Linkuri accesibilitate

Greu de găsit un alt calificativ decât „fericit” pentru anul politic moldovenesc 2012


Liliana Barbăroşie
Liliana Barbăroşie

Retrospective 2012: Moldova văzută prin ochii jurnalistei Liliana Barbăroşie.


La microfon Liliana Barbăroşie. Bine v-am găsit la emisiunea de seară a Europei Libere. O ediţie specială de sărbători astăzi din seria retrospective 2012, având ca punct de plecare relatările şi interviurile de peste an ale reporterilor noştri.

Ştiu că poate sînteţi dezgustaţi de politică şi politicieni, că este subiectul care vă preocupă cel mai puţin în aceste zile cu aromă de brad, dar din păcate tot la astfel de poveşti am de gând să vă ţin, pentru că nimic mai mult decât deciziile politice nu vă influenţează viaţă.

Aşadar, o retrospectivă a evenimentelor politice, aşa cum le-am surprins eu vorbindu-vă de la microfonul Europei Libere.

Greu de găsit un alt calificativ decât „fericit” pentru anul politic moldovenesc 2012.

La capătul unei crize constituţionale de peste doi ani, clasa politică reuşeşte într-un sfârşit să numească un preşedinte, alegerile sunt evitate, iar luptele intestinale între participanţii la guvernare îşi reduc din intensitate, lăsând loc, chiar dacă unii ar spune că doar aparent, unor preocupări pentru reformele atât de necesare.

Să reconstituim împreună un eveniment care pentru mulţi a fost primul semn că alegerea preşedintelui a însemnat şi „o cădere la pace” între participanţii la guvernare pe o serie de subiecte divergente.

În iulie, la doar câteva luni de la alegerea lui Nicolae Timofte, dar la tocmai doi ani de la încheierea cercetării asupra crimelor comunismului iniţiate de liderul liberalilor Mihai Ghimpu şi efectuate de comisia Cojocaru, comunismul este condamnat solemn în parlamentul de la Chişinău.

Cu votul tuturor componentelor alianţei, chiar şi celor care se opuseseră acestei decizii până atunci.

Majoritarii au avut grijă să oblige totodată Partidul Comuniștilor condus de Vladimir Voronin să renunțe la simbolurile cu care câștigase de trei ori puterea din 2001 până în 2009.

De ce însă nu au manifestat la fel de multă coerenţă politică pentru pregătirea unei legi a lustraţiei, de altfel o urmarea firească a condamnării comunismului în mai toate ţările post-sovietice? Ne-am pus această întrebare vara trecută, iar relatarea pe care vă propun să o audiaţi căută răspunsuri:

După ce elitele politice din R.Moldova cu veleităţi democratice au ratat mai multe şanse de a se ralia la vocile legislatorilor europeni actualei coaliţii de guvernare i-a trebuit ceva vreme pentru coagularea voinţei politice. După apropae doi ani de rodaj pe o serie de subiecte divergente legislatorii majoritari au dat curs concluziilor şi recomandărilor formulate de comisia academică de studiere a crimelor comuniste, zisa comisie Cojocaru, creată de liberalul Mihai Ghimpu pe când exercita funcţia de şef de stat ad interim. Întrebat de Europa Liberă de ce alianţa a avut nevoie de doi ani de gândire pentru o astfel de decizie, premierul Vlad Filat ne-a spus:

„Încercaţi să vedeţi partea pozitivă. S-a ajuns în Republica Moldova să existe suficientă voinţă politică pentru asta”.

Dacă ne reamintim că atunci când alianţa ezita să dea curs iniţiativei liberalilor era ajun de campanie pentru un nou scrutin anticipat ce urma să se producă urmare a nealegerii preşedintelui, răspunsul premierului poate însemna şi că nu atât anticomunismul împărtăşit de liderii alianţei de guvernare, cât oportunitatea politică a momentului i-a făcut pe aceştia în sfârşit să condamne acel regim şi acele crime. Lucru pe care de altfel îl şi observa un cunoscut editorialist de la Chişinău într-un articol publicat imediat după verdictul parlamentului. Dar iată care este miza politică a acestei decizii la părerea sociologului Ion Jigău, director al unei case de sondaje de la Chişinău:

Ion Jigău
Ion Jigău
„Este o pregătire de campanie electorală. Multă lume simplă nu prea ştie să aleagă siglele, iar secera şi ciocanul era ceva cunoscut. E greu de estimat câţi vor fi cei care vor pleca, dar PCRM cu siguranţă pierde din fideli în urma acestei decizii. Comuniştii îşi păstrează denumirea, dar pierd sigla şi aceasta este o lovitură de imagine pentru ei.”

