitalny, Orhei

Chateau Vitalny, Orhei

bazat pe modelul acesta al chateaux-urilor în jurul căruia se află plantaţiile şi producătorul mic controlează întregul lanţ valoric, de la culegerea strugurilor până la îmbuteliere şi livrarea vinului. Cam în aşa fel, de fapt, ar trebui să fie construită sau abordată întreaga agricultură moldovenească.

Nu trebuie să punem accent pe ferme, pe complexe zootehnice mari. M-aş gândi de două ori, dacă aş fi în locul ministrului Agriculturii, dacă vreau sau nu să susţin, spre exemplu, creşterea vitelor cornute mari. Mai degrabă aş investi în alte ramuri ale zootehniei pentru care avem avantaje competitive, cum ar fi, spre exemplu, avicultura sau creşterea iepurilor, sau alt gen de activităţi care, la prima vedere, ar putea să pară exotice, dar în realitate generează o enormă valoare adăugată şi venituri mari pentru fermieri. Pentru aceasta fermierii trebuie…”

Europa Liberă: Bine, dar ministrul Agriculturii susţine, de exemplu, irigaţia, susţine construcţia de frigidere pentru păstrarea fructelor şi legumelor.

Valeriu Prohniţchi: „Nu prea susţine el construcţia acestor frigidere, pentru că de multe ori am impresia că Ministerul vrea nu să susţină construcţia frigiderelor sau a pieţelor agroalimentare, ci vrea să substituie, de fapt, iniţiativa privată, cu supravegherea sau chiar proprietatea directă La Secăreni

La Secăreni

asupra acestor infrastructuri. Iar de irigare…; irigarea nu este un factor de succes pentru agricultura moldovenească. Chiar de am avea sisteme de irigare peste tot în Moldova, nu ar fi suficiente rezerve de apă ca să ajungă la toată lumea. Deci trebuie de bazat pe alte soiuri de plante care sunt mai rezistente la condiţiile climaterice destul de aride, în ultimele două decenii.”

Europa Liberă: Aceasta e mingea în terenul Academiei. Domnule Tornea, ce nu ştie să facă guvernul sau nu este lăsat să facă astfel, încât să gestioneze de o manieră modernă agricultura, în special, dar şi economia, în general?

Ion Tornea: „Aş începe de la ce aţi spus şi dumneavoastră. M-aş referi la acelaşi interviu al domnului ministru Lazăr, care a spus un lucru simptomatic şi foarte reprezentativ pentru starea lucrurilor din guvernarea Alianţei pentru Integrare Europeană.

Dânsul s-a referit la infrastructura Ministrul economiei, Valeriu Lazăr

Ministrul economiei, Valeriu Lazăr

calităţii şi a spus: „Noi am reuşit să armonizăm aproape două mii de standarde la standardele europene, circa o mie de standarde la cele internaţionale. Am anulat aproape trei sute de standarde naţionale neconforme cu cele internaţionale. Însă nu am reuşit să creăm o reţea de laboratoare, nu am reuşit să creăm proceduri prin care aceste standarde să funcţioneze”. Păi iată aceasta o spune domnul ministru şi o recunoaşte.

A spus-o mai înainte şi domnul prim-ministru altfel, că stăm foarte slab la capitolul implementare. Lucrul acesta, pe care l-a spus domnul Lazăr, este omniprezent. S-au adaptat legi, strategii, s-au adaptat programe. În acelaşi timp, nu au fost create mecanismele, procedeele de implementare a acestor legi, strategii, programe.

Pot să vă dau o mulţime de exemple. Avem Legea concurenţei, lucrează Legea concurenţei? Nu lucrează. Cum avem monopoluri, cum avem sectoare monopolizate şi practici anticoncurenţiale...; cum le aveam înainte, aşa şi le avem acuma. Nu s-a schimbat nimic. Avem Legea ghişeului unic, o lege foarte importantă pentru mediul de afaceri şi pentru crearea unui climat investiţional atractiv. Funcţionează ghişeul unic? Nu funcţionează. De ce nu funcţionează ghişeul unic? Pentru că nici până acum nu au fost determinate domeniile unde trebuie implementat ghişeul unic, nu au fost create structurile necesare.

Alte legi, Legea cu privire la reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. A fost adoptată Legea. Funcţionează Legea? Nu funcţionează. De ce? Pentru că iarăşi nu au fost adoptate celelalte legi la Legea respectivă. Când se vorbeşte despre rezultate, ne laudă europenii pentru că suntem foarte buni la adoptarea legilor. Iar la capitolul implementare stăm foarte prost, din cauza capacităţii noastre instituţionale, adică nu a noastră, a guvernului, capacităţii foarte slabe instituţionale de a implementa reforme, de a implementa programe, de a implementa acţiuni. Inclusiv capacitatea managerială lipseşte.”

