O să spun azi, din nou, cîteva cuvinte despre învingătorii tranziţiei. Cine sînt aceştia? Păi, e de domeniul evidenţei faptul. Sînt reprezentanţii clasei noastre politice care ani de zile s-au avîntat în alegeri cu sloganul: NOI VOM ÎNVINGE! NOI VOM BIRUI!
Curios iată ce mi se pare, stimaţi ascultători. Rostit mereu cu tărie, cu convingere supremă, sloganul NOI VOM BIRUI! se referea nu numai la politicienii care îl ultilizau, ci şi la umilele noastre persoane, la simplii muritori. Ideea dindărătul sloganului este că politicianul luptă nu numai pentru binele lui, ci şi pentru binele comunităţii sau cel puţin pentru binele celor care îl aleg. Prin urmare, victoria va aparţine tuturor, nu doar celui care strigă NOI VOM ÎNVINGE!
Din nefericire, realitatea e alta. Victoriile lor, ale politicienilor care se avîntă în alegeri cu sloganul NOI VOM BIRUI!, nu sînt şi izbînzi ale simplilor cetăţeni. Da, ei pătrund în mirifica dimensiune politică, obţin privilegii, maşini de serviciu, paşapoarte diplomatice, salarii şi pensii bune. Da, ei sînt într-adevăr nişte învingători, pentru că, ajungînd în politică, ei apoi sar mai mereu dintr-o funcţie frumoasă în alta. Dar noi, simplii muritori, avem oare parte de victorii?
Să fim serioşi! Izbînda noastră ar fi trebuit să însemne modernizarea şi dezvoltarea ţării în care trăim. Or, în realitate, ţara s-a cufundat în mocirla sărăciei, corupţiei, mişmaşului, cumetrismului şi evaziunii fiscale. Cum poate să se simtă învingător cetăţeanul care trăieşte într-o societate dezagregată şi debusolată? Şi iată aşa victoriile lor nu se convertesc în izbînzi ale simplilor muritori.
NOI VOM BIRUI! NOI VOM ÎNVINGE! strigă din răsputeri cei care păşesc cu încredere pe teritoriul politicii. Şi, într-adevăr, ei devin învingători, ei îşi rezolvă în mod miraculos problemele personale. Iar izbînda interesului general se lasă prea mult timp aşteptată.
După două decenii de bîjbîială sterilă, a venit timpul să înţelegem cel puţin un lucru, că politicienii autohtoni de toate culorile sînt nişte învingători într-o ţară învinsă, că toate frămîntările şi luptele din arena politică, de la 1991 încoace, nu au anihilat mediul sufocant în care trăieşte cetăţeanul simplu.
