Linkuri accesibilitate

Rostul maşinăriei statale moldoveneşti


Maşinăria statală autohtonă, foarte mare şi gălăgioasă, nu prea aduce roade.



Nu trebuie să fii un anarhist sau un revoluţionar roşu ca să te întrebi: dar care este rostul maşinăriei statale moldoveneşti? E suficient să fi trăit aici în ultimii 20-22 de ani ca să-ţi încolţească în minte întrebarea asta.

În mod normal, maşinăria statală ar trebui să funcţioneze pentru dezvoltarea şi modernizarea ţării, pentru apărarea legalităţii şi pentru ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor. Însă puţine din acestea s-au realizat în spaţiul nostru ciudat-miraculos. Dimpotrivă, în ciuda eforturilor titanice, în ciuda sloganurilor patriotice, Moldova se prezintă ca un teritoriu arid, ca un spaţiu sufocant, ca un fief al mişmaşului, al evaziunii fiscale şi al sărăciei endemice. Reiese că maşinăria statală autohtonă, foarte mare şi gălăgioasă, nu prea aduce roade. Reiese că toate aceste ministere, departamente şi alte instituţii, care irosesc sume uriaşe, nu reuşesc să primenească ţara. E un fel de munte care naşte un şoarece.

Există o părere, aceea că maşinăria statală autohtonă e ineficientă pentru că e preocupată numai de propriile sale pîrghii. Dintr-o atare perspectivă, statul e suficient sieşi, iar cei care jinduiesc să pătrundă în structurile lui îl percep doar ca pe o zonă în care te izolezi de greutăţile vieţii.

Apariţia unui număr mare de castele faraonice ale unor conducători-cinovnici-judecători, pe fundalul dezolant al sărăciei endemice, a întărit doar convingerea că în structurile statului se intră nu din vocaţie, ci pentru scopuri mercantile. Că există oameni de stat care şi-au ridicat aceste castele de milioane prin muncă asiduă nu neagă nimeni. Dar oare toate castelele faronice au apărut prin muncă cinstită? Toate au fost ridicate din salarii declarate?

Am discutat eu odată cu un funcţionăraş mărunt, plin de griji şi de angoase, cum sînt funcţionarii mici din prozele lui Cehov şi Dostoievski. Şi acel cinovnic mărunt mi-a explicat că perioada de la 1991 încoace e un fel de etapă incipientă de acumulare a capitalului, care presupune şi mişmaşuri, şi ceva corupţie. Apoi, după ce oamenii îşi vor clădi bunăstarea, lucrurile se vor aşeza, m-a asigurat funcţionăraşul mărunt.

Dacă ceea ce mi-a spus cinovnicul e adevărat, mai e nevoie de timp, trebuie să mai aşteptăm adică. Cît? Asta nu se ştie. Dar aşteptarea ar putea să fie foarte lungă...
XS
SM
MD
LG