Linkuri accesibilitate

Deocamdată cu asta ne putem lăuda, cu castelele frumoase ale unor concetăţeni. Ţara nu are nici măcar o idee naţională care să ne unească, nu are drumuri, nu are mai nimic.



Cred că există la noi oameni mai reflexivi, care încearcă uneori să identifice cea mai mare realizare a Republicii Moldova de la 1991 încoace. Fireşte, o asemenea încercare pare de-a dreptul frivolă într-un spaţiu al sărăciei endemice, al mişmaşului generalizat şi al decăderii morale. Şi totuşi anumite performanţe sînt găsite din cînd în cînd, chiar dacă la o privire mai atentă ele devin liliputane sau chiar se evaporă cu desăvîrşire. Bunăoară, în ultima vreme se aud voci răspicate care susţin că o performanţă a Moldovei sînt paşii făcuţi pe calea integrării europene. Însă peformanţa asta, remarcată de unii, e aproape invizibilă pentru alţii.

Dar există oare o performanţă care să fie evidentă pentru toată lumea, una incontestabilă şi „palpabilă”? Dacă stau să mă gîndesc mai bine, o asemenea realizare există. E pesemne singura noastră performanţă din epoca tranziţiei interminabile. La ce mă refer? Păi, la castelele faraonice, impozante, ale noilor moldoveni. Ele sînt performanţa noastră sigură!

În aceşti ani neguroşi, într-o societate debusolată şi dezagregată, golită de valori, unii dintre concetăţenii noştri au reuşit să-şi înalţe case de milioane, cu mai multe niveluri, case care par decupate din universul mirific al opulenţei occidentale.

În mod normal, prosperitatea omului nu ar trebui să deranjeze pe nimeni într-o societate capitalistă, în care fiecare e liber să-şi construiască fericirea şi castelele. Numai că, iată, în presă apar deseori articole despre discrepanţele uriaşe dintre veniturile unor cinovnici-judecători-vameşi şi sumele de bani cheltuite de aceştia pentru facerea castelelor. Iar şi mai rău e că în mase a tot crescut mereu convingerea că multe din castelele faronice au fost făcute prin mişmaşuri, tertipuri, hoţie ordinară. Convingerea asta alimentează mereu ideologia de sorginte bolşevică, ura faţă de cei bogaţi.

Mă gîndesc că într-o ţară în care sărăcia şi corupţia fac ravagii, toţi guvernanţii-cinovnicii-judecătorii-vameşii-poliţiştii, care au castele de milioane, ar trebui să demonstreze că ale lor construcţii nu au nimic de-a face cu mişmaşul. Dacă ţi-ai făcut casa uriaşă prin muncă cinstită, poţi justifica cu uşurinţă provenienţa banilor şi nici nu e nevoie să bruschezi ziariştii care vin să-ţi fotografieze castelul.

Aşadar, deocamdată cu asta ne putem lăuda, cu castelele frumoase ale unor concetăţeni. În rest, realizările sînt de-a dreptul pricăjite. Ţara nu are nici măcar o idee naţională care să unească cetăţenii, nu are drumuri, nu are mai nimic. Şi se pare că în 22 de ani se putea face mai mult decît casele pe care le avem.
XS
SM
MD
LG