Observatorii care stăruie asupra mizei exclusiv politice sau polittehnologice a acestei condamnări subliniază că alianţa e evitat să voteze şi condamnarea fermă a persoanelor care au participat la comiterea crimelor comuniste. O prevedere în acest sens, existentă în proiectul iniţial, a fost exclusă în timpul dezbaterilor parlamentare, iar asta ar putea însemna, la părerea observatorilor, că politicienii nu vor merge mai departe, aşa cum a procedat de exemplu România, care a adoptat şi legea lustraţiei după condamnarea comunismului din perioada sovietică. Se poate conchide că singurul lucru care i-a interesat pe politicieni a fost să-i lipsească de sigla mult-cunoscută pe oponenţii lor comunişti, încă foarte populari la electorat, şi acest lucru îl observa fostul comunist Igor Dodon, liderul unui partid care mizează mult pe atragerea electoratului PCRM:

„Eu cred că minim 5-10 la sută votează pentru seceră şi ciocan inconştient. Evident că dacă această decizie va rămâne în vigoare până la viitoarea campanie, aceasta va afecta PCRM-ul. Chiar dacă ne avantajează, eu cred că nu e cea mai bună metodă de luptă politică.”

Iată însă o replică sonorizată la Europa Liberă de liberalul Valeriu Munteanu:

„Cetăţeanul trebuie învăţat să voteze pentru principii, valori, obiectivele unui partid şi nu pentru nişte simboluri pe care parazitează anumite forţe politice. Desigur că comuniştii vor trebui să depună de acum încolo un efort intelectual mult mai mare pentru a convinge electoratul să-i voteze.”

*

Liliana Barbăroşie
Liliana Barbăroşie
La mijlocul lunii noiembrie, partidul comuniştilor, aflat deja în cădere liberă şi afectat de o hemoragie fără precedent, a încercat fără succes să declanşeze în Parlament procedura de suspendare a omului de afaceri devenit membru de frunte al democraţilor, Vlad Plahotniuc. Comuniştii au spus că deţin informaţii potrivit cărora acesta ar fi urmărit de Interpolul din Italia pentru presupuse afaceri murdare. Numai că demersul comuniştilor nu a fost sprijinit nici măcar de liberal-democraţii lui Vlad Filat, altădată un inamic declarat al adjunctului din parlament, dar şi din partidul democrat a lui Marian Lupu. Am reuşit în acea zi să-l intervievez pe Vladimir Voronin. Vă propun în continuare să audiaţi un fragment al discuţiei noastre în care liderul comuniştilor se plânge pe democratul pe care unii îl consideră fost amic al fiului său că i-ar cumpăra primarii, dar recunoaşte totodată că nu ar deţine probe împotriva acestuia ca să fie demis:

Vladimir Voronin: „Se cumpără pur şi simplu, precum s-ar cumpăra orice lucru la piaţa. Eu nu înţeleg altceva. Iaca eu nu înţeleg categoric. De acum îmi pare că ar trebui să ştiu mai multe şi să înţeleg mai multe, şi după vârstă, şi după experienţă. Dar nu înţeleg, sincer, cu ce ocazie şi din ce considerente ei cumpără un primar sau altul dintr-o localitate. Iată primarul din satul Danu, raionul Glodeni. Cu ce ocazie l-au cumpărat? Cu ce ocazie l-au cumpărat pe primarul din Anenii Noi? Vorbeşte toată lumea din Anenii Noi că ei i-au plătit 40 de mii de euro ca să treacă de partea lor.”

Europa Liberă: Adică de ce se vând ei, dacă admitem asta, înţelegeţi, dar de ce ei îi cumpără nu înţelegeţi?

Vladimir Voronin:
„De ce se vând ei eu înţeleg, mă rog, nu pot oamenii rezista în faţa unor aşa sume nebune. Dar de ce lor le trebuie aceşti primari? Ce depinde de aceşti primari?”

Europa Liberă: Există vreo legătură, în ceea ce spuneţi că se întâmplă cu primarii şi cerinţa de demitere a lui Vlad Plahotniuc pe care aţi sonorizat-o în Parlament?

