Linkuri accesibilitate



...Spărgând negreaţa anilor, iată-i, vin la mine. Din hrubele mucegăite ale memoriei, dar şi din năvalnica limpezime a ochilor...

Puşti fiind, la casa dulcei mele bunici Natalia ieşit în poartă, am văzut un moşneag păşind pe uliţă, cu un toiag ce-l tot punea înaintea lui, ţinându-se mai aproape de gard. „Moş Iftode Chioru!” El era.

Celelalte, multe, le-am aflat mai târziu.

Având vederea slabă, de mic a fost dat de părinţi la mănăstire la Chiţcani ( corect: Teţcani), la Noul Neamţ. În 1918, când Basarabia s-a întors la maica România, Iftode a revenit acasă, în Mălăieştii lui şi... ai mei.

A fost un poet. Un rapsod. Care a vorbit, mereu, în versuri. Nu a scris. Dar nimic nu a rămas după el fixat pe banala şi efemera hârtie. L-a nemurit memoria oamenilor, a satului, în care şi între care şi-a semănat perlele harului său.

Cum bolşevicii porniseră să întoarcă lumea pe dos, au vrut să şi-l facă părtaş la nelegiuirile lor: ”Moş Iftode, compune o poezie despre... colhoz!” Le-a răspuns : ”Măi băieţi, dacă ai tochit smoală în catiol (cazan), ba să mai fierbi lapte într-ânsu!” Du-te de pricepe ce-a vrut să spună... Dar vezi că tot a compus el poezia cerută, dar nu cum or fi vrut ei, activiştii. Ascultaţi ce-a păstrat amintirea consătenilor mei:

...Merg la târg,
Cumpăr tărâţă,
Vin acasă,
Dau la mâţă,
Mâţa bate
Din chicior:
Nu mănânc,
Măcar să mor!...

E, bineînţeles, despre viaţa dulce în ...colhoz.

A fost moş Iftode Chioru un poet de geniu, chiar dacă nu a scris niciun rând, chiar dacă poeziile lui, înregistrate de folcloriştii epocii, au ars în vâlvătaia războiului. Da, un geniu, pentru că numai un om înzestrat cu harul divin, a putut să dea naştere unor versuri nemuritoare ca acestea privind sfârşitul inexorabil ce ne aşteaptă pe fiecare în parte şi pe noi toţi. Ascultaţi:

Se scurtează pasu',
Îţi slăbeşte glasu',
Se subţie nasu',
Se apropie ...ceasu'!

Unde, în ce secol, în ce epocă, în ce limbă, care autor a reuşit să exprime o idee existenţială fundamentală în doar patru scurtissime versuri şi tuspatru cu o rimă PERFECTĂ!?

Pe Trifan Baltă l-am văzut pe la sediul Uniunii Scriitorilor din Chişinău, prin anii 1955-1956. Era un moşneguţ mărunţel, dar iute şi scânteietor ca un bulgăre de ... argint viu. „Când îl ascultam... aveam impresia că a dispărut din jurul meu totul şi a rămas numai frumosul pur,numai cântecul sau povestea vorbei”, exclama poetul Valentin Poşca, cel care l-a „descoperit” şi editat. Da, acest om cu har de povestitor şi cântăreţ popular, născut în Bleşteni-Bălţi, a avut norocul să fie publicat, cărţile lui de poveşti reeditându-se de mai multe ori (vezi Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010).

Despre el ne-am amintit mai deunăzi, conversând cu eminentul scriitor şi folclorist Grigore Botezatu.

De, parcă l-aş fi provocat eu pe foarte lucidul la vărsta lui (dar şi a...mea), pe domnul Grigore: „Că-l chema Trifan, mai înţeleg cumva, dar de ce: Baltă? Nu cumva era rudă - neam cu ... Dănilă Prepeleac?” Aici amicul meu a râs uşurel: „Era...” După care mi-a relatat următoarele momente, pe care ţin să le fixez aici, pentru cititorii de azi, dar şi pentru posteritate. Zise aşa:

„Mergeam prin centrul oraşului, cu moş Trifan Baltă. Ca unul sosit de la ţară, se uită curios la case, la maşini, la oameni ... Eu îl întreb: „Ce zici, moş Trifane: frumos oraşul?” El, pe loc găseşte răspunsul: „Roadele câmpului dovedesc (bat) podoabele târgului!” Aţi sesizat subţirimea aluziei? „Dar mergeam cu el în vizită la ... (marele scriitor sovietic moldovan-v.b. ) Andrei Lupan. Ajungem în tinda lui, batem la uşă... „Cine-i acolo?” întreabă gazda de dincolo. Moş Trifan răspunde prompt, în versuri: „Cine-i în casă, să iasă! Cine-i în tindă, să rămână!” Asta-i a doua. Dar a treia vorbă de duh a lui moş Trifan a fost când gazda l-a pus la masă : „Poftim, moş Trifane, de gustă din brânza asta făcută la... Moscova!” Pune el o feliuţă în gură, mestecă pe îndelete, după care, ca un cioban sadea ce era, întreabă: „Da' oare cu ce fel de cheag or fi făcut-o?”

Era acest moş Trifan Baltă zămislit cu cheag bun, ne...moscovit!
10 decembrie 2012
XS
SM
MD
LG