Linkuri accesibilitate

Experienţa îmi spune că apucăturile autohtone, obişnuinţa de a soluţiona problemele prin mişmaş, pile, obiceiul de a face parti pris-uri sînt invincibile aici.



Despre depolitizarea unor instituţii de stat şi nu numai se vorbeşte aici ani de zile, iar căruţa depolitizării nu s-a prea urnit din loc. Un nou val de discuţii despre necesitatea depolitizării pîrghiilor statale a fost generat recent de vînătoarea din Pădurea Domnească, de conversaţiile telefonice înregistrate clandestin şi de arestările răsunătoare.

Am asistat de-a lungul anilor la mai multe mese rotunde consacrate depolitizării, cu participanţi gravi, atotştiutori, docţi, care înşirau cu multă convingere tot felul de strategii menite să asigure depolitizarea. Iar strategiile aduse în discuţie erau mai mereu garnisite cu exemple grăitoare din alte ţări. Ideea foarte des invocată era aceea că se poate şi la noi, dacă s-a putut pe alte meridiane.

Şi deunăzi am remarcat pe sticlă un analist care întrezărea o virtuală depolitizare a instituţiilor după crearea unei noi Alianţe pentru Integrarea Europeană.

Ce să spun? O să zic mai întîi că toate discuţiile astea savante nu prea au cum să schimbe situaţia deplorabilă. E ca în cunoscuta zicală Cîinii latră, caravana trece. Căci ce înseamnă, în definitiv, depolitizarea instituţiilor statului? Asta înseamnă că cei cocoţaţi în vărful Vămii, Fiscului, Procuraturii, Poliţiei, Departamentului Anticorupţie şi ai altor instituţii sînt echidistanţi, imparţiali, corecţi, că sînt în serviciul statului şi nu al anumitor partide şi grupuri de interese. Da, partidele înving şi au dreptul să obţină nişte funcţii importante. Dar membrul de partid nu trebuie să-şi folosească funcţia pentru a dezavantaja alte partide.

Sînt subiectiv, fireşte, dar am şi eu o experienţă în spinare. Şi experienţa asta îmi spune că apucăturile autohtone, obişnuinţa de a soluţiona problemele prin mişmaş, pile, obiceiul de a face parti pris-uri sînt invincibile aici. De aceea, şi conversaţiile despre depolitizare vor dura multă vreme. Oamenii de aici ar trebui să-şi schimbe setul de valori şi de obiceiuri. Dar cum?

O idee demnă de pus în practică, după mine, a răsunat într-un recent discurs al premierului în exerciţiu Filat. Acesta a admis că pe durata tranziţiei ar putea fi modificată legislaţia ca în fruntea unor instituţii să fie numiţi cetăţeni străini, „oameni care sînt departe de naşi, cumetri, colegi de partid şi care să asigure o adminstrare absolut echidistantă a veniturilor la buget...”

Aş zice că revelaţia asta tardivă a premierului au avut-o mai înainte mulţi simpli muritori. Şi se pare că, într-adevăr, alte soluţii nu există. Trebuie invitaţi experţii din străinătate. Dar îi mai invită oare şi altcineva în afară de dl Filat? Şi vor dori oare străinii să sară în această ambarcaţiune în derivă?
XS
SM
MD
LG