Linkuri accesibilitate

Gheorghe Cojocaru: „Metoda probelor și greșelilor merită să fie urmată, cu condiția să nu se piardă din vedere viteza cu care se scurge timpul politic.”


În vizita sa săptămânală la studioul din Chișinău al Europei Libere, istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru i-a spus colegului nostru Vasile Botnaru că se numără printre cei care nu se grăbesc să pună cruce actualei coaliții de guvernământ.

Gheorghe Cojocaru: „După o lună de la denunțarea Acordului de constituire a Alianței pentru Integrare Europeană de către liderul PLDM, Vlad Filat, pare, totuși, oarecum straniu să se vorbească despre această coaliție a celor trei partide liberale și democratice la timpul trecut. Prea mari sunt, dacă se mai poate spune astfel și nu la trecut, speranțele legate de această forță politică, instalată în 2009 și reinstalată în 2010 după o lungă și crispată guvernare comunistă. Nu numai presa, dar și înșiși liderii și figurile marcante ale celor trei partide aflate astăzi încă la putere, dar, în același timp, pe baricade opuse, sunt cei care exploatează această sintagmă”.

Europa Liberă: Unii observatori spun că în condiţii de criză iese la suprafaţă subconştientul, adică pesimismul care a fost îngropat în cenuşă încă la constituirea Alianţei.

Gheorghe Cojocaru: „Nu știu ce le șoptește subconștientul unui sau altui lider din coaliția de guvernare în curs de auto-distrugere irevocabilă, dar se observă cu ochiul liber că nimeni dintre cei trei nu este predispus spre o depășire a neînțelegerilor și realizarea unui compromis rezonabil. Da, toți aceștia și-au însușit o retorică a responsabilității supreme pentru mersul european al societății, toți și-ar dori o resetare a Alianței și păstrarea unei majorități parlamentare și, totodată, toți, fără excepție, avansează condiții ultimative care fac imposibilă identificarea unei noi formule de coabitare politică și de continuitate la guvernare”.

Europa Liberă: Dar, pe de altă parte, vedem la televizor că toate trei partide şi-au desemnat echipele de negociatori, acestea au primit instrucțiunile de rigoare și au și demarat primele negocieri în acest format.

Gheorghe Cojocaru: „Echipele de negocieri, câte trei din partea fiecărei formațiuni politice, în care intră câte un membru al Guvernului și doi parlamentari au misiunea de a expune și a apăra propriul punct de vedere asupra depășirii crizei, de a se informa asupra pozițiilor partenerilor de dialog și de a informa conducerea de partid asupra acestui schimb de opinii. Este de reținut că în cadrul echipelor de negociatori nu se regăsesc nu numai liderii celor trei partide, și acest aspect este de înțeles, dar nu se regăsesc nici unele dintre personalitățile marcante ale acestor partide ca Dumitru Diacov sau Ion Hadârcă.

După cum se vede, partidele și-au scos la înaintare nucleele dure, împingând într-un plan secund figurile mai moderate, care realizează necesitatea compromisului politic. De asemenea, este lesne de presupus că mandatul acestor negociatori este unul strict prescris și limitat, șefii de partid și conducerea de partid fiind cei care dețin competența luării deciziilor politice”.

Europa Liberă: În aceste condiții, spectatorul care urmăreşte această degringoladă, s-ar putea întreba: de ce totul se reduce la cei trei lideri, care iată că nu se pot înțelege categoric, nu şi-au construit ei, cu mina lor, un cerc vicios?

Gheorghe Cojocaru: „Poate că se intră pe un cerc vicios, dar trebuie, totuși, exploatate toate oportunitățile posibile și contextul evoluțiilor politice pentru a nu păși greșit și a declanșa avalanșa unor consecințe extrem de păguboase și pentru actualii guvernanți, și pentru societate, în ansamblu. Metoda probelor și greșelilor merită să fie urmată, cu condiția să nu se piardă din vedere viteza cu care se scurge timpul politic și, mai ales, să nu se mimeze, ca într-un spectacol de prost gust, preocuparea pentru interesul național”.
XS
SM
MD
LG