Nascută la 28 octombrie 1981 in Cimișlia. Absolventă a facultății de istorie la USM și stiinte politice la Unversitatea La Sapienza din Roma. Plecată în Italia din 2005. Co-fondatoare în 2009 a primului ziar al migranților moldoveni „Gazeta Basarabiei”. Președinta asociaței obstești Gazeta Basarabiei.
Luni
Sunt în Moldova de cîteva zile, am revenit din Italia pentru niște chestiuni birocratice ce țin de aparitia ziarului. Cel mai pozitiv lucru în vacanță acasă e vizita la părinți. Peisajul de la țară rămîne neschimbat, sate pustii cu o liniște asurzitoare, cîteva case recent ridicate, foarte frumoase... În rest, îți intră cu cald în suflet lemnele ce trosnesc în sobe, cățelul care te întîlnește la poartă și care nu te mai recunoaște, pentru că noi, cei plecați, nu mai suntem de-ai casei… Satele Moldovei vor rămîne neschimbate și peste o sută de ani, oamenii cu grijile lor vor rămîne departe de partajările de la Chișinău, agricultura cu semne vizibile de degradare totală. Am revenit din liniștea satului în Chișinăul haotic și vulgar. Am mers la editura „Universul”, pentru că a ieșit de sub tipar o altă ediție a ziarului. Deschid un pachet, mă uit la culorile publicatiei, la frumoasa caricatură a Veronicăi pentru editorialul lui Dorin Dușciac, și mă gîndesc la ce se așteaptă în Parlament. Împreună cu șoferul împachetăm miile de ziare care vor porni către punctele de destinație ale migranților, vor străbate mii de kilometri pentru a ajunge la Atena, Lisabona, Paris, Roma, dar și Veneția, Parma, Torino, Grosseto și multe alte orașe. O armată de oameni este implicată scrierea articolelor, distribuție, etc.
Marți
Știrea zilei: 54 parlamentari au votat moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Filat, nu pot să cred. Dincolo de orice retorică, e derutantă constanța cu care partidele în care electoratul proeuropean își pune speranțe dezamăgesc alegătorii. Cîteva apeluri de peste hotare, e-mailuri pline de dezamăgire, de solidaritate, altele de curaj - cîte speranțe și cît optimism mai pot avea acești oameni, majoritatea cărora nu se vor mai întoarce în Moldova, dar care probabil vor fi ultimii care se încăpățînează să mai spere într-un viitor prosper al țării noastre. O fi din motiv că de la distanță problemele din țară sunt la mare distanta, iar rutina pentru cei plecați nu e o constanță, ci e înlocuită de dor. Ziarul a fost distribuit la timp la punctele de plecare a transportului spre Europa. În majoritatea orașelor de destinație va fi distribuită unica publicație freepress din R. Moldova. Este ediția de Mărțișor și cu această ocazie avem un tiraj mai mare, doar la Paris au cerut 1000 de exemplare din tirajul actual de 6000. Ziarul este citit, a devenit o tradiție să fie găsit pe la magazinele moldovenești din Italia, biserici, asociații, dar nu ne putem permite să mărim tirajul pentru moment. Am ridicat tirajul la sfîrșit de 2012, am mărit distribuția și am consolidat cea mai activă echipă din diapsoră. Deși acești oameni minunați au asociațiile lor, sunt împrăștiați în diferite țări, îmi place să-i numesc echipa de la „Gazeta Basarabiei”.
Miercuri
Am trecut pe la Fisc, se pare că „cererea privind scutirea de plata impozitului pe venit a organizațiilor necomerciale” în R. Moldova trebuie scrisă și depusă în fiecare an. Apoi la editură, după care o întîlnire cu un director de tipografie, discuție care mă face să înțeleg de ce în Moldova ziarele nu se vînd, iar multe se închid sau reduc din tiraj. Lumea nu citește, iar costurile de tipar la noi în țară sunt prea mari. Ajung și la Radio Moldova pentru a saluta o veche prietenă, Oxana Roșca, fac cunoștință și cu colegele ei care mă surprind prin omenie și simplitate. Moldova mai are viitor și speranțe atîta timp cît mai are oameni...ce vom face cînd toți intelectualii vor pleca în Italii, Portugalii și peste ocean? Seara mă grăbesc la proiectarea filmului „Mama ilegal”, cinema „Odeon” are sala plină, mulți sunt în picioare la intrare. După film o zăresc pe Lilia Bicec, venită și ea din Italia pentru cîteva zile, e pe scenă și participă la discuții în calitate de migrantă. O suită de diplomați europeni au particiat la vizionare și la discuțiile de după film, moderate de Dogaru, mă bucură să văd interes față de problemă la Chișinău. Filmul e bun, problematica actuală, însă concluzia rămîne aceeași - moldovenii vor continua exodul, iar statul nu are politici vitale pentru a stopa acest proces.
