Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Roman Puiu.



Nascut la 26 iulie 1991 in orasul Chisinau. Absolvent al Liceului de limbi moderne si tehnologii informationale Socrate. Detinator al Centurii Negre primul Dan la Taekwon-Do. Student la facultatea Relatii Internationale a Universitatii din Budapesta.

Luni

Ar trebui sa-mi fac planuri aproximative pentru toata saptamana. Lenea dupa un weekend mai vesel vrea sa mi-o ia înainte, însă nu-i reușește. Dupa ce deschid mailul si observ o scrisoare de la universitate. Primesc propunerea de a participa intr-un proiect extra universitar. Fiind captivat de tema accept provocarea. Iau micul dejun si supraveghez cum tata mereu presat de timp nu ia telefonul de la ureche si reuseste sa faca 4 lucruri in acelasi timp. Imaginea data imi trezeste o contopire a doua sentimente: mor de ris si imi fac griji daca totul e in regula. Dupa o perioada de lenevire fara sens deschid laptopul si ma dedic proiectului universitar. E complicat sa colaborez cu oamenii online si sa faci schimb de idei. Universitatea este la Budapesta si acum avind vacanta toti sunt pe acasa prin diferite tari. Fusul orar diferit si plus fiecare cu chestiile lui complica putin situatia. Prima data pot spune ca este util Facebook-ul si smartphonul care ne ajuta usor sa colaboram. Spre seara simtind lipsa de comunicare ies la o cafea cu niste prieteni.

Marti

Am deschis ochii, simt o energie in plus si asta ma face sa ma uit pozitiv la tot. Chiar si daca in tara e haos politic am fost entuziasmat de prima vizita a unui ministru britanic alaturi de alti doi sefi ai diplomatiei din alte tari. Negocierile pe marginea Acordului de Asociere e acea noutate care m-a facut sa ignor asa numitul „război politic”. Viitorul tarii noastre poate fi mai prosper doar cu o viziune indreptata spre valorile europene, probabil ideologia de acolo ma face sa gindesc mai pozitiv. La amiaza plec pentru a utiliza acea energie fizica merg la antrenament. Antrenorul e mereu fericit sa ma vada deoarece vin rar din cauza studiilor pe care le fac la Budapesta. Contingentul la fel deenergic imi alimenteaza placerea si dorinta de a ma dedica la maxim Boxului. Spre seara ma duc la intilnire cu profesoara mea de engleza de la liceu. Unica profa care mi-a fost si un prieten bun si am primit suportul necesar pentru a aplica la universitate peste hotare. Probabil chiar aveam o dragoste ascunsa din alea ca in filme. Eu avind pe atunci 18 ani si ea 23 ne impacam de minune. Ii povestisem despre succesele mele la studii si ea la rindul ei despre serviciu. Ne-am reamintit de toate nazbatiile mele scolare urmate de acea fraza banala „cit de repede zboara timpul”.

Miercuri

Iarasi rutina: iau dejunul, tata face patru lucruri deodata cu telefonul la ureche, cainele vrea la plimbare. ProTV, JurnalTV, Publica, Unimedia etc. Am citit tot ce-i mai nou, mi-am pus mainele in cap si m-am dus sa-mi plimb patrupedul. Primesc un sunet de la un prieten din Kiev care simtea ca vreau putina abatere de la monotonia aia si imi propune sa trag o fuga pana la el impreuna cu un prieten comun, ca nu ne vazusem de ceva timp. Eu mereu la Budapesta si el la Kiev, ne cam oprea distanta. Pasaportul in buzunar, Igor (prietenul comun) cu automobilul si in ritmurile piesei „Highway to Hell” a lui ACDC ajungem la destinatie. Pret de vreo 7 ore reușim sa vedem atractiile orasului si sa ne oprim intr-o cafenea in stil european unde rasuna muzica clasica. Seara am ajuns placut obosit acasa.

Joi

Tata ma trezeste rugindu-ma sa merg cu el prin oras. Datoria mea cat se poate de simpla: cit el sta la diverse intilniri eu fug prin oras cu treburi marunte. Le termin pe toate usor dar nu repede, insa pot fi linistit ca nu imi va arunca declaratii de genul: „Nu faci nimic, stai toata ziua in casa”. Nu prea accepta ideea ca sunt in vacanta si uraste cind imi dedic timpul lucrurilor neimportante. Il linistesc mereu ca mai am putin si plec la studii, acolo la sigur nu am timp de timpenii. Fug la antrenament si rapid acasa sa ma aduc la patru ace ca am o intilnire cu o domnisoara. Intilnirea e pe potriva asteptarilor. Cind mergeam spre casa in taxi am avut norocul de a cunoaste un tip de om foarte des intilnit in rindul soferilor: taximetrist-politolog. Am avut un sfirsit de zi foarte hazliu alaturi de acel domn. In 15 minute a reușit sa-mi descrie o patrime din deputatii parlamentului si sa-mi explice de ce tara noatra e saraca.

Vineri

Cu gandul ca trebuie sa revin la Budapesta. Gindul asta trezeste acea seriozitate si atitudine mai reala fata de lucruri si incet incep sa analizez si sa-mi planific timpul pentru urmatoarele 4 luni. Imi propun scopuri ambitioase dar nu le divulg. Imediat un sunet de telefon de la un prieten care ma anunta ca vine un interpret din Rusia intr-unul din cluburile capitalei. A avut șansa să-l cunoasc personal mai demult si rugamintea fata de mine era simpla sa particip la intampinarea acestuia la aeroport si sa-i organizam o zi interesanta. Chiar deloc greu cu un singur minus, calitatea mea care o detest uneori - imi place sa las tot pentru ultimele zile si inainte de plecare in capital Ungariei am multe de facut. Ar suna banal dar ador asa momente cind sunt incarcat si incep sa-mi calculez si sa-mi organizez timpul cit mai rational pentru a le reusi pe toate.
XS
SM
MD
LG