Europa Liberă: A propos, de punerea în aplicare, atunci când vine vorba de programe politice, de exemplu, lupta cu corupţia sau reforma în justiţie, există cumva o cutie de rezonanţă în societate care se indignează, ONG-uri care bat alarma, pârăsc guvernul în exterior? În cazul economiei, cine trebuie să fie cutia de rezonanţă sau de rezistenţă împotriva incapacităţii sau neonorării angajamentelor? Pentru că omul simplu n-are încotro, plăteşte factura, aşa cum îi vine sau la gaz, sau preţul de la piaţă la produsele agricole etc. etc. De fapt, cine ar trebui să fie hârtia de turnesol barem, care să reacţioneze la lipsa acestui management despre care vorbiţi dumneavoastră, domnule Prohniţchi?

Valeriu Prohniţchi: „Evident că ONG-urile specializate au un anumit rol. Dar mult mai important este rolul business-ului, al afacerilor şi nu trebuie tăgăduit nici rolul cetăţeanului simplu, cum aţi spus şi dumneavoastră, pentru că el, în ultimă instanţă, este receptorul deciziilor înţelepte sau proaste.”

Europa Liberă: Da, dar el se va putea indigna efectiv sau transforma în acţiune indignarea sa abia atunci când va veni la urna de vot.

Valeriu Prohniţchi: „Acest tip de acţiune este extrem de puternică şi are efect imediat, chiar dacă nu întotdeauna reacţionează azi la decizia care a fost luată, dar…”

Europa Liberă: Dar e o dată la patru ani. Mai devreme, cine ar trebui să sancţioneze guvernarea, pentru că nu face ceea ce spuneţi dumneavoastră? Şi cum?

Valeriu Prohniţchi: „Rolul principal îl are ceea ce este numit, într-un cuvânt larg, societatea civilă. Societatea civilă însemnând sindicate, patronate, ONG-uri, biserică, partidele politice din opoziţie, toţi cei care nu sunt implicaţi în mod direct în guvernare. Pentru aceasta, evident, că cetăţenii, în general, trebuie să fie mai puţin întunecaţi, din punct de vedere economic, decât sunt azi, mai bine informaţi.

Avem nevoie de o presă nu doar diversă ca reprezentare, ca surse de finanţare, dar şi realmente independentă, o presă care, dacă ar încolţi un subiect, nu l-ar lăsa, ci l-ar duce până la capăt, o presă care s-ar documenta, care să înţeleagă dedesubturile unor date statistice sau unor declaraţii publice, făcute de politicieni. Eu cred că direcţia de mişcare a societăţii civile moldoveneşti este una bună. Este lentă, e adevărat, dar societatea moldovenească încet-încet totuşi se luminează.

Eu cred că în orice societate se ajunge la un moment, când nervozitatea şi frustrările explodează. Am văzut acest lucru în cazul unor regimuri mult mai opresive, decât cel cu care ne-am confruntat noi, în Republica Moldova. Să luăm, de exemplu, acest val de revoluţii din nordul Africii, care a fost un lucru total neaşteptat pentru aceste regiuni. Deci iată această explozie socială din nordul Africii, în ultimă instanţă, a fost cauzată de factori economici, de şomajul foarte înalt în rândul tinerilor, de faptul că aceste societăţi vedeau o îndepărtare tot mai mare din partea elitelor faţă de problemele cu care se confruntă omul simplu şi o inegalitate a veniturilor în creştere.”

Europa Liberă: Cum zice omul de la ţară: „Să nu fie de măsură”. Doamne fereşte de preţul pe care îl plăteşte Siria, de exemplu, pentru schimbare. Domnule Tornea, dumneavoastră în cine aţi pune speranţe, atunci când trebuie chemaţi la raport guvernanţii?

Ion Tornea: „Eu aş vrea foarte mult ca rolul acestei hârtii de turnesol să fie într-adevăr exercitat de către societatea civilă, de către ONG-uri, de către patronate, de către sindicate. Din păcate, guvernul nostru şi nu vorbesc numai de guvernul Alianţei, chiar şi guvernele trecute au fost foarte imune la manifestările venite din partea societăţii civile.

Guvernului nu-i pasă de culoarea hârtiei de turnesol. Istoria de până acum a demonstrat că o hârtie de turnesol mai eficientă a fost presiunea din partea organismelor internaţionale. De fapt, toate reformele s-au făcut sub presiunea organizaţiilor internaţionale. Îmi pare rău să spun acest lucru, dar autorităţilor moldovene – fie ele din Alianţă sau din afara Alianţei – le pasă mai mult de presiunea venită din exterior. Şi este explicabil. De ce?”

Europa Liberă: Turta şi biciuşca.

Ion Tornea: „Exact. Pentru că şi finanţările vin din exterior. De fapt, această presiune este mult mai resimţită şi efectul sistării acestor finanţări, în cazul când autorităţile nu ar reacţiona la presiunile venite din exterior, aşa cum nu reacţionează la cele venite din interior. Deci, atunci când presiunile venite din interior ar fi la fel de mari ca cele venite din exterior, cred că aceasta ar face autorităţile să reacţioneze.