Vladimir Voronin:
„Eu văd toate aceste activităţi nu numai din partea unei persoane. E imposibil ca o persoană să facă toate aceste lucruri, cât nu ar fi ea de energică şi lucrativă. Eu acest lucru îl văd din partea întregii conduceri a PD. Dacă ar fi de exemplu numai voinţă mea, dar nu colectivă, atunci eu clar că aş pune întrebarea să fie demis în primul rând preşedintele partidului, Marian Lupu. Şi din funcţia de preşedinte a Parlamentului, şi să aleagă democraţii alt preşedinte.”

Europa Liberă: De ce? Lui ce i-aţi găsi? Lui Plahotniuc e clar ce, dar lui?

Vladimir Voronin:
„Dar de ce voi toţi, jurnaliştii şi analiştii, ce nu s-ar întâmpla, tot timpul toţi se leagă de numele şi de familia lui Voronin din partea comuniştilor? Dar aici care e situaţia? De ce noi să căutăm subalterni? Există preşedinte de partid.”

Europa Liberă: De ce nu cereţi atunci demisia lui Lupu, dar a lui Plahotniuc?

Vladimir Voronin:
„De aceea că aici s-au mai implicat aşa numitele probleme din partea organizaţiilor internaţionale de după hotare, care până acum sunt de fapt numai publicaţii. Nu avem deocamdată materiale concrete, pentru că vedeţi că biroul naţional al Interpolului refuză să vină să dea explicaţii în Parlament.”

Europa Liberă: Deci nu aveţi probe împotriva lui Plahotniuc?

Vladimir Voronin:
„Documentat, în afară de cele declaraţii care au fost din diferite instituţii internaţionale nu are nimeni.”

Europa Liberă: Unii se întreabă de ce dvs. personal nu vorbiţi niciodată de rău pe Plahotniuc. Şi acum aş putea să-mi lăsaţi o aşa impresie, că îl apăraţi, că spuneţi că Lupu ar trebui să fie vizat?

Vladimir Voronin:
„Nu apăr eu pe nimeni, mai ales dacă oamenii sunt implicaţi în ceva şi au probleme. Niciodată aşa ceva din partea mea nu s-a demonstrat nicăieri, în nicio situaţie. Dar eu sunt pentru adevăr, pentru dreptate. Cu ce ocazie noi să nominalizăm, să căutăm, eu, de exemplu, preşedintele partidului, să caut membrii de rând sau chiar locţiitori, sau cine sunt, vicepreşedinţi ai partidului, dacă este preşedintele, dacă este conducerea partidului. Nu este prima persoană în partid şi nu este prima persoană în Parlament. Eu, de exemplu, cred, opinia mea personală este că prin ceea ce se întâmplă acum în Parlament, într-un fel îi ridicăm ratingul personal al lui Plahotniuc.”

Europa Liberă: Şi de ce admiteţi asta?

Vladimir Voronin:
„Păi, aşa s-a pornit jocul…”

Europa Liberă: Nu v-aţi aşteptat că Plahotniuc va insista să se includă în ordinea de zi această chestiune?

Vladimir Voronin:
„Da de ce nu? Omul are dreptul să se vorbească dacă îl atacă cineva. Orice om. Nu numai Plahotniuc, orice om are dreptul să răspundă. Aceea că PD, în activităţile sale în ultimul timp, foloseşte metode necinstite, necorecte, utilizează foarte mulţi bani pentru a cumpăra alegătorii, pentru a cumpăra persoane cu persoane de conducere, pentru a influenţa organele respective, şi judiciare, şi constituţionale, şi ministeriale, şi la toate nivelurile - acest lucru există. Şi acest lucru îl face mult mai mult în primul rând PD. E uzurparea puterii în stat.”

Europa Liberă: Da de unde PD ia aceşti bani, nu tot de la domnul Plahotniuc?

Vladimir Voronin:
„Asta întrebaţi-i pe ei. Eu nu am capacităţi să număr banii în buzunarul cuiva.”

