Oricât ar încercă să ne convingă guvernanţii noştri – de orice culoare, de la roşu aprins la verde crud, fără a uita diversele nuanţe de albastru, bătând unele în… tricolor (hélas! culorile au devenit… partinice) – că Republica Moldova este „o poveste de succes”, tot la „fata babei şi fata moşneagului” am rămas. Nici măcar a Cenuşăresei, şi asta deoarece acolo cel puţin există, odată cu potrivirea pantofiorului pe piciorul celei predestinate a-l purta, posibilitatea unui final fericit!
Nu din rea-voinţă scriu aceste rânduri, ci scârbit de felul în care ratarea unor ocazii, şi aşa rarisime, riscă să devină sportul nostru naţional. Scurt pe doi: pentru prima oară în cei 21 de ani de existenţă, Republica Moldova a fost invitatul de onoare al Târgului de Carte „Gaudeamus” de la Bucureşti. (Între paranteze amintesc că, la anul, literatura română va fi, la rându-i, invitatul de onoare al Târgului de Carte de la Paris – tot pentru prima oară.) Or, statutul de invitat de onoare obliga Ministerul Culturii, dar şi Uniunea Scriitorilor din Moldova, la o mobilizare exemplară – după ce că a fost etichetată „a cincia roată la căruţă”, literatura din Basarabia avea o formidabilă ocazie să-şi etaleze valorile & performanţele, şi încă într-un adevărat amfiteatru al cărţii, la Rom-Expo. Cum? În primul rând, printr-un stand mai mult decât atractiv – reprezentativ! Altfel spus, aş fi vrut să fie puse în valoare numele de referinţă ale scriitorilor originari din Basarabia, de la Bogdan Petriceicu Hasdeu la Emil Brumaru, fără a uita de Constantin Stere, Eugen Coşeriu ş.a., să zicem, în ediţii îngrijite la noi, că-i vorba de Arc, Cartier, Ştiinţa etc., etc. Asta în diacronie. În sincronie, lansările de carte ale autorilor contemporani ar fi trebuit să se ţină lanţ, şi nu prezentaţi tot de basarabeni, ci de către elita criticii literare româneşti. Sigur, în acest scop noile volume ar fi trebuit să ajungă la aceştia din urmă cu ceva timp înainte, şi încă selectiv – în realitate, mai mulţi autori basarabeni au venit pe speze proprii cu criticii de-acasă, doar să-şi lanseze cartea…
În ce mă priveşte, m-am „produs” la Gaudeamus nu atât ca autor (o dată în plus, mulţam editurii ARC pentru eleganta antologie de autor, a-z.best), cât ca editor (am moderat lansarea studiului doct al lui Nicolas Trifon, Aromânii. Pretutindeni, nicăieri, Cartier, 2012), fără a uita de cetitorul profesionist ce sunt (am prezentat volumul antologic al lui Ioan Es. Pop, Nicăieri.ro, Ştiinţa, 2012). În tustrele cazuri, am avut parte de-un public numeros, atras de calitatea invitaţilor (nu-i puţin lucru să vorbească la lansare Ileana Mălăncioiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Vlad, Andrei Pippidi; Daniel Cristea Enache ş.a.), dar şi – sper – de valoarea autorilor noştri (şi când zic „noştri”, trebuie să precizez că aceştia vin din orizonturi diferite, unul – Nicolas Trifon – de la Paris, altul – Ioan Es. Pop – din Maramureş, la care se adaugă doi autori Cartier – Gheorghe Erizanu şi subsemnatul – acum publicaţi la ARC). Faptul că, printre spectatori, s-au numărat personalităţi importante ca traducătorii Laure Hinckel, Gerhardt Csejka, romancierul Alexandru Ecovoiu ş.a. mă face să cred în puterea de atracţie a literelor noastre. Din acest p.d.v., Basarabia şi-a onorat din plin statutul de literatură invitată, nu şi de… ţară invitată. Căci statul, vai! nu şi-a bătut deloc capul cum să transforme această formidabilă oportunitate într-o rampă de (re)lansare a autorilor moldoveni pe piaţa românească de carte, din contră – a „înjghebat” un stand puţin atractiv, nu s-a îngrijit să invite jurnaliştii acreditaţi la târg, nu a prevăzut exemplare de protocol pentru eventualii editori străini (ştiu ce vorbesc – am asistat la o scenă incredibilă: traducătoarea Laure Hinckel, care face parte din comitetul organizatoric al Târgului de Carte de la Paris, din martie 2013 – târg la care literatura română este Invitata de onoare –, a trebuit să-şi cumpere o carte pe care vrea s-o transpună în franceză!), nu a asigurat o vizibilitate (dar şi audibilitate – de ce nu pe fundal muzical de Trigon sau Zdob şi Zdub?!) a prezenţei noastre la Gaudeamus, nici măcar un recital poetic nu a fost în stare să programeze din timp (şi nu unul ad-hoc, cum s-a şi întâmplat pe ultima sută de metri). Scurt pe doi, un total fiasco organizatoric, de care se face responsabil Ministerul Culturii – şi dacă anume acesta era de fapt efectul scontat, că tot zice dl Marian Lupu, şeful de partid al ministrului Focşa, de la o vreme încoace că, vezi Doamne, s-a „răzgândit” şi deci nu mai vorbim româna, ci moldoveneasca?!...