Linkuri accesibilitate



Olaf - Oficiul European de Lupta Împotriva Fraudei - a fost creat relativ tardiv, in 1999, dupa decenii in care niciun organism european altul decat Curtea de Conturi nu verifica buna folosire a fondurilor UE si eventualele deturnări.

Bazat la Bruxelles, cu efective de circa 500 de anchetatori, din care majoritatea sint juristi si avocați, Olaf se mai ocupa si de traficul de influența in instituțiile europene, iar crearea Oficiului a fost determinată atunci in mod direct de căderea Comisiei Europene conduse de luxemburghezul Jacques Santer, in care comisăreasa franceză Edith Cresson își favorizase niște colaboratori pentru a obține poziții remunerate in cadrul Comisiei UE.

Olaf a permis, in deceniul sau de activitate, condamnarea unor mari fabricanți americani de țigări, care se foloseau de rețele de distribuție ilegală in Europa. Olaf a cunoscut insa si mari eșecuri, precum atunci cand a lansat acuzații împotriva biroului de statistica al UE, Eurostat. Neputandu-le dovedi, Olaf a trebuit sa plătească despăgubiri directorului Eurostat, care fusese pus in cauza personal.

Functionarea Olaf este insa din ce in ce mai contestata, in special in urma recentei "afaceri Dalli", in urma căreia fostul comisar european maltez Joseph Dalli a fost forțat de către șeful Comisiei europene Jose Manuel Barroso sa demisioneze, acuzat ca ar fi fost implicat intr-un târg cu lobbyul tutunului din UE.

Dalli a fost forțat sa demisioneze, descoperindu-se ulterior ca de fapt propriul cabinet al lui Barroso avusese contacte cu lobbyul tabacului si ca in realitate maltezul Dalli căuta sa introducă o legislatie restrictiva a comercializării tutunului. Olaf a refuzat sa le arate documentele necesare europarlamentarilor ca le solicitau, trimitandu-le in schimb direct autorităților malteze pentru ca acestea sa-l ancheteze pe indepartatul Joseph Dalli.

De aici pînă la acuzația ca șeful Comisiei UE Barroso s-ar fi folosit de Olaf pentru a se debarasa de un comisar stanjenitor nu a fost decât un pas, pe care l-au făcut unii europarlamentari ecologiști care au cerut, in mod paradoxal, deschiderea unei anchete asupra funcționarii Olaf.

Cu aceasta ocazie s-a descoperit ca Parlamentul european nu are nicio posibilitate de a controla activitatea Olaf si ca structurile de conducere ale Oficiului anticorupție nu dau socoteală altcuiva decât direct lui Barroso.

Ca in cazul multor altor instituții europene, Olaf este acum acuzat de opacitate si de funcționare nedemocratică, din moment ce nu este supus niciunui control din partea singurii instituții UE alese: Parlamentul european.

----

Să fie oare adevărat că Republica Moldova şi-a dobîndit reputaţia de “gaură neagră a corupţiei” în Europa şi s-o fi gîndind Uniunea Europeană în mod serios să-şi regândească finanţarea pentru acest stat crezând că a finanţa Moldova ar însemna să finanţezi corupţia?

Este exact ceea ce se pretindea acum două zile într-un articol publicat pe o pagină web a Parlamentului European, tradus şi publicat de câteva instituţii media din Republica Moldova.

Articolul fusese publicat pe portalul informaţional al instituţiilor UE cu sediul la Bruxelles la rubrica ştiri, dar stilul acestuia şi lipsa unor surse relevante pe care ar fi fost bazate constatările li s-au părut suspecte unei redacţii de la Chişinău, săptămânalul de investigaţii „Ziarul de Gardă”.

Reporterii de la această publicaţie au şi demarat o anchetă, iar directoarea săptămânalului, Alina Radu, ne-a povestit ce anume au reuşit să afle jurnaliştii:

„Chiar vrem să informăm mai mult cititorul de aici despre corupţie şi despre ce zic străinii despre asta, dar mai ales instituţiile europene.

Dar când ne-am uitat mai atent la acest articol am văzut că nu este nici o sursă. Am citit de 2-3 ori articolul şi am văzut că e citată o singură instituţie, am deschis pagina ei web şi am văzut că ea nu mai funcţionează de aproape un an.

Ne-au apărut mai multe dubii şi de aceea am făcut o cercetare. Am primit răspunsuri de la instituţii europene, dar nu am primit răspuns de la redacţie, ceea ce ne întristează.

Oficialii europeni care ne-au răspuns sunt miraţi pentru că acea instituţie media pare să aibă o reputaţie bună. Ceea ce ne-a mai mirat că articolul a fost preluat de foarte multe instituţii media de pe glob, dar nu chiar credibile. De parcă ar fi fost un articol scris la comandă ca să fie intoxicată opinia publică.”

Ar putea fi asta o redare a unei opinii generale la nivel de europeni, opinie proastă care există dar care nu se sonorizează. Alina Radu este sceptică:

„Eu ştiu că în Republica Moldova sunt probleme cu drepturile omului, cu corupţia, cu banul public. Dar presa trebui9e să fie presă.

Deci, dacă e o ţară săracă, trebuie să faci şi jurnalism de proastă calitate despre această ţară? Nu cred. Mai târziu acea instituţie din Polonia care a fost citată ne-a răspuns că nu a fost întrebată niciodată despre aşa ceva.

Ştiu că au existat probleme cu fondurile UE şi cu cheltuirea acestor fonduri chiar la Bruxelles. Dar sunt sigură că instituţiile europene au suficiente mecanisme ca să verifice şi chiar dacă nu descoperă un scandal de corupţie la moment, se implică oricând se află.

Aici, în Moldova, ştiu că se fac controale foarte riguroase. Uneori mi se pare că oficialii europeni sunt mai naivi şi nu cred că intenţia de corupţie poate merge mai departe. dar ceea ce ştim noi este că mai devreme sau mai târziu un abuz iese la iveală. ”

Întrebarea rămâne, totuşi, dacă, în viziunea europenilor, are Republica Moldova mari probleme cu cheltuirea fondurilor obţinute de la UE.

Judecând după faptul că articolul a fost retras completamente de pe pagina web a Parlamentului UE, la scurt timp după ce „Ziarul de Gardă” a cerut explicaţii unor instituţii şi oficiali europeni cu privire la conţinutul neargumentat al acestui text, răspunsul pare să fie nu.
XS
SM
MD
LG