*

Liliana Barbăroşie
Liliana Barbăroşie
Europa Liberă nu a lipsit de-a lungul anilor de la nici o întrunire anuală a magistraţilor: nici atunci când jurnaliştii care scriau despre corupţia judecătorilor erau numiţi „câini turbaţi, periculoşi pentru societate”, dar nici când se recunoştea pentru prima dată că în sistemul de justiţie există multă corupţie. Adunarea din acest an a fost interesantă întâi de toate prin faptul că a fost un fel de întâlnire „faţă în faţă” a două tabere - magistraţii care laudă reformele, în frunte cu președintele Curții Supreme de Justiție, Mihai Poalelungi, şi alţii care neagă că aceste reforme în general ar exista, adunaţi în jurul fostului şef pe justiţie, Ion Muruianu:

“Faimos pentru afirmaţia că jurnaliştii sunt „câini turbaţi, periculoşi pentru societate”, ex-preşedintele CSJ, Ion Muruianu, a evitat până acum ostentativ orice comunicare cu presa. Astăzi însă el a acceptat fără ezitare invitaţia de a apărea în faţa camerelor şi microfoanelor, în primul rând declarându-se absolut consternat de decizia organului de autoadministrare judecătorească de a-l transfera, alături de alţi şase magistraţi, la instanţe inferioare celei pe care a condus-o vreme de mai mulţi ani:

„Când am fost ales, nu m-au numit comuniştii, ci Consiliul Superior al Magistraturii unanim a votat pentru mine, inclusiv domnul Poalelungi. Nu vă pare că e un paradox că atunci eram bun pentru a fi preşedinte, acum nu sunt bun nici pentru judecător?”

Solicitat de Europa Liberă să dea o apreciere transformărilor care se produc în justiţie şi care au fost lăudate recent şi de emisarul UE la Chişinău, Dirk Schubel, Ion Muruianu ne-a spus:

Ion Muruianu
Ion Muruianu
„Despre ce reforme vorbiţi? Dacă se spune că reducem ilegal numărul de judecători, asta e reformă? Dacă vor adăuga referenţi, vor ridica salariile, eu sunt pentru cu ambele mâini. Toţi aşteaptă majorarea de salarii de la 1 ianuarie. Să vedem.”

Cu câteva zile înainte de adunarea magistraţilor, CSM a anunţat o listă cu şapte judecători, inclusiv Ion Muruianu, care vor trebui să schimbe instanţa supremă de justiţie pe una inferioară în legătură cu reformarea acesteia şi reducerea drept urmare a personalului. Criteriul reputaţiei profesionale a jucat un rol important la selectarea celor care au rămas să judece la CSJ. Ion Muruianu, căruia anterior i s-a imputat nu o dată că ar fi pronunţat numeroase hotărâri condamnate la CEDO, pare să conteste acest criteriu şi spune că cel mai probabil va contesta şi decizia în sine de a-l reduce.

Nu toţi magistraţii împinşi însă spre demisia din CSJ împărtăşesc scepticismul fostului lor şef legat de existenţa sau nu a reformelor în justiţie. Iată, bunăoară, ce a declarat Europei Libere un alt fost magistrat la CSJ, Valentin Barbă:

„Doar trebuia cineva să fie în afara listei… Nu am nici o îndoială că se fac reforme. Rezultatul îl vom vedea. Eu sunt convins însă că vor fi rezultate pozitive.”


Mihai Poalelungi, cel care pentru funcţia de preşedinte al CSJ a lăsat-o pe cea de judecător la CEDO, spune însă că fără decizii mai radicale nu este posibil un salt calitativ în justiţie. Şeful magistraţilor afirmă că aceste transformări vor continua, în ciuda rezistenţei, şi le promite în schimb magistraţilor majorări de salarii şi apartamente construite de stat:

„Am selectat cu domnul primar două loturi pentru a construi două blocuri pentru judecători. Pentru că nu toţi au case. Iar săptămâna viitoare preşedintele va veni cu iniţiativa de majorare a salariilor pentru magistraţi şi s-ar putea ca această majorare să fie mai mare decât se vorbea până acum.”

Cât despre corupţie, ministrul justiţiei, Oleg Efrim, crede că lucrurile se mişcă şi în legătură cu această plagă a justiţiei:

„Avem judecători de la CSJ demişi pentru că nu şi-au declarat averile, avem judecători urmăriţi penal pentru abateri săvârşite, avem sancţiuni poate nu în măsura în care aşteaptă societatea, dar carul s-a mişcat din loc.”

