Sancţiuni pentru terenuri în paragină

Ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, răspunde întrebărilor Valentinei Ursu.

Europa Liberă: Domnule Bumacov, în calitate de ministru al agriculturii, aţi anunţat în cadrul şedinţei de guvern că deţinătorii de terenuri agricole, care nu vor distruge buruienile de pe suprafeţele pe care le au în proprietate, vor fi sancţionaţi. E vorba despre un proiect de lege aprobat de cabinetul de miniştri. Proiectul de lege urmează a fi examinat şi aprobat de Parlament. Legea ar urma să intre în vigoare la 12 luni de la data publicării. De ce aţi recurs la această modalitate?

Vasile Bumacov: „Este nu numai a noastră dorinţă, dar e şi o cerinţă din partea agricultorilor. Cu ce este vinovat acel agricultor, care îşi lucrează cinstit pământul, plantează porumb sau grâu, iar vecinul care nu doreşte să lucreze pământul şi aşteaptă să crească în preţ, să-l vândă mai scump, îl umple de buruieni şi de boli. Acesta trebuie să cheltuie de 2-3 ori mai mult pe chimicale, pe muncă, ca să se debaraseze de aceste boli. Dacă cineva nu doreşte să lucreze terenul, este o problemă. Da, poate e dreptul lui, nu poate să-l lucreze. Dar atunci când acţiunea lui creează probleme vecinilor, aceasta deja intră în alt cadrul legislativ. Ei sunt obligaţi şi trebuie să fie obligaţi să igienizeze aceste terenuri. Dacă nu pot face acest lucru, să le dea în arendă celor care, până la urmă, le vor plăti şi la cotă sau să-l vândă. Să vă dau un exemplu: 200.000 de hectare. Dumneavoastră vă daţi seama ce înseamnă 200.000 de hectare?”

Europa Liberă: Sunt lăsate în paragină?

Vasile Bumacov: „Da. 200.000 de hectare nu se lucrează şi majoritatea nu sunt terenuri ale fermierilor, aşa cum se invoca, că fermierii sunt cei care muncesc pământul. Cei care sunt speculanţi nu lucrează pământul. Aşteaptă preţuri mai bune.”

Europa Liberă: Dar sunt şi mulţi bieţi ţărani care chiar nu au bani. Aşa, cel puţin, când mergem în teritoriu, ni se plâng oamenii şi spun că ar vrea să lucreze, să prelucreze pământul, dar nu au bani suficienţi.

Vasile Bumacov: „Doamnă Valentina, eu ştiu că la noi nu este respectată logica. Dar haideţi să vorbim logic: ce câştigă acel ţăran, care are jumătate de hectar de pământ agricol, îi face probleme vecinului, în loc să-l dea cuiva în arendă şi să câştige?”

Europa Liberă: Şi dacă nimeni nu vrea să i-l ia în arendă?

Vasile Bumacov: „Nu sunt aşa cazuri. Şi vă spun: toţi acei din Republica Moldova, care au pământ de vânzare sau au pământ de dat în arendă, sunt agenţi economici care mă întreabă în fiecare zi: „Nu ştiţi? Nu se vinde pământ acolo? Nu ştiţi? Nu se dă pământ în arendă acolo?” Fiindcă pământul este o mare bogăţie. Şi noi nu trebuie să ne mai ascundem după această prostie, care a venit după timpul sovietic, când se spunea: „Dar cui trebuie acest pământ?” Nu este adevărat şi noi trebuie să combatem această minciună. Pământul este o mare valoare. Este baza pe care se produce jumătate din exporturile ţării noastre. Este baza unde se produce 15% din PIB-ul ţării, are cel mai mare aport la PIB-ul ţării. Şi noi nu trebuie să umblăm cu aceste zvonuri că luaţi-vă pământul, nouă nu ne trebuie pământ. Cui nu-i trebuie pământ să-l vândă sau să-l dea în arendă.”

Europa Liberă: La guvern dumneavoastră aţi spus că celor care vor lăsa pământul neprelucrat, fără igienă, li se vor aplica penalităţi, de la 10 până la 20 unităţi convenţionale pentru persoanele fizice şi de la 150 până la 500 unităţi convenţionale pentru persoanele juridice.

Vasile Bumacov: „Eu, în primul rând, vreau să vă spun că regulamentul final va fi după adoptarea legii. Dar faptul că această prevedere va exista deja îi pune pe mulţi oameni să se gândească. Eu vreau să vă spun că mulţi, pur şi simplu, nu au timp să se ocupe de terenul care creează atâtea probleme. Şi noi îi sesizăm pe aceşti oameni: gândiţi-vă ce faceţi cu terenul agricol. 200.000 de hectare de teren agricol în Moldova, dacă ar fi semănate numai cu grâu, numai cu grâu dacă ar fi semănate, câte 3 tone pe hectar, noi avem 600.000 de tone de grâu. Cifra depăşeşte de 2 ori necesarul pentru securitatea alimentară a ţării. Noi nu ne putem permite acest lux. Şi eu nu vreau cineva să speculeze, să apară fel de fel de vorbe că iată, doresc să pedepsească ţăranii. Dar ce câştigă ţăranul, dacă creşte buruiene acolo? Nu câştigă nimic. Dimpotrivă, în acest teren se vor acumula seminţe de buruiene cu care va trebui să se lupte încă 30 de ani. De aceea noi vrem să sesizăm aceşti oameni să se gândească, să ia o decizie, iar pe cei care l-au cumpărat cu preţ speculativ şi aşteaptă să fie preţul mai mare, să mai investească puţin şi să-l cultive, dar nu să aştepte când va fi triplu sau de 5 ori mai scump.”