Linkuri accesibilitate





În ultimele zile de mare incertitudine electorală aici în Statele Unite, cu scopul de a mă detașa un pic de această încordare, încercam să fac un exercițiu al minții și să văd dacă mintea mea acceptă sau încă nu, în numele reîntregirii tării, sintagma de „Republică Federativă Moldovenească”. Acum pot să răsuflu și eu mai ușurat că americanii au făcut o alegere bună, cel puțin din perspectiva „amplitudinii” alternanței la guvernare.

Și ca să mă pot deprinde cu sintagma de federație, am încercat să-mi amintesc denumiri de țări, care nu fac parte din categoria „Republica X” și în minte mi-au venit următoarele denumiri: „Regatul Unit al Mării Britanii”, „Statele Unite ale Americii”, „Republica Islamică Iraniană”, „Federația Rusă”, „Republica Federativă Germană”, „Republica Federativă a Braziliei”, etc. Mă gîndeam că poate dacă țara noastră ar avea o denumire așa mai „exotică” ca formulare, atunci poate că devenim și noi mai vizibili pe arena internațională și acest lucru ne-ar avantaja cumva. Da, formula de „Republica Federativă Moldovenească” ar fi acceptabilă numai cu condiția ca Transnistria să obțină o autonomie largă așa precum i se propune de către Chișinău, să nu existe subiecți ai federației care ar avea drept de veto cu care ar putea să pună „bețe în roate” în parcursul nostru european.

Profesorul meu de matematică de la liceu ne spunea că dacă dorim să rezolvăm o problemă, atunci condiția problemei trebuie să o știm pe de rost. În cazul acesta, pentru a rezolva conflictul transnistrean, trebuie să putem defini cît mai bine ce este Transnistria. Cei care au avut ocazia să călătorească la Tiraspol sau în acea regiune s-au putut convinge că nu reprezintă decît un petic de Uniune Sovietică rătăcit în timp, o relicvă rămasă din perioada sovietică. Nu este un conflict care ar avea la bază o mişcare de afirmare identitară, pentru că populaţia din regiunea transnistreană este formată în proporţii aproximativ egale de moldoveni, ucraineni şi ruşi. Acest lucru mă convinge că diferendul transnistrean trebuie tratat cu aceeași mentalitatea cu care a fost tratată Uniunea Sovietică de către Occident.

Îmi aduc aminte aici de confesiunile fostului Congressman american, Lee Hamilton, care pe vremuri a făcut parte din delegațiile oficiale ce mergeau la Moscova în fiecare an. Dacă la început, diplomații americani, nu făceau decît să citească cîte un discurs, au ajuns apoi prin a renunţa la aceasta practică şi să înceapă să discute şi să discute tot mai mult cu oficialii sovietici, lucru care i-au ajutat să câștige într-un final războiul rece, ce a rezultat cu prăbușirea URSS-ului.

Problema întregirii Republicii Moldova pe de-o parte trebuie rezolvată cît mai urgent, pentru că eventual lucrurile s-ar putea complica, însă pe de altă parte nu trebuie să acceptăm un compromis în grabă ce ar fi in dezinteresul național. Mă bucur că acum un an de zile negocierile au fost reluate și că au loc discuții chiar dacă pe alocuri cu animozități. Acest lucru demonstrează că suntem pe drumul cel drept și în cîțiva ani pot apărea și primele rezultate. Sper doar că autoritățile își vor păstra poziția neschimbată și nu se vor lăsa șantajați sau convinși de „raiul” gazului rusesc ce ar da năvală peste Moldova.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG