Linkuri accesibilitate

„Coborînd iar și iar dintr-un tren”


Iulia Țurcanu Valeri: „Poate o să-mi iau o vacanță de un an la Chișinău.”



În timpul acestei veri, la microfonul Europei Libere au avut loc mai multe discuții legate de soarta moldovenilor plecați în exil. S-a vorbit despre motivele pentru care au ales să trăiască peste hotarele țării lor, dar și despre posibilele (eventuale) motive pentru care ar dori să revină acasă, în republica Moldova.

Iulia Țurcanu Valeri este unul din acești moldoveni. Locuiește de 12 ani în România, unde a absovit cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografie, și este coordonatoarea departamentului de relații cu publicul al Centrului Ceh dela București. Dat fiind locul său actual de muncă, e și o bună cunoscătoare a fenomenului cultural contemporan european, cu precădere cel din Europa Centrală și de Est.

Un excelent preambul la interviul pe care Iulia Țurcanu Valeri l-a acordat Europei Libere este un text semnat chiar de ea pe blogul său personal, intitulat „Coborînd iar și iar dintr-un tren”. Cu permisiunea autoarei, îl reproducem mai jos.

„Odată am prins un titlu cu vederea laterală, pe care nu-l mai știu exact, dar a cărui idee mi-a rămas fixată nu doar pe retina ochiului. Era vorba de o eternă coborâre dintr-un tren și fără să fi citit articolul am știut că e vorba despre mine, eu sînt omul blocat într-o eternă coborîre dintr-un tren, ca un perpetuum mobile, ca un mecanism ce nu poate fi oprit, chiar dacă s-au încercat nenumărate metode pentru asta: s-a aruncat cu apă, pentru a-i opri motorul, s-au aruncat obiecte, care, din cauza mișcării continue, au ricoșat spre aruncători, a fost prins sub o prelată, dar a a continuat să se miște.

De doisprezece ani mă împart în cel puțin două locuri, unul este casa mea, cel de-al doilea este casa mea din altă țară. A doua casă are obiectele mele, necesare și inutile, strânse și arhivate, prima casă are oamenii mei, pe care nu i-am ales și nu am încercat niciodată să-i ajustez nevoilor mele, dar la care simt că trebuie să mă întorc mereu. Și în nici una din aceste case nu sînt acasă, pentru că acasă sînt undeva între, în acel minunat teleportor care mă duce între ele, în tren.”

Am stat de vorbă cu Iulia Țurcanu-Valeri înainte de concertul trupei cehești DVA la Fabrica de Pensule de la Cluj, care a avut loc pe 22 octombrie, și prima întrebare pe care i-am adresat-o a fost: e ceva care ar îndemna-o să se reîntoarcă în țara sa de baștină?

Iulia Țurcanu Valeri: A fost o perioadă, de când am venit în București, în care chiar m-am gândit serios să mă întorc, dar acum nu mă văd deloc întorcîndu-mă înapoi. Sînt în Bucureși de doisprezece ani, și cam după opt ani, cam pe la sfîrșitul facultății m-am gîndit serios să mă întorc. Eram în perioada cu căutarea originilor, ce să fac?, cine sînt?, dar acum nu mă mai văd întorcîndu-mă.

Europa Liberă: De ce?

Iulia Țurcanu Valeri:
Pentru că simt că sînt bucureștean, mult mai mult decît moldovean sau orice altceva.

Europa Liberă: Ce înțelegeți prin bucureștean și ce înțelegeți prin moldovean?

Iulia Țurcanu Valeri:
Un alt fel de gîndire, un alt fel de mod de viață. Știu că sună foarte vag, dar e foarte greu de înțeles. Adevărul este că mi-am făcut un anumit cerc de prieteni pe care aș vrea să-i păstrez mereu lîngă mine, și pe care nu știu dacă o să-i găsesc în partea cealaltă. Cunoștințe, cercuri pe care le frecventez, evenimente pe care le frecventez, lucruri din zona culturală pe care nu știu dacă le găsesc în partea cealaltă...

Europa Liberă: Ați putea să reveniți și să le faceți acolo. Sînt foarte multe lucruri interesante la Chișinău din punct de vedere cultural.

Iulia Țurcanu Valeri:
Da, de acord, Chișinăul e într-adevăr un teren neexplorat, foarte multe lucruri care se fac la București ar putea fi exportate acolo, și ar prinde, pentru că publicul e doritor de așa ceva, și ăsta a fost exact unul din motivele pentru care doream să mă întorc, ca să duc lucrurile astea acolo, dar au început lucrurile să se miște...

Europa Liberă: La Chișinău...

Iulia Țurcanu Valeri:
Da, la Chișinău, și văd din ce în ce mai des că se întîmplă lucruri minunate și acolo. Oameni tineri, care n-au plecat niciodată, dar care chiar stînd acolo au început să facă ceva, și nu știu dacă eu mai am locul meu acolo.

Europa Liberă: Deci e o competiție, e deja o piață?

Iulia Țurcanu Valeri:
Nu-i așa, lucrurile se mișcă și fără mine, și pot să stau mai liniștită din punctul ăsta de vedere, pentru că atunci când mă duc acolo găsesc zona de cultură pe care pot s-o frecventez.

Europa Liberă: De unde sînteți din Republica Moldova exact?

Iulia Țurcanu Valeri:
Nu sînt din Chișinău, sînt din Bălți, și iarăși acesta e un lucru pentru care am vrut să mă întorc pentru că aveam nostalgia... nu pot să-i zic nostalgie, aveam dorința de a trăi în Chișinău și de a descoperi capitala Moldovei, știind în același timp capitala României. Încă vreau să fac asta, vreau să cunosc Chișinăul, am stat acolo cel mult două săptămâni legate. Poate o să-mi iau o vacanță de un an la Chișinău.

Europa Liberă: Cum comparați, pentru că știți bine, viața culturală din București cu viața culturală din Chișinău?

Iulia Țurcanu Valeri:
Ce mi se pare că lipsește vieții culturale din Chișinău, din puținul pe care l-am remarcat, este publicul, pentru că există un public restrîns care frecventază un anumit gen de cultură, mai tînără, contemporană, e un public foarte restrîns și același la toate evenimentele. Și atunci când se întîmplă ceva de genul ăsta [concertul trupei cehești DVA la Fabrica de Pensule din Cluj] e foarte mare bătaie de a atrage anume acel grup restrâns. Pe când în București publicul de acest gen e foarte larg, iar în Cluj descopăr acum, spre fericirea mea, că există același public, numeros. Și atunci la Chișinău, da, trebuie să se mai schimbe un pic mentalitatea.

Europa Liberă: Aveți experiență, ați putea să duceți acolo, poate înființați un Centru Ceh...

Iulia Țurcanu Valeri:
De fapt da, asta e una din dorințele noastre, să ducem cultură cehă acolo la Chișinău. Am avut în vară o colaborare cu Asociația Oberlicht, trei arhitecți cehi au fost în reședință acolo câteva săptămâni, și a fost un succes colaborarea cu ei, vrem să continuăm, nu încă la nivelul înființării unui centru cultural acolo, dar vom duce din când în când evenimente, poate după aceea ne extindem chiar și mai mult.
  • 16x9 Image

    Lucian Ştefănescu

    Lucian ȘTEFĂNESCU (născut la Cluj în 1959), ziarist, corespondent la Biroul RFE/RL de la București (din 1991) și apoi redactor în Serviciul românesc al Europei Libere de la Praga.

XS
SM
MD
LG