Vizita preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, i-a însufleţit mai cu seamă pe conducătorii ambarcaţiunii şubrede R. Moldova. Premierul Vlad Filat a declarat cu convingere iată ce: „Noi, aici, în Moldova, am ales calea integrării europene. Pentru noi, cetăţenii Republicii Moldova, Uniunea Europeană nu e doar un vis sau o idee abstractă, ci o viziune pe care o realizăm aici, în Moldova, şi pe care o vom construi pas cu pas”.
Mai limpede nici nu se putea spune, nu-i aşa? Iar eu mă tot chinuiam să înţeleg ani de zile ce tot construim noi aici, în spaţiul ăsta ciudat-miraculos? Şi iată premierul ne lămureşte că realizăm metodic Uniunea Europeană în ograda noastră! Măi să fie! Şi totuşi îndoielile nu mă părăsesc, stimaţi ascultători.
În primul rînd, să remarcăm că nu toată suflarea din ograda noastră e însufleţită şi entuziasmată. Iată, bunăoară, un reprezentant activ al Partidului Comuniştilor declară, pe Facebook, că Barroso nu ne-a propus nici un fel de apropiere de UE, ci doar un parteneriat estic antirusesc. Declaraţia asta scoate din nou în evidenţă existenţa unui vector politic opus celui european – vectorul euroasiatic. Simplul fapt că aici o bună parte din populaţie priveşte cu suspiciune şi cu ostilitate vizita oaspetelui european deja mi se pare o mare problemă. Dar se pare că ai noştri conducători sînt într-atît de euforizaţi, încît au uitat de existenţa acestor cetăţeni reticenţi. Ei se văd deja pesemne în Uniunea Europeană.
Or, e suficient să scrutezi cu atenţie realitatea de pe palierul cotidianului ca să te convingi că sîntem la ani-lumină de valorile şi de prosperitatea UE-ului. Avem încă multă sărăcie, evaziune fiscală, mişmaşuri, dezagregare socială, şi multe reflexe mai curînd sovietice decît europene.
Nu e exclus că euforia conducătorilor e generată de propria lor bunăstare şi propria lor condiţie socială. Mulţi dintre guvernanţii autohtoni nu mai au nici o problemă existenţială. Sînt prosperi, au venituri frumoase, călătoresc pe banii statului prin toată lumea, au posibilităţi şi facilităţi la care simplii muritori nici nu pot visa. Într-un fel, aceşti guvernanţi autohtoni sînt deja demult în Europa. Ei trăiesc chiar mai bine decît simplii cetăţeni europeni. De aceea, lor pesemne li se pare un fleac accederea în UE. Şi, de fapt, ei se simt într-atît de confortabil, încît ar putea lesne să renunţe la integrarea în Uniunea Europeană.
