Linkuri accesibilitate

Tatiana TOLSTAIA, Zâtul


Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)

...un sistem de guvernare ce se întoarce de fiecare dată împotriva poporului, chiar şi la trei sute de ani DUPĂ catastrofa nucleară.



Descendentă pe linie spirituală din Gogol şi Bulgakov, autoarea romanului Zâtul, Curtea veche, 2006, Tatiana Tolstaia se dovedeşte destoinică de ilustrul său strămoş, nimeni altul decât Lev Nikolaievici Tolstoi, slăvit fie-i numele!

Scris pe durata a 14 ani (între 1986-2000), pe diferite meridiane (Moscova – Princeton – Oxford – Atena ş.a.), Zâtul este „o capodoperă postmodernă de talia Sufletelor moarte” (Times Literary Supplement), dar şi „un excepţional şi temerar portret al Rusiei, o naţiune ce poartă blestemul conducătorilor săi şi binecuvântarea literaturii” (Gary Shteyngart). Anume aici se află nodul gordian al na(ra)ţiunii – un sistem de guvernare ce se întoarce de fiecare dată împotriva poporului, chiar şi la trei sute de ani DUPĂ catastrofa nucleară, când din fosta capitală a Rusiei nu rămâne nici numele (acum primitiva aşezare omenească se numeşte Fiodor Kuzimici, după cum îi zice şi Mârzacului Suprem), pe de-o parte, şi o creativitate ieşită din comun, care face ca puterea să se bazeze tot pe Puşkin & numeroşi alţi autori de „cărţi Arhetipărite”, pe de-alta. Într-o lume în care fiecare ins are Urmarea sa (creste pe tot corpul, cozi, nasuri până la podea, tălpi sau urechi ce cresc de la subsuori, gheare etc., etc.), şi care abia îşi reinventează roata (de lemn!) şi scrisul (pe coji de mesteacăn), unde guguştiucii de rând mănâncă şoareci („Şoarecii – sprijinul nostru!”, zice lozinca), iar mârzacii le reglementează activitatea de zi cu zi, cea mai periculoasă activitate este nici mai mult, nici mai puţin „gândirea personală” („Nu, nu, nu trebuie să gândeşti. Nu”). Or, singura bucurie a scribului Benedikt şi a altora ca el se dovedeşte a fi cititul. De unde la început copie textele lui Fiodor Kuzimici, iar cărticica „e dusă la târg şi schimbate pe şoareci”, ceva mai încolo descoperă nu doar că „există undeva cărţi Arhetipărite”, dar şi că anume dint-acestea transcrie fără ruşine Mârzacul Suprem, dând creaţia altora drept a sa.

O revelaţie ce se întoarce într-o revoluţie de palat, bineînţeles de dragul ordinii, à la russe: „E nevoie de o ordine spirituală, spirituală, pricepi?” Altfel spus, citeşti şi pricepi!
18 februarie ’13

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG