Institutul de Reforme Penale și Asociaţia Profesională a Consilierilor de Probaţiune organizează astăzi, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, o manifestare cu genericul: „Susţine alternativele la detenţie". Alla Ceapai a aflat de la purtătoarea de cuvânt a Institutului de Reforme Penale, Adriana Mirza ce alternative sunt avute în vedere și de ce:
Adriana Mîrza: „Am ales anume ocazia Zilei drepturilor omului, deoarece vrem să accentuăm în special dreptul persoanelor în conflict cu legea la o şansă, aceasta fiind alternativele la detenţie. Respectiv, grupul ţintă este publicul larg, pentru a încuraja din partea acestuia o atitudine de susţinere faţă de cei care execută pedepse alternative la detenţie. Nu în ultimul rând, grupul ţintă sunt şi factorii de decizie precum judecătorii care de fapt au ultimul cuvânt şi cel mai hotărâtor atunci când este vorba de soarta unui om ce a încălcat legea.
Flashmob-ul se va desfăşura cu participarea voluntarilor IRP şi cu sprijinul Asociaţiei profesionale a consilierilor de probaţiune. Cu ajutor Asociaţiei s-a reuşit implicarea unor persoane care în acest moment execută pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunităţii. Activitatea va consta în faptul că voluntarii şi beneficiarii vor face curat pe teritoriul din faţa magazinului UNIC din Chişinău şi în preajma pasajului subteran. Şi vor fi împărţite pliante trecătorilor, vorbindu-le despre alternativele la detenţie şi beneficiile acestora. Prin această acţiune vrem să demonstrăm faptul că este mai eficient ca persoanele ce au încălcat legea să muncească neremunerat pentru comunitate aducând publicului larg un exemplu concret de muncă.”
Europa Liberă: Doamna Mîrza, credeţi că pedepsele sunt mai echitabile în raport cu drepturile omului decât pedepsele tradiţionale, cum ar fi închiderea în închisoare?
Adriana Mîrza: „Când vorbim de drepturile omului în sistemul de justiţie penală primul lucru care trebuie de luat în consideraţie este persoana făptuitorului. Pe lângă încălcarea care a comis-o este necesar să se cunoască şi motivele acestuia, personalitatea, starea psihologică şi riscul recidivei. Dar dacă persoana este trimisă în închisoare riscul recidivei este mult mai mare întrucât, după cum se ştie, închisorile constituie adevărate şcoli a criminalităţii, deoarece persoana intră în contact cu cei care au înfăptuit infracţiuni mult mai grave precum omorul, de exemplu.
Dar în cazul unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave nu este numaidecât să închidem acel om după gratii. Este mai raţional să-i acordăm o şansă ca el să demonstreze că regretă fapta comisă, că poate repara dauna cauzată, că doreşte să se reintegreze în societate. Astfel persoana rămâne în familie, poate avea grijă de copii săi, poate lucra pentru a-i întreţine. Pentru că de cele mai multe ori aceste persoane unicii întreţinători ai familiei şi după aceasta familia lor rămâne pe drumuri, practic.”
Europa Liberă: Dar care este atitudinea societăţii faţă de persoanele care îşi ispăşesc pedeapsa alternativ, adică în afara închisorii? Mai cu seamă că printre aceste persoane sunt mulţi minori.
Adriana Mîrza: „Publicul larg la noi este încă sceptic în ceea ce priveşte eficienţa altor tipuri de pedepse decât închisoarea. Chiar recent, Institutul de Reforme Penale a efectuat un studiu care a arătat că aproape 50% din respondenţi au optat pentru aplicarea închisorii în majoritatea cazurilor, iar 6% din aceştia – în toate cazurile. Probabil că publicul larg prefera aplicarea închisorii din ideea soluţionării mai rapide a problemei. Însă când este vorba de un minor este uşor să închizi acel copil în închisoare şi să uiţi de el, dar mai greu este să înţelegem care sunt motivele săvârşirii acestei infracţiuni şi să încercăm să-l ajutăm, să-l sprijinim şi să-i acordăm o şansă.”
Europa Liberă: Doamna Mîrza, dar sunt discriminate în vreun fel persoanele care rămân în societate ispăşind pedeapsa alternativ? Sunt privite cu frică aceste persoane?
Adriana Mîrza: „Poate nu în toate cazurile, dar întrucât majoritatea societăţii crede încă că este mai eficient să educi pe cineva închizându-l în închisoare, deci încă sunt priviţi cu reticenţă.”
Europa Liberă: Pedepsele alternative au început să fie practicate în Moldova începând cu anul 2008. După cinci ani ce ne puteţi spune, la ce etapă ne aflăm?
Adriana Mîrza: „De fapt, pedepsele alternativele au început să fie pilotate de către IRP încă din anul 2003. La nivel legislativ aceste iniţiative au fost definitivate în anul 2008 prin adoptarea legii cu privire la probaţiune. Trebuie să luăm în consideraţie un factor important aici, demonstrativ ar fi faptul cum a scăzut rata pedepsei cu închisoarea. Dacă în 2003 închisorile depăşeau peste 10 mii de deţinuţi, în 2011 aceştia s-au redus la 6 mii de persoane private de libertate. Paralel a crescut rata aplicării pedepselor alternative la detenţie, care în 2011 depăşea 6 mii de beneficiari.”
