Linkuri accesibilitate

De la „patria de studii” înapoi la cea de suflet - un bilanț


Viorica Olaru-Cemîrtan

Viorica Olaru-Cemîrtan

Viorica Olaru-Cemîrtan: „42 de tineri au beneficiat de program şi este un semnal pozitiv”.


În urmă cu doi ani, în noiembrie 2010, Misiunea locală a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, îşi propunea să selecteze şi să convingă câteva zeci de tineri instrăiţi peste hotare, să se întoarcă acasă şi să muncească aici. Revenim astăzi la discuţia pe această temă cu doamna dr. Viorica Olaru Cemîrtan, consultant la OIM.

Europa Liberă: Dna Olaru-Cemîrtan îmi amintesc că acum exact doi ani discutam cu dvs despre intenţia de a readuce în ţară câteva zeci de tineri din Moldova, instruiţi peste hotare. Ce bilanţ puteţi face la doi ani?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Da, îmi amintesc interviul şi îmi amintesc, în general, emoţiile pe care le aveam de fiecare dată cînd vorbeam despre acest program şi mai ales că atunci existau anumite voci care nu erau atît de sigure dacă va fi acest program unul de bun augur şi dacă va avea rezultatele scontate sau nu.”

Europa Liberă: Şi la doi ani de atunci ce le puteţi răspunde?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Am emoţii de bucurie pentru că acest program a reuşit, avem mai mult decît numărul scontat de beneficiari, pentru că ne propuneam să susţinem revenirea şi amplasarea în câmpul muncii a 30 de tineri, dar iată că astăzi avem 42 de tineri care au beneficiat de program şi este un semnal pozitiv, care vorbeşte despre durabilitatea acestor iniţiative şi în acelaşi timp despre faptul că e nevoie de continuat pe aceeaşi undă, nu doar OIM Moldova ar trebui să continuie asemenea iniţiative, dar şi alte instituţii, inclusiv Guvernul, pentru a facilita revenirea tinerilor şi angajarea lor în câmpul muncii.”

Europa Liberă: Aceşti 42 de tineri pe care aţi reuşit să-i readuceţi acasă din ce state au revenit?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Majoritatea dintre ei,11, au revenit din România, după care avem şase tineri din Statele Unite ale Americii, cinci din Franţa, trei din Marea Britanie şi cîte doi tineri avem din Germania, Lituania, Polonia şi cîte un tânăr din Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, iată că avem pe cineva şi din China, o ţară mai îndepărtate de noi. Un tânăr a revenit din Elveţia, iar unii din Estonia, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia, le-am enumerat pe toate?”

Europa Liberă: Şi în ce domenii au ales aceşti tineri să muncească acasă? Îmi amintesc cînd discutam cu Dvs spuneaţi că le vor fi propuse atît oferte în domeniul privat, cît şi cel public, de stat?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Tocmai de aceea i-am susţinut financiar, cîte 200 de euro la salariu, mai ales în sfera publică această alocaţie a prins foarte bine. Majoritatea dintre ei au fost angajaţi în sfera privată, 20 de tineri, dar un număr nu atît de mic – 15 – totuşi a activat şi continuă să activeze în sfera publică şi avem cinci tineri care au ales sectorul non-profit. Aceste ONG-uri sunt destul de cunoscute, cum este „Expert-Grup”, Centrul de Dezvoltare „Tineri şi Liberi”, Centrul de Documentare „NATO”, iată că sunt ONG-uri care au deja un nume şi au încredere să ofere posturi de cercetători, de analişti, de experţi în comunicare publică tocmai acestor tineri cu studii peste hotare. Doi dintre beneficiari sunt angajaţi în programul de E-guvernare, finanţat de Banca Mondială şi sunt foarte promiţători.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, cum aţi răspunde unui eventual reproş că acasă s-au întors tinerii care pur şi simplu nu au reuşit să facă faţă concurenţei peste hotare, sau nu au fost atît de buni încât să se poată ridica la cerinţele companiile din afară?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Nu întotdeauna este aşa. Sigur că noi eventual aşa putem să presupune, dar vreau să zic că istoriile de succes, inclusiv şi cele publicate într-o broşură a programului care promovează zece istorii de succes, tocmai ne arată faptul că aceştia nu sunt dintre cei mai slab pregătiţi pe piaţa internaţională. Aş spune că cei mai plini de ambiţie şi cei mai încrezători în sine au revenit, ştiind la ce revin, ştiind care sunt riscurile, ştiind faptul că este mai greu să reuşeşti, că oportunităţi sunt mai puţine, dar ei totuşi au revenit.

