Tranzacția penală este un procedeu extrajudiciar ajuns in unele țări europene din Statele Unite, care e însă deseori contestat, in primul rând pentru faptul ca riscă să ducă la inegalități în aplicarea justiției, altfel zis să ducă la o justitie pentru bogați si una pentru săraci.
Astfel, legea belgiană a „tranzacției penale", introdusă in regim de mare urgență in urmă cu doi ani, permite răscumpararea financiară a inculpaților într-un larg spectru de afaceri penale. Parchetul belgian poate propune unui inculpat un târg, o tranzacție, în urma căreia, prin plata unei sume, afacerea e stinsă. În Belgia, procedura poate fi aplicată in orice moment, chiar dacă procesul e in curs, ba chiar si chiar daca procesul s-a încheiat si a început procedura de apel.
Unul din cei care au profitat deja de această lege a fost multimilionarul uzbek Patokh Chodiev, devenit cetățean belgian si inculpat in Belgia pentru spalare de bani. El risca cinci ani de închisoare, dar, odată cu adoptarea legii tranzacțiilor penale, in mai 2011, el a fost achitat, plătind statului belgian 23 milioane de euro.
Detaliu important, legea a fost votată in comisia pentru justiție a senatului belgian la limită, cu 9 voturi contra 8, semn că mulți senatori vedeau o problemă in adoptarea unei legi ce ar instaura o „justiție a bogaților"... lucru dovedit in cazul lui Chodiev.
Unii juriști au protestat deja si față de puterile uriașe care sînt lăsate procurorilor prin această lege, procurorii putând astfel scurtcircuita functionarea tribunalelor și punând sub semnul întrebării principiul funcționării independente a justiției, precum și puterea și atribuțiile judecătorilor.
În schimb, legislatorii belgieni, în contrast total cu situația din Statele Unite, au considerat că violul trebuie exclus din delictele ce pot fi mediate penal. Violul este o crimă ce nu poate fi negociată.
Mai precis, legea permite negocierea delictelor ce duc la o condamnare la închisoare de pînă în 5 ani. In Belgia, condamnarea pentru viol începe la 7 ani.
Fragilizarea extremă a victimei, riscul de recidivă constatat statistic in multe cazuri, precum si riscul banalizarii unei crime de o violenta extremă, distrugătoare de personalitate si care lasă deseori sechele de neșters au făcut ca violul să fie inclus printre crimele grave, cele premeditate, precum terorismul, crime ce nu pot fi negociate in afara tribunalului.
