Problemele financiare ale Ciprului, care se trag de la ale Greciei, nu sunt o noutate. Dar în comparație cu Grecia, Uniunea Europeană este și mai rezervată să dea ajutoare din două motive: rezistența guvernului cipriot la privatizările cerute de creditori și, mai palpitantă, bănuiala că problemele Ciprului se datorează spălării de bani practicată de investitorii ruși pe insula din Mediterană. Relatează de la Bruxelles, Dan Alexe:
Ciprul a fost greu lovit de prăbușirea sistemului bancar grec, de care este strâns legat. Insula, care trăia din turism si care reprezintă un paradis fiscal, grație legislației sale a băncilor si tranzacțiilor financiare, are acum nevoie urgentă de 17 miliarde de euro pentru a face față datoriilor imediate si pentru a putea plăti salariile functionarilor. 17 miliarde de euro înseamnă de fapt mai mult decât produsul intern brut (PIB) an Ciprului pe un an întreg, iar insula are nevoie de acești bani pînă in luna aprilie.
Un fel de Grecie in miniatură, combinată cu o legislație bancara similara celei a Elvetiei, Ciprul e preferat de oligarhia rusă pentru operațiunile financiare, însă această mană nu atinge majoritatea populației.
Klaus Regling, șeful Mecanismului European de Stabilitate al UE, care administrează functionarea zonei euro, a declarat ca falimentul Ciprului ar putea afecta întreaga zonă, care reunește 17 din cele 27 de țări ale Uniunii. La fel, comisarul european responsabil cu afacerile economice Olli Rehn a mers pînă la a încuraja Moscova sa participe la salvarea financiară a Ciprului.
Comisia Europeană se regaseste insa si aici pe o poziție opusă celei a multor capitale. Una din obiectiile principale ale acelor guverne UE care ezita sa acorde Ciprului noi fonduri, sau refuză o operațiune de tip bailout, e faptul ca banii ar putea ajunge in complicatele structuri financiare prin care se crede ca organizații rusești își spală o parte a banilor.
Un paradis fiscal falimentar, care se bazează pe sprijinul Moscovei, dar care abia ce a deținut președinția UE, este inca unul din paradoxurile care stau la baza functionării complexe a Uniunii Europene.
