În anii tranziţiei interminabile, în mase a tot crescut convingerea că mişmaşul-corupţia-evaziunea fiscală au proliferat şi cu largul concurs al conducătorilor. Au alimentat această convingere multe lucruri, nu doar apariţia castelelor faraonice ale guvernanţilor şi judecătorilor de tot soiul.
Precizez că nu mă interesează aici cît de justificată e această convingere. E posibil ea să nu aibă nimic de-a face cu realitatea. Dar ea există. Eu cel puţin am întîlnit mulţi simpli muritori care făceau cu ou şi cu oţet clasa conducătoare „hapsînă şi coruptă”.
Mai departe. Existînd această convingere, multă lume se aştepta şi se mai aşteaptă ca unii mari conducători să fie traşi la răspundere pentru diverse infracţiuni. Mai mereu se aud voci supărate care declară că într-o ţară plină de corupţie trebuie să existe personaje importante băgate în puşcărie. Şi cum asemenea personaje importante nu mai ajung după gratii, în mase s-a instaurat un soi de apatie şi de pesimism cronic.
Ei bine, recentele arestări ale unor mari cinovnici au mai descreţit frunţile unor cetăţeni care aşteaptă ani de zile pedepsirea grangurilor cu musca pe căciulă. Un vecin, care şi-a recăpătat brusc optimismul, mi-a spus deunăzi: „Ehehei, acum poate vom vedea şi noi nişte mari funcţionari în inchisoare!”
Mărturisesc din capul locului că nu-i împărtăşesc optimismul şi nici dorinţa lui de a vedea un grangure după gratii. E suficient să analizăm contextul politic în care au loc arestările şi învinuirile recente ca să realizăm că nimic nu e sigur.
În primul rînd, nu e sigur că cei arestaţi vor fi judecaţi şi privaţi de libertate. În anii tranziţiei multă lume era arestată cu surle şi trîmbiţe după care era eliberată, iar toate învinuirile erau retrase. Şi nimeni nu mai înţelegea în ce măsură erau vinovaţi oamenii aceia. Şi dacă mîine partidele rivale se vor înţelege, vor mai fi învinuiţi cei arestaţi?
În al doilea rînd, cîtă credibilitate au arestările unor cinovnici partinici în condiţiile în care avem o luptă crîncenă între mai multe grupări politice care şi-au împărţit între ele ministerele? Cine poate fi sigur acum că cel arestat e într-adevăr vinovat? Sau dacă admitem că el e vinovat, putem fi siguri că toţi vinovaţii, din toate partidele, vor fi traşi la răspundere?
Mi se pare că pentru a avea această siguranţă, ar trebui să ne judece nişte extratereştri imparţiali, sosiţi dintr-o galaxie îndepărtată. Aşa că toată euforia asta provocată de ultimele arestări mă lasă rece.
Precizez că nu mă interesează aici cît de justificată e această convingere. E posibil ea să nu aibă nimic de-a face cu realitatea. Dar ea există. Eu cel puţin am întîlnit mulţi simpli muritori care făceau cu ou şi cu oţet clasa conducătoare „hapsînă şi coruptă”.
Mai departe. Existînd această convingere, multă lume se aştepta şi se mai aşteaptă ca unii mari conducători să fie traşi la răspundere pentru diverse infracţiuni. Mai mereu se aud voci supărate care declară că într-o ţară plină de corupţie trebuie să existe personaje importante băgate în puşcărie. Şi cum asemenea personaje importante nu mai ajung după gratii, în mase s-a instaurat un soi de apatie şi de pesimism cronic.
Ei bine, recentele arestări ale unor mari cinovnici au mai descreţit frunţile unor cetăţeni care aşteaptă ani de zile pedepsirea grangurilor cu musca pe căciulă. Un vecin, care şi-a recăpătat brusc optimismul, mi-a spus deunăzi: „Ehehei, acum poate vom vedea şi noi nişte mari funcţionari în inchisoare!”
Mărturisesc din capul locului că nu-i împărtăşesc optimismul şi nici dorinţa lui de a vedea un grangure după gratii. E suficient să analizăm contextul politic în care au loc arestările şi învinuirile recente ca să realizăm că nimic nu e sigur.
În primul rînd, nu e sigur că cei arestaţi vor fi judecaţi şi privaţi de libertate. În anii tranziţiei multă lume era arestată cu surle şi trîmbiţe după care era eliberată, iar toate învinuirile erau retrase. Şi nimeni nu mai înţelegea în ce măsură erau vinovaţi oamenii aceia. Şi dacă mîine partidele rivale se vor înţelege, vor mai fi învinuiţi cei arestaţi?
În al doilea rînd, cîtă credibilitate au arestările unor cinovnici partinici în condiţiile în care avem o luptă crîncenă între mai multe grupări politice care şi-au împărţit între ele ministerele? Cine poate fi sigur acum că cel arestat e într-adevăr vinovat? Sau dacă admitem că el e vinovat, putem fi siguri că toţi vinovaţii, din toate partidele, vor fi traşi la răspundere?
Mi se pare că pentru a avea această siguranţă, ar trebui să ne judece nişte extratereştri imparţiali, sosiţi dintr-o galaxie îndepărtată. Aşa că toată euforia asta provocată de ultimele arestări mă lasă rece.
