Se numeşte Rafael Aragon, e jumătate francez, jumătate spaniol, şi s-a născut în 1983 la Paris.
Răspunzînd cu amabilitate unui scurt chestionar pe care i l-am trimis prin poşta electronică, Rafael Aragon mărturiseşte că toată viața a pendulat între centrul Parisului şi cartierele sale mărginaşe, acele suburbii atât de amestecate, şi de aceea cosmopolite, din punct de vedere etnic.
Spune că acest detaliu aparent minor al biografiei sale e unul din elementele cheie pentru a înțelege de ce muzica pe care o face are o orientare globală.
A ascultat de foarte tînăr foarte multă muzică, în genuri foarte diferite: jazz, muzică afro-cubană, muzică clasică şi ... The Beatles. A luat lecții de pian clasic, şi în timp a descoperit rînd pe rînd muzica rock, heavy metal, hip-hop, dub.
Rafiralfiro Trio live Les Tanneries Dijon FR... by archistoire
Muzica electronică nu a descoperit-o însă decît atunci când a început să facă muzică, nu neapărat electronică, pentru că era facută la computer, când avea 21 de ani.
A început pornind de la banale samplări hip-hop, iar în căutarea de mostre sonore pentru piesele sale a dat peste forme muzicale diverse, în special folclorice, din toată lumea.
După aceste descoperiri a produs muzici cu influențe etnice amestecate cu ritmuri urbane moderne (hip-hop, bass, dub, electronic, drum'n'bass etc), concentrîndu-se pe savorile orientale (arăbeşti, turceşti, balcanice, persiene, indiene) şi pe cele latine, din America de Sud şi Caraibe, cărora le-a dat o patină modernă, psihedelică.
Piesa pe care o ascultăm e una din cele opt variante ale melodiei „Istanbul Engloutie”, de pe un album lansat pe vremea când Rafael Aragon avea numele de scenă Rafiralfiro.