Magistraţii însă, chiar şi cei din fruntea justiţiei, continuă s-o nege, aşa cum se vede clar din această declaraţie pe care a făcut-o la microfonul Europei Libere preşedintele CSM, Nichifor Corochii:

„Dvs. aveţi corupţie? Nu ştiu, noi nu avem. Când o să avem fapte şi dovezi, atunci vom vorbi despre corupţie…”

*

Liliana Barbăroşie
Liliana Barbăroşie
Dificultatea cu care s-a constituit Comisia Naţională de Integritate, dar şi deznodământul lamentabil al episodului cu alegerea şefului acestei instituţii menite să verifice averile demnitarilor, a constituit indubitabil un test pentru voinţa autorităţilor de a-şi curăţi rândurile de corupţi. Mulţi spun că testul a fost picat. Politicianul care şi-a asumat răspunderea pentru eficienţa acestei instituţii, liberalul Mihai Ghimpu, a recunoscut şi el la un moment dat că s-ar putea să se fi grăbit promovând o persoană despre averea căruia nu a ştiut toate amănuntele. Vă propun însă să reauziţi cum îl apăra Mihai Ghimpu pe fostul procuror Anatolie Donciu într-un interviu la Europa Liberă, după ce Ziarul de Gardă descoperise că acesta ar deţine o casă de lux în Chişinău pe care nu şi-o înregistrase la cadastru:

Mihai Ghimpu: „Noi cunoaştem cu toţii că în Republica Moldova cei care fură nu construiesc case pe numele lor, deci omul nu a ascuns, este casa lui, pe numele lui.”

Europa Liberă: De ce nu şi-a înregistrat casa la Cadastru?

Mihai Ghimpu:
„Adresaţi-vă la Cadastru să vă convingeţi că a depus cerere în 2007, şi nu e problema lui. Eu consider că dacă eu am depus cererea şi invit Cadastrul să-mi înregistreze casa, deja eu mi-am îndeplinit misiunea. În al doilea rând, toţi cetăţenii trebuie să aibă o casă, un acoperiş unde să-şi crească şi să-şi educe copiii. În anul 2000, domnul Donciu a vândut un apartament cu patru odăi în Chişinău. Şi să ai un apartament cu patru odăi în Chişinău şi să-l vinzi. Nu e o problemă dacă ai un teren să construieşti casă. În al treilea rând, casa a fost construită nu într-un an sau doi cum fac cei care fură şi au bani. Casa a fost construită ani la rând. Eu am sprijinit presa şi îmi place presa liberă, dar îmi place ca ziariştii să fie obiectivi. Era corect ca să-l invite pe domnul Donciu şi să-l întrebe de unde are terenul pentru casă, ca el să prezinte hotărârea Consiliului pe care o are.”

Europa Liberă: Dar deputaţii nu trebuiau mai întâi să vadă declaraţia lui de avere, să verifice şi după asta să-l înainteze?

Mihai Ghimpu: „Păi vă spun că avem o lege care prevede că faci declaraţia în cazul în care candidezi la o funcţie şi avem două sau trei legi care spun că prezinţi declaraţia atunci când ai ajuns deja în funcţie. ”

Europa Liberă: Legea e lege, dar dvs. nu trebuia să vă asiguraţi?

Mihai Ghimpu:
„Eu m-am asigurat prin faptul că mi-a descris toată situaţia lui. Eu am discutat cu el şi cunosc aceste lucruri. Aceasta cred că este mai important. Pentru mine e important că nu m-a minţit pe mine.”

Europa Liberă: Dvs. sunteţi conştient că a ieşit urât cu poveste asta.

Mihai Ghimpu:
„Da sunt de acord, dar asta a ieşit urât fiindcă presa care se consideră liberă şi nu poartă răspundere, nu poartă responsabilitate şi îşi permite să aducă sau să facă din numele omului …, să-i distrugă numele şi de familie, şi viaţa, inclusiv a copiilor ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Ca să nu apară aşa ceva de ce nu i-aţi examinat declaraţia de avere mai întâi, de ce nu l-aţi obligat să publice această declaraţie ca să avem acum cu ce compara?

Mihai Ghimpu:
„În primul rând nu a făcut declaraţie nici unul din toţi cinci şi nu numai Donciu. În al doilea rând, avem legi care spun că declaraţia se face după ce ai venit în funcţie şi avem o singură lege care spune că în cazul când candidezi verifică SIS. Cu SIS, cu chestia asta cam miroase nu prea a bine, fiindcă dacă vrei să compromiţi un om atunci…”

Europa Liberă: Dar ce altceva să verifici dacă nu asta, dacă îşi declară avere şi e onest?

Mihai Ghimpu:
„Eu zic că aici trebuie să ne clarificăm care lege totuşi funcţionează.”

Europa Liberă: Vă pare rău că nu i-aţi cerut o declaraţie pe venituri?

Mihai Ghimpu:
„Eu am discutat. Aceste lucruri mi s-au spus: că are casă, că are o maşină din 1993. Aceste lucruri le-am ştiut de mai înainte. Am ştiut şi nu am văzut din aceasta că a fost om corupt fiind în organe. Deci toate pe care le-a prezentat sunt dovezi prin care omul a activat cinstit şi a construit casa prin munca şi pe banii săi. Important este cum a obţinut omul averea asta, casa şi alte lucruri, în mod cinstit sau ilegal. Aceasta trebuie pe noi să ne deranjeze.”

Europa Liberă: Şi ne propuneţi să vă credem pe cuvânt că e un om cinstit?

Mihai Ghimpu:
„Păi nu vă propun eu, acestea sunt probe care le-a prezentat domnul Donciu.”

Europa Liberă: Nu o să-l retrageţi, chiar dacă a ieşit urât şi …?

Mihai Ghimpu:
„Cred că a ieşit urât pentru că cineva şi-a dorit acest lucru.”

Europa Liberă: Vă referiţi la colegii din Alianţă?

Mihai Ghimpu:
„La toţi mă refer eu şi la cei de la dezbateri de la televiziuni şi cei care stau şi ne dau nouă lecţii. Eu consider aceasta o răfuială împotriva PL şi a domnului Donciu din cauză că această funcţie nu a revenit celor care au dorit-o. Dacă el avea să fure, avea să ascundă casa cum o fac şi alţii. Oraşul e plin de vile, case cu două, trei nivele, cu patru, ale celor care lucrează în organe: judecători, politicieni, dar majoritatea nu sunt pe numele lor. Acest om, domnul Donciu, nu s-a temut că lumea va afla despre casa lui. Eu cred în acest om şi cred că timpul o să arate cine are dreptate.”

*

Liliana Barbăroşie
Liliana Barbăroşie
O perioadă furtunoasă de reforme parcurg şi poliţiştii moldoveni. Mai cu seamă cei din poliţia rutieră, care, pentru că în marea lor majoritate nu au trecut un test de profesionalism iniţiat de noul lor șef, Serghei Diaconu și noul ministrul de interne, Dorin Recean, vor trebui în mare parte să părăsească această activitate. Am aflat cauzele rezultatului dezastruos al evaluării de la Vanu Jereghi, directorul Institutului pentru Drepturile Omului, care participase la examen în calitate de reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale:

Vanu Jereghi: „Testul a fost foarte simplu, dar chiar şi aşa au fost persoane care nu ştiau răspunsul la cele mai elementare întrebări…”

Europa Liberă: De exemplu, dle Jereghi. Chiar aş vrea să ştiu. Probabil nu au fost întrebaţi despre reguli de circulaţie şi nu au ştiut?

Vanu Jereghi:
„Ba au fost.”

Europa Liberă: Şi nu au ştiut?

Vanu Jereghi:
„Şi nu au ştiut. Sigur. Asta şi este problema. Şi în afară de reguli de circulaţie au fost întrebaţi noţiuni generale despre Legea cu privire la poliţie, pe care ar trebui să o cunoască poliţiştii ca peTatăl Nostru. Şi în afară de aceasta noţiuni generale din codul contravenţional: cât durează un proces contravenţional, cât timp ar trebui să se examineze un proces contravenţional? Întrebări de acest gen.”

Europa Liberă: Unele voci din interiorul Poliţiei spun că multe persoane care ar fi meritat să rămână în rândurile poliţiei rutiere au picat acest test. Le daţi dreptate?

Vanu Jereghi: „Eu am văzut persoanele atunci când au venit pentru prima dată. Deci, din răspunsurile lor a fost şi decizia. Noi nu ne-am uitat după meritele persoanei, sau termenul lucrat în Poliţia rutieră. Ne-am uitat strict la rezultatele evaluării. Atât. Testul a fost picat. Poate ei şi au merite, au lucrat zeci de ani, erau persoane care aveau zeci de mulţumiri, zeci de premii, se vedea din dosar, dar răspunsul la întrebări a fost dezastruos.”

Europa Liberă: Deci, concluzia ar fi că mulţi dintre ei nu cunosc regulile de circulaţiei şi nu cunosc Legea poliţiei?