Joi
Mă întorc cu gîndul în Italia, rezultatul alegerlor nici acolo nu au lăsat posibilitate de manevră pentru aleșii poporului. Italienii au votat masiv contra politicii de austeritate a lui Monti, contra vechii clase politice corupte și compromise de scandaluri, pînă la urmă și contra Europei, sau mai bine zis, contra politicilor riguroase impuse de Germania. Berlusconi a fost condamnat..., iar președintele Republicii Italiene Giorgio Napolitano a declarat că va face tot ce-i stă în puteri pentru formarea noului guvern pînă la finele mandatului său. Președintele italian, conform Constituției, este ales pe un termen de șapte ani. În Italia, șeful statului este mai mult decît un președinte într-o țară parlamentară și cu o pondere mai scăzută decît în una prezidențială. Totodată părinții fondatori ai Republicii Italiene au instituit funcția președintelui ca o forță de echilibru între puterile din stat. Astfel încît, în momente de cotitură, președintelui îi revin puteri extraordinare și deciziile acestuia pot schimba soarta ulterioară a țării. În asemenea situație s-a pomenit Președintele Napolitano atunci când Guvernul Berlusconi a fost practic forțat să demisineze acum un an și jumătate. Mario Monti a fost numit senator pe viață, iar peste cîteva zile a fost invitat să formeze noul guvern tehnic de la Roma. În Moldova, vocea președintelui Nicolae Timofti nu prea se face auzită, deși împuternicirele acestuia îi permit o intervenție hotărîtă și chiar invazivă. Acum, ca niciodată, e nevoie de implicarea președintelui pentru o soluționare grabnică a situației, în special pentru a evita speculațiile și cele mai pesimiste scenarii. Instabilitatea politică, evident, e o catastrofă pentru Moldova. Imposibilitatea de a crea un guvern la Roma, sau crearea unui guvern slab și vulnerabil căderea căruia ar duce la alte alegeri în Italia, la fel ar fi o catastrofă pentru Moldova. Pentru că, pînă ajunge să fie reparată infrastructura din granturi și credite, populația Moldovei se menține și supravețuiește zi de zi din remitențe. Bani care vor întîrzia să vină dacă migranții își vor pierde locurile de muncă, iar Moldova încă nu este sufiecint de atractivă pentru investirea remitențelor în economia țării.
Vineri
Zi de sărbătoare în Moldova, e 8 Martie, dar aici, spre deosebire de Italia, se simte festivitatea. Anume festivul e etalat, nu și sărbătoarea în sensul ei de egalitate de gen. Eu personal am simțit lipsa acestei sărbători în acești opt ani de ședere în Italia. Astăzi admir bărbații grăbiți cu flori pe străzile Chișinăului, îmi amintesc de vremurile cînd eram mică și la 8 martie se cumpărau preponderent garoafe, iar acum sunt alte vremuri, în funcție de buzunarul compărătorului flori sunt pentru toate gusturile. Azi mă gîndesc la mama mea, la depărtarea din ultimii ani, ce naivi suntem peste hotare cînd prin telefon încercăm să înlocuim cu o urare absența noastră. Și cine le duce flori mamelor noastre de 8 martie? Mă pregătesc să plec în Italia, o altă dimensiune a timpului și alte preocupări. Din fericire acum migranții urmăresc atent situația politică a țării, iar eu sunt convinsă că avem oameni capabili să realizeze schimbarea aici, dar e nevoie de un suflu de curaj din exterior. Cred că doar cei din afară mai au motivația necesară și nu sunt vulnerabili din cauza sistemului autohton corupt. Voi vedea Chișinăul de la înălțimea unui zbor, după care, înainte de a ateriza pe aeroportul Marco Polo, avionul va survola spațiul de deasura pieții San Marco - o priveliște fără echivalent e aterizarea la Veneția. În aceste zile atît Moldova, cît și Italia are nevoie de voința policienilor și binecuvîntarea tuturor sfinților pentru a ieși din impas.