De exemplu, aş da chiar un nume aici, pentru că avem acordul beneficiarilor de a le disemina istoriile de succes. Victoria Vlad a studiat la Universitatea Georgetown din Washington, SUA, a avut nenumărate posibilităţi de a face stagii la Institutul de Politică Mondială, a vizitat sediul Băncii Mondiale, a Fondului Monetar Internaţional, a Băncii Centrale, Sediul Trezoreriei, pentru noi aceste denumiri sunt pompoase, ea chiar le-a vizitat şi ştie cine sunt şi ce înseamnă ele, totuşi a revenit în ţară după cum spune ea, pentru că a vrut să capete o experienţă ca să-şi ridice capacitatea ei de a evalua transparenţa bugetară. Din cîte zice este destul de încântată de colaborarea de aici, îşi dă seama că ar putea să revină în SUA, de exemplu, pentru a face un masterat, dar indică că neapărat va reveni în ţară, pentru că altfel nu îşi vede rostul. Deci, nu este întotdeauna corect că ei nu s-au regăsit sau nu s-au afirmat peste hotare.

După cum zicea Stas Ghileţchi, un alt beneficiar ce activează în Cancelaria de Stat, el la fel a studiat în SUA, la o Universitate prestigioasă, el zicea că după ce a trăit patru ani de zile în mijlocul unui popor foarte patriot, şi-a dat seama că şi el trebuie să îşi iubească foarte mult ţara, cu toate neajunsurile şi problemele ei. Totuşi, ei sunt tineri, au aripile desfăcute, au tot timpul înainte şi la moment au considerat că nu este o greşeală să revină în ţară. Noi vrem să-i susţinem şi să nu le tăiem aripile, ca orizontul să rămână deschis în faţa lor.”

Europa Liberă: Dna Olaru-Cemîrtan, bănuiesc că printre ascultători ar fi şi curioşi să ştie dacă din aceşti tineri cineva a renunţat la program şi peste o perioadă s-a reîntors în străinătate?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Da, din 42 de tineri, avem o tânără care a revenit în România, unde îşi făcuse masteratul şi problema era că domeniul în care ea era specializată, Facultatea de psiho-pedagogie specială şi era specialist în educaţia incluzivă, deci lucra cu o categorie de persoane cu handicap fizic şi psihic, iar la noi în Republica Moldova ofertele de lucru în acest domeniu sunt foarte limitate; deşi pe parcursul programului, ea a muncit drept consultant în departamentul Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană a Ministerului Educaţiei de la Chişinău, nu şi-a putut dezvolta abilităţile pe care le avea datorită studiilor, de aceea a hotărât să revină în România, unde i s-a oferit un job în domeniul dizabilităţilor, într-un program de mobilitate foarte dezvoltat. Dar, oricum, ea zice că este deschisă să revină şi ţine legătură cu colegii din reţeaua specializată şi în momentul în care va fi o oportunitate va reveni.

În al doilea caz, o beneficiară a renunţat la program după trei luni de zile pentru că a fost acceptată la un curs de masterat în Elveţia, respectiv a revenit în această ţară pentru o perioadă. Acestea nu sunt situaţii ca să ne alarmăm că programul nu este viabil.”

Europa Liberă: Şi foarte scurt la final de interviu vă rog să ne spuneţi dacă vă propuneţi să continuaţi să readuceţi tinerii acasă?

Viorica Olaru-Cemîrtan:
„Noi cu Guvernul o să continuăm să lucrăm în paralel, dar OIM Moldova nu va renunţa la o asemenea iniţiativă de a susţine revenirea tinerilor. Doar că programul pe care dorim să îl facem pe viitor, vrem să fie mai vast, va avea nu doar componenta de revenire şi reintegrare a acestor tineri, dar şi profilaxia „migraţiei de creieri”, adică tocmai ceea despre ce vorbeam acum doi ani, că ne vom axa nu doar pe tinerii care pleacă, dar şi pe cei care fac aici studiile, să-i ajutăm să se integreze în câmpul muncii, ca să nu plece. După Anul Nou revenim cu noutăţi.”
XS
SM
MD
LG