Vanu Jereghi:
„În regulile de circulaţie poate se descurcă. La aplicarea amenzilor. Dar atunci când întrebi cât durează un proces contravenţional, în cât timp ar trebui să examineze un poliţist un proces verbal sau au proces contravenţional, idee nu au…”

Europa Liberă: Înseamnă asta că până acum au activat agenţi de circulaţie care, ca să spunem aşa mai uşor, nu sunt tocmai profesionişti, nu cunosc lucruri elementare care ţin de profesia lor?

Vanu Jereghi:
„Trebuie să ţinem minte că persoana care este angajată în poliţia rutieră este în primul rând poliţist. Şi nu trebuie să-l privim doar ca pe un agent de circulaţie. Trebuie să-l privim ca pe un reprezentant al statului, ca pe un agent al statului care să fie capabil să curme o infracţiune dacă se întâlneşte cu ea pe stradă. Rezultatele arată ceea ce arată. Cifrele ne vorbesc - că este dezastruoasă situaţia. Că au lucrat persoane care nu aveau cunoştinţe minime de legislaţie şi de aceea avem ceea ce avem. În loc să regleze poliţistul traficul, să avem siguranţă în trafic, ei merg în instanţă să explice de ce au întocmit un proces verbal incorect.”

Europa Liberă: Şi accidente, şi …

Vanu Jereghi:
„Accidentele nu ţin doar de poliţie rutieră, dar şi de participanţii la trafic. Dar faptul că le aplicăm conducătorilor autor o amendă, asta nu înseamnă că şoferul se va disciplina. Uneori este poate mai important să-l avertizezi şi va fi mai mare efect.”

Europa Liberă: Dle Jereghi, dv. ce explicaţie aveţi de fapt pentru această stare de lucruri în poliţia rutieră? Cum s-a ajuns aici?

Vanu Jereghi:
„Nu ştiu. Avem ceea ce avem. dar vă asigur că nu a fost nici o influenţa din exterior asupra evaluării. De fiecare dată votul a fost destul de corect, reieşind din capacităţile persoanelor.”

Europa Liberă: Câte persoane au votat?

Vanu Jereghi:
„Zece. În afară reprezentanţilor MAI erau două persoane: eu, din partea societăţii civile şi mai era o persoană din partea centrului anticorupţie. Restul erau din partea MAI.”

Europa Liberă: Încă o precizare. Jumătate din poliţişti vor trebui peste șase luni să mai susţină o testare. Ce trebuie ei să facă în acest șase luni?

Vanu Jereghi:
„În aceste șase luni ei vor frecventa un curs de instruire, două luni de dimineaţă până seara. După aceasta ei vor veni din nou în faţa comisiei. Dar atunci deja nu va mai fi posibilitatea de a avea termen de încercare. Sau este bun, apt de a lucra în poliţia rutieră, sau nu este bun, nu este apt.”

Europa Liberă: Corupţia poate fi eliminată prin astfel de măsuri în opinia dv., prin profesionalizare, prin eliminarea celor care nu cunosc? Că nu ai cum la acest test să ştii dacă este capabil să ia mită sau nu.

Vanu Jereghi:
„Scopul testului nici nu a fost acesta. Sunt organe abilitate pentru acest lucru. Noi am evaluat doar capacităţile. Erau însă persoane cu studii superioare, dar cu epoleţi de subofiţeri. Ei nu vor să devină ofiţeri. Comisia chiar le-a propus să meargă, de exemplu, în poliţia criminală, unde ar putea beneficia de grade, de salarii mai mari, de pensii mai bune la pensionare. Şi ei au refuzat. Pentru că locul acesta ei îl consideră mai bun.”

Europa Liberă: Avem o situaţie clară în faţă: deci foarte mulţi, mai mult de jumătate din poliţişti neatestaţi, altă jumătate cu termen de încercare. Cu cine îi înlocuim? Ce facem mai departe? Înţeleg că sunt instruiţi nişte absolvenţi ai Academiei de poliţie. Credeţi că e asta soluţia? Vor fi ei mai buni?

Vanu Jereghi:
„Să-i vedem în activitate. Important este că MAI a pornit reforma, ceea ce face ca ministerul să devină mai credibil în faţa societăţii. Dar dacă se va schimba ceva sau nu după atestare, vom vedea."
Previous Next

XS
SM
MD
LG