Din păcate, nici societatea noastră civilă nu este prea activă şi nu este prea organizată. Mă refer aici şi la ONG-uri, şi la asociaţiile de afaceri, şi la patronate, şi la sindicate. Deci nu avem, de fapt, sindicate. Sindicatele sunt o organizaţie pur formală, care nu-şi îndeplineşte rolul pe care ar trebui să-l îndeplinească. Nici asociaţiile de afaceri nu pun prea multă presiune asupra guvernului. Cred că aici societatea civilă are mult de învăţat.”

Europa Liberă: Domnul Prohniţchi zice că avem o schimbare şi, de exemplu, îndrăznesc să afirm şi eu că lucrurile se mişcă într-o direcţie corectă, poate mai lent, decât s-ar cuveni. Ultima întrebare: toată lumea acum, când se aşteaptă o schimbare a guvernului, vorbeşte despre acordul de Alianţă, despre anexa care presupunea partajarea funcţiilor, dar, din păcate, nu vorbim tocmai despre lucrurile esenţiale, vitale care influenţează în mod direct viaţa omului simplu. Poate acolo ar fi cazul, atunci când va veni un nou premier sau acelaşi premier cu haină nouă, cu această ocazie, viitorul guvern să-şi revizuiască şi să vadă lista celor nefăcute şi nu lista celor făcute, domnule Prohniţchi?

Valeriu Prohniţchi: „Tocmai aici vine extrem de important rolul alegătorului. Domnule Botnaru, v-aţi referit mai sus la aceasta, că se produce rar, observăm, rar, o dată în patru ani acest rol, dar haideţi să ne uităm, încă o dată, ce fel de elite avem noi. De ce ele reacţionează doar la factorii externi? Explicaţia este extrem de simplă. Din cauza că elitele politice, în marea lor majoritate, în cazul Republicii Moldova, nu-şi leagă propriul lor viitor de felul în care va funcţiona acest stat. Copiii lor învaţă în universităţi şi licee din străinătate, capitalurile lor sunt, în mare parte, exportate. Vedem aici vile costisitoare deconspirate de presă, dar presa nu întotdeauna reuşeşte să afle că vile de cinci ori mai scumpe aparţin demnitarilor moldoveni în Spania, Odesa sau Bucureşti. Acesta este primul factor extrem important.

Şi al doilea factor extrem de important este felul în care, în general, cetăţenii îşi concep în Moldova propria lor viaţă, orizontul de timp la care ei gândesc. Din păcate, suntem constrânşi de mulţi factori să judecăm în termeni extrem de scurţi. Oamenii nu se gândesc la ce vor face peste un an. Oamenii se gândesc ca să lege tei de curmei şi să ajungă până la următorul salariu. Exact cam după acelaşi model, în linii mari, funcţionează ONG-urile moldoveneşti, sindicatele, patronatele. De multe ori au o agendă, să spunem aşa, foarte egoistă, orientată spre atingerea unor obiective imediate, pe termen scurt, şi nu întotdeauna se gândesc care este rolul lor în economia moldovenească.

Iată, anume aceste pături, dacă putem să spunem, social active, au rolul cheie în a explica electoratului larg cât de credibile sunt promisiunile economice făcute de guvernare, pentru că nu putem să sperăm că vom avea un ONG înţelept, o universitate cu resurse excepţionale, care să joace în mod individual acest rol. Rolul de iluminare a maselor îl au, încă o dată spun, aceste grupuri social active. Dar, pentru ca să poată să joace acest rol, ele trebuie să-şi regândească, dacă putem spune aşa, filosofia lor faţă de viaţă.

Europa Liberă: Domnule Tornea, putem noi, societatea, să forţăm viitorii miniştri, viitorul cabinet de miniştri să-şi pună cenuşă pe cap şi să vină exact cu o trecere în revistă a obiectivelor neatinse, a promisiunilor neonorate?

Ion Tornea: „Eu mi-aş dori foarte mult ca societatea civilă, ca organizaţiile neguvernamentale, ca mediul de afaceri să pună mai multă presiune pe guvernare, într-un fel, să indice asupra promisiunilor neonorate. Dar sunt foarte sceptic în această privinţă şi am spus anterior de ce. Pentru că nu avem această tradiţie, în primul rând, nu avem tradiţia sindicatelor, patronatelor care îşi asumă un rol activ. Eu îmi pun cele mai mari speranţe în Acordul de Asociere, inclusiv în Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Risc să mă repet, dar aceştia s-au dovedit a fi factorii cei mai eficienţi de schimbare în Moldova.”

Europa Liberă: Deci sfântul Nicolai din cui?

Ion Tornea: „Exact. Şi dacă acest Sfânt Nicolai din cui nu vine din interior, atunci sper foarte mult ca el să vină din exterior.”

Pe aceeași temă

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG